5,491 matches
-
i se cuvine unui endocanibalism care constă în a consuma în cantitate mare sau foarte mică, proaspătă, în putrefacție sau mumificată, carnea fie crudă, fie gătită sau carbonizată a unor rude defuncte. La granița dintre Brazilia și Venezuela, indienii yanomami, nefericite victime, după cum se știe, ale abuzurilor căutătorilor de aur ce le-au invadat teritoriul, consumă și astăzi oasele, zdrobite în prealabil, ale morților lor. Canibalismul poate fi alimentar (în perioadele de penurie sau din apetență pentru carnea de om) ; politic
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
trezi prin repetare amintirea prețioasă a unor cuvinte sau cîntece care deja nu mai există. Furetière, care, la fel ca Poussin, a trăit în secolul al XVII-lea, se mulțumește în dicționarul său cu un singur exemplu, la fel de instructiv : „Iubiții nefericiți se vor plînge ecoului”. Utilizările tehnice ale cuvîntului păstrează această tonalitate. În muzică, ecoul este definit ca o repetiție atenuată : „Ecourile sînt foarte plăcute la orgă”, spune Furetière. În poezie, ecoul servește la crearea unui efect rafinat. Această valoare pozitivă
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Am înțeles că slujirea unui ideal sfânt se face prin jertfă, iar jertfa este voluntară și se face prin iubire. Cea mai apropiată formă de iubire și la îndemâna noastră era rugăciunea. Prin rugăciune am reușit să aducem în prezentul nostru nefericit frânturi de timp pe care le trăiam ca pe o fericire. Acest miracol se făcea prin rugăciunea în comun. În timpul rugăciunilor în comun nu mai simțeam povara recluziunii, ieșeam din teroare și din abandon. Ne scufundam într-un ocean de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
memorie, fără creion și hârtie, un poem în 10.000 de versuri, intitulat „Steaua zimbrului”. Nichifor Crainic și Radu Gyr știau că poeziile lor circulă, ajungând chiar și în închisorile de femei. Vibrau pereții de poeziile lor, sumedenie de suflete nefericite găsindu-și alinarea în versurile de multe ori religioase. Tot doamna Aspazia Oțel Petrescu afirma: „Rostirea unei poezii te îmbărbăta, te înduioșa. Afară era o poezie normală, dar în închisoare te întărea. Cel care compunea abia aștepta să se întâlnească
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Astfel, Zorica Lațcu intră în 5 mai 1948 în obștea Mănăstirii Vladimirești de lângă Tecuci, pentru ca la 8 octombrie 1950 să fie tunsă în monahism sub numele de Teodosia, făcând parte și din Consiliul de conducere al mănăstirii. În contextul politic nefericit al vremii, maica Teodosia este arestată de securitate la 30 martie 1955, anchetată și de 4-5 ori pe zi, bătută, umilită, ajungând într-o stare fizică ce o trimite la spital. În februarie 1956 este transferată la Spitalul penitenciar Văcărești
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
apă, ci sevă brută, ceva oarecum diferit. Restul, adică producerea substanțelor organice prin fotosinteză, o face singur, deși ca orice hoț, mai fură și altceva decât și-a pus În minte, adică o mică cantitate din substanțele organice sintetizate de nefericita gazdă. Desigur, gazda suferă: i se grăbește sfârșitul, iar lemnul degradat se rupe ușor. Și, pentru ca treaba să fie mai eficientă, vâscul Își păstrează de obicei frunzele și peste iarnă. De obicei? Desigur, căci există două specii: acela de stejar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ce vor veni - o soluție mai ieftină și conformă României de astăzi: o mână de hamsii ori de măsline și un cofăel de apă... chioară. Adică mîncarea săracului... „Sâmbătă cu prieteni“, 9 septembrie 2000, ora 17,50 58. O dihotomie nefericită Mi-aduc aminte de copilărie. Căci și omenirea a avut una. Pe atunci ascultam povești, nu cu vreun „Pentium III“, ci cu un Împărat căruia cele trei fete Îi dovedeau iubirea, după feleșag, gătindu-i bucate cu zahăr, cu miere
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
atâta pot face mai greu combinația de bani care să egaleze În balanță cumpărătura. Ce să fac? Să las, rotunjind, de la mine. Se vede că inflația este ajutată nu doar de lenea unei economii, dar și de un sistem monetar nefericit. Metehnele continuă. Cândva, pe vremea „ciuruitului“, chiar cea mai mică leafă număra măcar 10 din cea mai mare bancnotă, cu care omul Își cârpea tot atâtea nevoi. O asemenea leafă cuprinde acum două-trei hărtii - pardon, plasticuri -, iar nevoile’s Încă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a spiritului... „Milenium“, 26 mai 2001, ora 15,06; reluat 24 noiembrie 2001, reluat În, pare-se, 24 nov. 2001 65. 1764 Fără să fiu superstițios, am ce am cu 17. Așa că invitarea mea În acest spațiu mi se pare nefericită, mai ales că aplic până la capăt vorba cu „dragi ți’s fetele...“. Căci norocul pe care mi-l poartă pisicile, mai ales negre, devine ghinion când le pun ghilimele. O spun ca s’o știe și delicata amfitrioană 65, tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dracu’ de tămâie de așa ceva, unind o rădăcină heterotrofă, un fel de minus, cu restul antitetic autotrof, un fel de plus... Cât privește pe fidelii mei ascultători, ba chiar și inspiratori mai ales când mă zgârâie protestând astfel la cine știe ce nefericită acțiune, pisicile adică, ele sunt pline de negentropie prin datul lor genetic; dar care se cere Întreținută, nu numai energetic, de o alta. Astfel, și ele râvnesc la un țoi, cu prea puține șanse Însă. Nu e vorba de cele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prieteni“, 24 mai 2003, ora 17,47 81. Aparențe O nenorocire nu vine niciodată singură. Nimic mai adevărat, mai ales că și Natura ne oferă exemple. Precum, spre nenorocirea copacului, cariul numit tipograf tocmai pentru că galeriile lui au un desen nefericit de regulat, se asociază cu o ciupercă pe care o răspândește În galerii; iar asociatul Îi desăvârșește „opera“, căci ciupercile se numără printre puținele posesoare ale enzimei celulaza: transformă lemnul, consumându-i celuloza, În pulberea brună care este cealaltă componentă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
perfecțiune, primordialitate, ordine sau bogăție energetică, să observăm că și oamenii copie - n’au Încotro - starea mediului, iar aceasta În biocâmpul lor. Și, Într’adevăr, nativii zodiei Berbecului sunt fericiții posesori ai unui biocâmp cu excedent energetic. Poate mai degrabă nefericiți, căci unde se găsește ceva În plus, se vor găsi deîndată și mulțime de profitori... Oricum, În acest moment Natura se trezește la viață - În ochii noștri desigur, căci ea n’a murit niciodată, nici măcar În vremea cruntei ierni care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
altceva mai bun de făcut decât să profit de remarcabila audiență a emisiunii „Puls 120... cu Nicolae Tomescu“ pentru a mulțumi - căci În graba mea am uitat atunci - de Îndreptare, dar și pentru a scuti pe careva să-mi repete nefericita experiență. Dar și pentru obișnuitul meu à propos. „Drumul spre iad e pavat cu bune intenții“, o expresie cu totul adevărată și acum, prin chiar faptul că, precum În topuri, de fiece dată iese cineva și intră altcineva, ambii excluși
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a noastră - fideli. Așa că, În numele acelor puțini care n’au receptat Îndreptarea, ori a celor care nu știu cui s’o raporteze, „pianistul“ ar trebui Împușcat. Nu vă sfătuiesc s’o faceți, și nu pentru că eu sunt cel aflat acum În această nefericită postură, Încercând scuza că așa ceva se Întâmplă și la case mai mari. Anume, apar destule cărți, chiar Îndelung pigulite care, undeva pe la sfârșit, etalează o erată; dar se găsesc destui cititori care n’o bagă În seamă... Așa vorbind, aș
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o parte nu cunosc istoria. Adică tenacitatea sârbă care a pregătit 500 de ani eliberarea de sub turci, și o va mai face alți 500 de ani de ocupație NATO; cu condiția ca NATO să mai trăiască până mâine... Sau experiența nefericită a acelui Bill avant la lettre: Hitler, care și-a blocat 10 divizii În Jugoslavia. Ba nu! Ei știu istorie, căci tocmai mercenarismul și tribalismul albanez a fost găsit numai bun pentru a-l folosi atenție albanezi! ca berbec Împotriva
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și-a ucis soția care se pare că-l înșelase. Vreme îndelungată a vuit orașul la dispariția fetei, iar boierul și-a vândut casa și a plecat în Grecia. Zeci de ani casa a dus cu ea blestemul unei căsnicii nefericite, iar cei care cumpărau renunțau îndată. Era parcă blestemul unei case bântuite de fantome. A devenit apoi Azil de bătrâni și totul părea că se liniștise, însă lucrările de consolidare a clădirii au dat de intrarea într-o hrubă în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
nu cad de acord asupra cuantumului cu care una din părți ar trebui să participe la constituirea noii gospodării. În acest caz, se lasă cu lacrimi, mai ales din partea celei ce așteaptă voalul de mireasă, petrecerea se sparge în mod nefericit, dar de cele mai multe ori, tinerii găsesc curând un prilej de a dispărea împreună de acasă. Se spunea că tânărul și-a furat iubita. O perioadă de timp, cei doi îndrăgostiți erau adăpostiți prin sate vecine pe la ceva rubedenii, ca mai
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
e dat din casă, curând va mai muri cineva din familie, iar cumpărăturile de la prăvălie pentru diversele trebuințe se fac în cont deschis, urmând a fi plătite numai după încheierea întregii ceremonii. După înmormântare toți cei ce au participat la nefericitul eveniment, primesc la ieșirea din cimitir, un pahar de rachiu pe care-l beau după ce spun «Dumnezeu să-l ierte», un struț și o lumânare pe care o duc acasă. Rudele, prietenii mai apropiați sunt invitați individual la masa de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Gabor amândoi experți în probleme bancare, ca și pe Remus Banciu, finanțist. O foarte reușită, pitorească figură a fost Matei Dragoman, notar. După cum nu a fost uitată freulein Angela Hauer, bacalaureată, o fată plină de viață, care a avut o nefericită soartă, pierzându-i pe cei doi frați Iozef și Ferdinad Hauer pe frontul antisovietic, ca mai apoi ea însăși să fie deportată în nesfârșite siberii ca să plătească atât de crunt pentru păcate, nici ale ei, nici ale părinților ei. Își
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
suferea de mai mult timp29. Mărturia este întărită de Dumitru Gireadă, care avea casa vizavi de cea a familiei Eminovici și care a mai dat și alte înformații despre familia poetului. Și casa construită la Ipotești a avut un destin nefericit, căci, după moartea Eminoviceștilor, a urmat un lung șir de procese, de vânzări-cumpărări și de licitații. Cert este că de la moartea căminarului până în 1924 casa a fost locuită o singură dată, destul de puțin timp. Nu se știe nici când, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de sufocare. I s-a modificat și încadrarea... A trecut, cu ceva speranțe, la șefia "Convorbirilor literare". Cenzura, "indicațiile", rigorile absurde, dar și ingratitudinea unor confrați, l-au măcinat și l-au făcut să-și caute echilibrul de odinioară pe nefericite drumuri închise. Își pierduse și din eleganța ținutei universitarului tânăr, și din prestanța autoritară a directorului de Național. Brava, dar părea hăituit. La revoluție, a fost scos din redacție aproape cu picioare în fund, chiar de către cei pe care i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
semnată Mihail Zamphirescu și publicată încă în 1873: "Noi suntem poeți, măi frate / Ce gramatică nu știm / Ș-orce reguli consacrate / Le călcăm, le nimicim". Vizat era Eminescu. Macedonski își începuse atacurile încă de prin 1881, pentru a culmina cu acea nefericită epigramă, unanim dezavuată în epocă. Un oarecare N. Ținc scria, în 1875, că Eminescu și alții sunt autorii unor "versuri ciudate, în care regulile artei, ale limbei și prescrierile bunului gust sunt foarte călcate, ceea ce face ca poeziile sale să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
zăpezile de altă dată? Scepticii văd fractură, discontinuitate flagrantă, ceilalți nu se împacă deloc la gândul că atributul "cetate a culturii", eșuat în banal și clișeizare, n-ar mai fi propriu Iașului marilor uniri (și, de ce nu, marilor iubiri). "O, nefericit loc, bătut de Dumnezeu și soartă!" exclamă, într-un text amar, Nichita Danilov. Spre a continua: "e aici și o anarhie slavă, transplantată de peste Nistru și Prut, împotmolită pentru totdeauna în Bahlui..." La festivitatea lansării, autorul a mărturisit că-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
care s-au instalat cu osârdie și tenacitate. Nu avem căderea de a ne aventura în istoria literaturii române" declară cu modestie (p. 105) dar, când cutează s-o facă, n-ai a le reproșa mai nimic. Decât, poate, sintagma nefericită (uzitată și la case mai mari) "poeți și scriitori" (ca și cum ai spune "soldați și militari"), ori separarea în capitole diferite a scriitorilor de... oamenii de cultură (!) Astea-s mărunțișuri. Important este remarcabilul aflux de informații, apte să adauge tușe noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
profesioniști urmăreau zi și noapte niște adolescenți ce le ofereau, ades, doar prilejul unor relatări ("strict secret!") de genul " Aici au servit o prăjitură și bere timp de 20', după care au ieșit..." Scrumierele vorbitoare încă nu se inventaseră și nefericiții filatori erau obligați să raporteze numai "mișcarea obiectivului", fără pic de... sonor. De tot hazul sunt notele ce înfățișează urmărirea pas cu pas a "obiectivelor" aflate... într-o excursie studențească. Filatorul, ne având acces în vagonul special atașat când la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]