4,685 matches
-
paradisului e astfel sentimentul antinomiei noastre existențiale, de făpturi libere în spirit, dar contrazise de limitele ce ne par fatale; de făpturi sfâșiate de chin, dar care concepem o liniște cerească; de făpturi menite morții, dar care ne cugetăm în nemurire; de făpturi nefericite, dar care ardem de setea fericirii absolute. însuși termenul de nostalgie cuprinde în înțelesul lui această nemărginită și contradictorie distanță afectivă dintre subiectul care suferă și obiectul depărtat, care îi lipsește. Căci nostalgia e alcătuită din două
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
omenesc își reprezintă începutul lumii ca o strânsă vecinătate între cer și pământ, prin care viața terestră împrumută și oglindește ceva din veșnica desfătare a ordinii cerești, iar divinitatea se amestecă printre oameni, revărsând asupra lor ca un polei de nemurire. Începutul lumii e o primăvară de frumusețe eternă, aurea aetas, vârsta de aur, cum o numesc grecii și latinii, neatinsă încă de seceta care veștejește, de răul care a sălbăticit apoi făpturile, de bolile care nu cruță, de bătrânețea care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
suspin universal după raiul pierdut. Bunătatea, care înfrățește toate viețuitoarele în aceeași neprihană primordială, e cântată la fel cum o vor cânta și o vor zugrăvi toți poeții și pictorii creștini, inspirați din Biblie. Iar starea omului, de perfecțiune și nemurire dăruită, pe care o va pierde în curând, seamănă cu aceea a lui Adam. Catastrofa, ce devastează paradisul, e de asemenea potopul, după care pământul însuși se înrăiește și degenerează împreună cu omul. Iată acum și imaginea ulterioară, opusă celei dintâi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
distrugerea totală a vieții de pe pământ, ci salvarea ei din durere și din moarte. Această făgăduință, adeverită în întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, ridică prima idee a raiului terestru pe planul transcendent al paradisului spiritual și ceresc. Mărturisind credința în nemurirea sufletului, toate neamurile pământului, fără excepție, își înalță nădejdile, din adâncul mizeriei omenești, în paradisul de dincolo de moarte. Dacă paradisul pământesc e o idee ce iese în evidență cu deosebire la semiți și la arieni, paradisul ceresc e ideea în jurul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și pe care îl descrie poetul persan Arda Viraf, precum Dante îl descrie pe cel creștin, va avea un sfârșit în restabilirea generală a împărăției binelui(Albert Caynoy în Christus, p. 366.), asemănătoare cu apocatastaza lui Origen. în Egipt, cultul nemuririi, fixat în faimoasa Carte a Morților, e ideea centrală care organizează hieratic întreaga viață a imperiului și insuflă unitatea miraculoasă artei din această țară, care smulge și azi admirația omenirii. „în timpul nopții, în strălucirea cerului lor scânteietor de stele, egiptenii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fost alungat. Tragica lui experiență se repetă în fiecare muritor, care nu se poate bucura de lumina vieții din plin, câtă vreme blestemul vremelniciei impregnate de durere îi contrazice cel mai intim și mai neînduplecat sentiment, care e acela al nemuririi. Nu există umbră decât dacă există mai întâi obiectele reale care s-o proiecteze; nu există întuneric decât dacă există mai întâi lumina cu care să-l comparăm și nu există minciună decât dacă mai întâi există adevărul al cărui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Fie că își prelungește antenele spre vârsta de aur de la începutul istoriei omenești, fie că le îndreaptă spre finalul ei transfigurat în veșnicie, nostalgia paradisului e dorul de-a înfrânge distanța blestemată de la imperfecțiune la perfecțiune și de la moarte la nemurire. Torturat de această antinomie a existenței, geniul omenesc n-a descoperit alt mijloc de ieșire decât creațiile de civilizație și de cultură. Opere care aparțin numai omului, fiindcă sunt inexistente în restul ierarhic al făpturilor, civilizația și cultura își au
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
limitelor ce ne constrâng cere, prin contrast, libertatea nesfârșită; experiența durerii ce ne desfigurează cere, prin contrast, idealul unei fericiri absolute; experiența lucrurilor frumoase și osândite ruinei cerc, prin contrast, imaginea unei frumuseți inalterabile; stavila morții neînduplecate cere, prin contrast, nemurirea. Orice mare creație de cultură e însuflețită de avântul transcenderii limitelor terestre. Dacă, din acest punct de vedere, civilizația se dezvoltă în cadrele morții, cultura ne apare ca o uriașă sfidare a morții, prin invocarea în simboluri plastice a primăverii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
zice Mântuitorul lumii, nu se însoară și nu se mărită, ci toți vor fi ca îngerii lui Dumnezeu. În cer, cântă Biserica ortodoxă, nu e durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. În înțeles creștin, androginul e frumusețea nemuririi adiată de boarea iubirii dumnezeiești. Nostalgia acestei vieți descoperite de Fiul lui Dumnezeu deasupra lumii noastre de durere și de moarte stârnește eroismul asceților de a renunța la clipa de acum și de aici pentru împărăția cerurilor. Ascetismul e un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fără pereche e cunoașterea de sine, e vederea propriei obârșii cerești, e intuirea rădăcinii sale ontologice. Suntem făpturi concrete în timp și în spațiu, dar ca idee trăim din veșnicie în Dumnezeu. Adevărul acesta al existenței noastre ideale metafizice, al nemuririi noastre create, dă perspectivă infinită strofei ce urmează: îngemănând potrivnice silințe, Cobor zâmbind din alba-ntâietate, Din soiul uniefâră de semințe închis în pura mea deplinătate. În idealitatea ei de ființă pur inteligibilă, creatura e desăvârșită și fericită: coboară zâmbind
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îngemănând potrivnice silințe, Cobor zâmbind din alba-ntâietate, Din soiul uniefâră de semințe închis în pura mea deplinătate. În idealitatea ei de ființă pur inteligibilă, creatura e desăvârșită și fericită: coboară zâmbind din alba întâietate, adică din principiul neprihănit al nemuririi. Spiritualitatea ei e asemenea cu aceea a îngerilor, impasibilă, neredusă și nesfâșiată încă de antagonismul pătimaș al bărbăției și al feminității, fiindcă își trage obârșia Din soiul unic fără de semințe. Înaltul simbol al androginului, care nu e o idee obișnuită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a pasiunilor. Ca în mitul platonic al Androginilor, ale cărui clemente nu o dată le amintește, dragostea erotică face parte din soarta omenească, bântuită de patimi și limitată de moarte. „Intriga” poemei stă în tendința Luceafărului de a se coborî din nemurire în pasiunea arzătoare și în dragostea eroinei pentru el. Jocul acesta se petrece pe limita dintre cele două lumi, fără putință de trecere dintruna în cealaltă. Eroina e o muritoare și dragostea ei e după modul omenesc. Sunt două înclinări
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
simte identic cu ea fiindcă e nemuritor și nu s-a născut „din păcat”. În concepția poemei, amorul face parte din lumea păcatului, iar Luceafărul din lumea pură a neutralității primordiale. De două ori vrea el să coboare din fecioria nemuririi în patima pământului; în chip de tânăr de amândouă dățile, dar sub înfățișări extreme. Întâia oară blond, cu păr feminin „de aur moale”, străveziu la față și alb cum e ceara. Giulgiul vânăt pe care îl poartă ne dă senzația
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
zadar Din goluri a se naște. Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe, după această descriere, care e suprema piatră de încercare a oricărui geniu artistic, Luceafărul, restabilit în nemurire, privește în jos, în adâncul prăpăstios al lumii pământene, la scena celor doi îndrăgostiți, înlănțuiți în pasiunea muritoare. Ce mici trebuie să apară din zenitul spiritual marile noastre pasiuni, în uraganele cărora gustul cald al vieții se amestecă atât de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
spunem cu Sfântul Grigore de Nazianz: unde e luptă e dezbinare și unde e dezbinare e nimicire. Olimpul conține într-adevăr principiul nimicirii. E drept că zeii lui se hrănesc cu nectar și ambrozie, care le dau un fel de nemurire, idee ce pare o prefigurare inspirată de Logos a harului îndumnezeitor ce avea să se reverse în creștinism, dar zeii nu sunt fără început. Ei există prin generație, ca oamenii. Șeful lor suprem, Jupiter însuși, e fiul lui Cronos adică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
perfectă spiritualmente, transpusă în veșnicie, a lumii noastre devastate de durere și de moarte. Geniul nu se mai trudește acum să inventeze această imagine, ca în păgânism, căci e dată în revelația credinței ca un triumf final al vieții în nemurire. Aderând la revelație, artistul devine un comentator al lui Iisus Hristos în ordinea frumuseții. Biblia și cultul bisericesc sunt acum izvoarele marilor plăsmuiri, spre deosebire de poemele homerice care ele erau izvoarele credințelor păgâne. Două poeme se ridică în creștinism deasupra tuturor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de medicină al lui Paracelsus. Bacon nu uită să amintească despre necesitatea descoperirii unui elixir care să ajute la prelungirea vieții; numai că el face din aceste studii o știință riguroasă (macrobiotica). Bacon nu caută o substanță care să asigure nemurirea, ci doar una care să poată prelungi viața Cosmetica (știința menținerii frumuseții corporale). Bacon face din această artă aparent inutilă o știință riguroasă. Ea este necesară pentru a menține chiar sănătatea, pentru că un corp frumos este și sănătos. De asemeni
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
fiind una majoră. Regăsim în lucrările acestor apologeți o descriere sistematică a principiilor teologice, filosofice și științifice ale teologiei fundamentale. Soluțiile pe care aceștia le propun chestiunilor fundamentale ale apologeticii (problema Divinității, a originii lumii, a omului, a religiei, a nemuririi sufletului) consună cu tradiția Ortodoxiei. Principiile și metodele științifice împrumutate din teologia occidentală sunt completate și cizelate în spiritul ortodox. Teologia acestor reprezentanți poate fi percepută ca "eclectică", sub aspectul formei și al prezentării, dar, prin excelență, ortodoxă, sub aspectul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
asemănarea lui Dumnezeu. Omul este nemuritor, dar, ca urmare a păcatului originar, el a căzut sub influența morții. Toate aceste consecințe au fost anulate prin Învierea lui Hristos. Apologeții ruși prezintă caracteristicile care diferențiază concepția antropologică creștină de cea naturalistă. • Nemurirea sufletului. Respingând ipotezele raționaliste cu privire la suflet, apologeții demonstrează că acesta este o substanță spirituală deosebită, principiul independent al fenomenelor spirituale. Conștiința este factorul care subliniază adevărul nemuririi sufletului. Dacă sufletul nu este rezultatul organismului, ci este o substanță spirituală, atunci
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Hristos. Apologeții ruși prezintă caracteristicile care diferențiază concepția antropologică creștină de cea naturalistă. • Nemurirea sufletului. Respingând ipotezele raționaliste cu privire la suflet, apologeții demonstrează că acesta este o substanță spirituală deosebită, principiul independent al fenomenelor spirituale. Conștiința este factorul care subliniază adevărul nemuririi sufletului. Dacă sufletul nu este rezultatul organismului, ci este o substanță spirituală, atunci el își poate continua existența după separarea de materie. Ideea nemuririi se bazează invariabil pe adevărul existenței lui Dumnezeu. • Creștinismul este o religie de origine divină, religia
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
este o substanță spirituală deosebită, principiul independent al fenomenelor spirituale. Conștiința este factorul care subliniază adevărul nemuririi sufletului. Dacă sufletul nu este rezultatul organismului, ci este o substanță spirituală, atunci el își poate continua existența după separarea de materie. Ideea nemuririi se bazează invariabil pe adevărul existenței lui Dumnezeu. • Creștinismul este o religie de origine divină, religia absolută a libertății și a adevărului. Cunoașterea învățăturii christice se realizează în interiorul Ecclesiei, prin și în spiritul Evangheliei, înțeleasă prin Tradiția Apostolilor și a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
-i plini dorința-umană./ Aici rămase 'nalta-nchipuire;/ dar vrerile și darurile mele/ duse erau, ca roata-ntr-o unire,/ de-Amor ce mișcă Soare și-alte stele". Dante este conștient de rolul poetului, nu mai puțin de calea gloriei și nemuririi pe care Poezia o deschide celor inspirați: "Divină Pegasee, ce faci demne,/ talentele de slăvi și lungă viață,/ iar ele țări și-orașe să însemne,/ mă luminează tu și mă învață/ s-arăt fețele lor cum mi-s în minte
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dreptate, dacă unitatea genului este dată de altceva decât de o etichetă lingvistică comună. S-ar părea că Ode to Himself (Odă sie însuși) de Ben Jonson, Ode to Evening (Odă serii) de Collins și Intimations of Immortality (Semne ale nemuririi) de Wordsworth au puține contingențe ; dar un ochi mai pătrunzător va vedea originea lor comună în oda horațiană și pindarică, și va putea stabili existența unei legături, a. unei continuități, între tradiții și epoci aparent disparate. Istoria genurilor literare este
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de îndeplinire a prescripțiilor acestei plăsmuiri. Ei aveau o influență puternică nu numai asupra poporul care le acorda încredere, ci și asupra sadu-ceilor, care avînd opinii diferite, se simțeau constrînși să urmeze curentul majoritar atunci cînd oficiau în Templu. Deși nemurirea sufletului nu este afirmată nicăieri în Tora, fariseii au făcut din această idee un element de bază al ereziei/doctrinei lor. Mai aveau ca o contradicție gravă față de scrierile religioase pe care le slujeau, existența îngerilor și răsplata judecății cerești
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
doilea grup de ideologi ai ivriților numiți saducei, care erau politicienii țării și considerau că interesele statului nu pot fi sacrificate de dragul religiei iar practicarea cu fanatism a acesteia nu rezolva problemele interne și externe ale societății ivrite. Ei negau nemurirea sufletului și ca urmare învierea, afirmînd deplina libertate a omului, dar erau foarte severi în aplicarea justiției după legea textelor sacre. Nu acceptau decît Tora scrisă și refuzau învățăturile orale ale Talmudului practicate de fariseii, fiind considerați niște încăpățînați. Scrierile
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]