7,995 matches
-
înseamnă mântuirea. Vreme de câteva zile, Velasco îi pregătise pe soli din zori până-n noapte pentru ritualul botezului. De fiecare dată, le povestea despre învățătura creștină și despre viața acestui om sfrijit. Japonezilor, povestirile lui l păreau îndepărtate și cu neputință de crezut. Mulți dintre ei își înghițeau căscaturile, alții moțăiau cu ochii în pământ. Când îi vedea cum moțăie, o umbră de mânie săgeta chipul lui Velasco, dar se silea să zâmbească pentru a-și ascunde supărarea. Samuraiul găsea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Alla Leone și părintelui Cossudacudo, secretarul particular al cardinalului Borghese. Încă de la început părerile noastre potrivnice s-au înfruntat de multe ori. Ei spuneau că nu mai este nici o speranță pentru munca de propovăduire din Japonia și că e cu neputință să mai trimitem misionari de acum înainte, iar eu stăruiam ca de obicei că mai e o speranță și că această speranță înseamnă să le oferim japonezilor câștiguri din negoț și să le arătăm că avem gânduri pașnice. Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
numai prin moarte. Am învățat acest lucru de la Tanaka Tarozaemon care și-a luat viața. Însă, moartea lui Tanaka și moartea Domnului se deosebesc într-o privință ca cerul de pământ. Japonezul și-a pus capăt zilelor ca să-și răscumpere neputința de a-și îndeplini sarcina de trimis. Pe când Domnul a primit să moară „ca să slujească și ca să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți.” Fulgeră și îndată după aceea se auzi în depărtare un tunet. Și inima mea este brăzdată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lumii acesteia. N-a putut să închidă ochii la jalea și la suferința oamenilor. Tocmai de aceea, a ajuns El așa de sfrijit. De-ar fi avut o viață măreață și îmbelșugată, la care mie mi-ar fi fost cu neputință să ajung, poate că n-aș mai fi avut aceste simțăminte. Samuraiul nu putea înțelege vorbele fostului călugăr. — Omul acela înțelege inimile celor amărâți pentru că El însuși a dus o viață amărâtă. Și cunoaște, de asemenea, jalea celor care mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Fără îndoială că printre ei s-a aflat și părintele Diego care aștepta să mă întorc înapoi în coliba noastră din Edo. Bunul meu confrate cu ochii săi roșii și lăcrimoși. Parcă îl văd părăsind Edo plin de teamă și neputință. Misionarii și călugării japonezi au fost adunați la Fukuda în apropiere de Nagasaki unde au fost nevoiți să trăiască preț de aproape opt luni în niște colibe de paie ca niște adăposturi de vite. Nagasaki a fost cuprins de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
slujbașii îi păzeau oarecum. Stând în camera scăldată de lumina amurgului, samuraiul putea să-și închipuie vag de ce erau tratați în asemenea fel. Poate pentru că nu-și îndepliniseră însărcinarea de soli? Dar ei nu-și îndepliniseră însărcinarea pentru că era cu neputință să și-o îndeplinească. Dacă le-ar fi ascultat povestea, fără îndoială că și Sfatul Bătrânilor le-ar fi dat dreptate. Astfel își petrecură trei zile fără să pună nici măcar un pas în afara templului. În dimineața cele de-a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
altfel spus „pe ce picior trăiești”. Sunt prezentați la T.V. miliardari români (deveniți bogați după 1989): unul în scaunul cu rotile, unul cu anus contra naturii, altul cu un implant de ficat. Le vezi în ochi tristețea, suferința, dezamăgirea și neputința. Oameni, învățați din experiențele lor și nu le repetați greșelile. Omul care devine lacom, pierde tot. ÎN COMPARAȚIE CU ANIMALELE, OMUL A DEGENERAT, A INVOLUAT. A. Omul și-a pierdut instinctul de conservare. Instinctul de conservare declanșează toate acțiunile pentru menținerea integrității
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
În Birmania. Dar În artă, În minunata și subversiva artă, devine vizibil ceea ce reușește să iasă la suprafață În ciuda constrângerii sau tocmai datorită ei. Arta disprețuiește platitudinea și suprafețele regulate. Fără artă, m-aș fi Înecat Într-o baltă a neputinței și a plictiselii. Cât despre Wendy Brookhyser, pentru ea platitudinea nu era În nici un caz o opțiune. Venise În Birmania cu o obsesie În minte și o pasiune arzătoare În inimă. Voia să lupte pentru drepturile birmanezilor, pentru democrație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în sfîntul locaș al Casei Domnului." 52. "De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, cînd îi voi pedepsi idolii, și în toată țara lui vor geme răniții. 53. Chiar dacă Babilonul s-ar înălța pînă la ceruri, chiar dacă ar face cu neputință de ajuns cetățuile lui cele înalte, tot voi trimite pe pustiitori împotriva lui, zice Domnul"... 54. Răsună strigăte din Babilon, și un mare prăpăd în țara Haldeilor. 55. Căci Domnul pustiește Babilonul și face să-i înceteze zarva cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
E dificil. Murakami: Există un astfel de paradox. Nu putem să oprim apariția unor organizații de genul Aum Shinrikyō. Chiar dacă se întâmplă un incident ca acesta, se găsește o putere de purificare - putere de refacere naturală. Se poate spune că, neputința de a opri atacuri ca cel cu sarin de la metrou reprezintă înfrângerea societății. Însă, pe de altă parte, am simțit puterea de a trece peste acest hop. Nu mai știu cum este bine. Kawai: Înțeleg perfect. Exact așa și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o înțelegere mutuală. Citind notițele lui Hayashi, suntem obligați să ne oprim și să ne gândim. Să ne punem o simplă întrebare: „De ce a trebuit să ajungă în situația asta?“ În același timp, în noi se trezește un sentiment de neputință la gândul că nu am fi putut să-l ajutăm cu nimic. Te simți ciudat de trist. Ceea ce te face să te simți golit este conștientizarea faptului că aceia care ar trebui să critice „societatea utilitaristă“, folosind arma „logicii utilitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cuvânt, legate între ele cu o linie ondulată ca un șarpe..." "Trebuie să recunosc că nu era cel mai rău dintre gardieni. I-am fost însă superior tot timpul. La început am amânat sfârșitul jocului, din curiozitate, bineînțeles, nu din neputință. Apoi însă am avut, ca un vis urât, penibilul sentiment că m-am atașat de Filip. Atunci mi-a fost cam frică. Am crezut o clipă că n-am s-o mai pot face. Acum însă totul depinde doar de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri urduroase și gingii dezgolite de mâini abile. Bătrânul era mai mult purtat decât se plimba prin mijlocul acestui sistem închis, cu mișcări aparent dezordonate. Îi era cu neputință să perceapă o atât de mare cantitate de informații vizuale, sonore, tactile și olfactive, într-o perioadă atât de scurtă de timp. Era copleșit. Mai mult, simțea că niciodată n-ar fi putut încropi vreo relație de orice fel cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vorba unui celebru cioban miliardar de pe mioriticele meleaguri. Dar occidentalii sunt mari scormonitori și fiindcă ei adorm mai greu la citit au continuat ca să vadă ce scrie istoricul de acum 2500 de ani mai jos: „Dar unirea lor e cu neputință și nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi”. Aoleu, nați-o bună că ți-am frânt-o! Vedeți cum bate pârdalnicul de Herodot, din secolul 5 î.Cr., până în ziua de azi? Și stați așa demnilor urmași
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
eu acum sunt fără sens, căci neașteptată era tulburarea care mă stăpânește. Încerc să mă gândesc precis la Irina, ca să pot găsi explicația probabilă (lăsînd la o parte vreo fatalitate a naturii extravagante). Poate că mă enervează mai mult faptul neputinței logicii mele decât motivul însuși al întîrzierii scrisorii. Cum? Să nu pot deduce ce ar fi în stare să facă Irina în lipsa mea, după ce am trăit atâția ani în preajma ei și, chiar dacă nu m-am ocupat special s-o analizez
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Mihail. Trio caraghios, la care ne pretam cu toții - Niki și Irina, din inconștiență, eu din nemernicie. Deseori mi se întîmpla să mă plictisesc cu Irina, dar asta nu ne oprea să fim mereu împreună și să ne părăsim cu greu. Neputința de a o avea în voia mea îmi îmboldea dorințele. De îndată ce nervii se discordau, temerile de a nu fi descoperiți veneau, și mai ales plictiseala de a rămâne cu ea când nimic nu mă mai tenta, cu tot trupul fraged
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vag, pentru că atunci nu mă interesau decât rareori, când aveam vreo nemulțumire sau când nervii mei mă chinuiau mai ascuțit. Să aflu adevărul după niște frânturi de adevăr care pot fi interpretate în atâtea feluri. Greutatea vine mai ales din neputința de a putea clasa toate amintirile. Sunt doar vorbe, priviri, interjecții care nu se leagă de nici un eveniment. Nu știu în ce ordine s-au produs ele, și astfel nu voi izbuti să dau o consistență precisă descoperirilor mele. Voi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aței am mișcat paiața cum am vrut, în danțurile cele mai capricioase, și acum, ața rupîndu-se, paiața rămâne nemișcată, oricât m-aș strâmba, oricât aș întoarce în mână firul rupt sau oricâtă artă aș pune. 6 octombrie. Nu știu, poate neputința de a mă considera un altul în împrejurări și mai rele, sau poate că de multă vreme n-am avut prilejul unei suferințe așa de lungi, dar mă simt foarte epuizat. În unele clipe sunt hotărât să plec imediat să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și să faci cu mine tot ce voiai. Dar nu tu întreg, așa cum te-am cunoscut: acum nu mai exista nimic în tine din ceea ce am urât, egoismul, gândurile fără legătură cu mine. Păstrai numai ceea ce m-a subjugat, tandrețea, neputința ta de copil ce trebuiește ocrotit (chiar dacă tot ceea ce îmi scapă din tine mă legase mai mult) și o imagine dureroasă, obsedantă, slab, imaterial, cu ochii triști, cu gura crispată. Atunci mintea mea te lăsa în voie să călătorești pe la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fusesem singur). Am lăsat și eu, față de Ioana, puțin să se înțeleagă că aș avea trecere la fată, numai dintr-o ușoară vanitate, și să joc măcar o aventură pe care aș fi vrut să o trăiesc. (Ce probă de neputință!) Nu mă așteptam la efectul teribil produs, căci n-aș fi glumit și nu ar fi trebuit să mă umilesc mai târziu ca să explic de o sută de ori că totul n-a fost decât o glumă. Izbucnirea Ioanei a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
scandalizeze gândirea însăși. Apar uneori de-a dreptul stranii, ca dintr-o altă lume. Aduc în față tocmai limitele comprehensiunii și ale exprimării noastre, generând atunci paradoxuri insolubile. Nu îmi propun o cartografie a celor străine sensului, lucru probabil cu neputință de realizat. Însă voi căuta să revăd modul variat în care apar, bunăoară când anume e vorba de o apariție proprie și când nu. Uneori ceva se arată pe sine absurd, însă trebuie văzut în ce accepțiune a cuvântului, căci
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de la o zi la alta, ea îți apare ca o dramă sumbră, animată de interese și pasiuni cel mai adesea obscure. Iar ceea ce observi înapoia ta seamănă cu un „morman de ruine fără noimă“, încât ești cuprins imediat de sentimentul neputinței totale. Însă nu poți să întârzii prea mult la acest mod de a privi lucrurile. Și nici la ceea ce oferă în mod frust sau brutal viața de toate zilele. Nu este acesta singurul chip al lumii noastre omenești. Fără a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
văzută de Platon absolut in abstracto, dincolo de lumea sensibilă în care oamenii vorbesc, se agită, suferă și mor. Cel care citește așa ceva își va spune imediat că filozoful antic gândește foarte bizar, dinspre nimeni și pentru nimeni, despre ceva cu neputință de înțeles. Pare pierdut definitiv în vagul eterat al unei simple idei. Vorbește singur, cu privirea aruncată nu se știe unde. Nul poate urma nimeni, căci vorbește despre ceea ce nu a fost, nu este și nu va fi niciodată. Și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de acest lucru, pentru că trebuie să ne fie rușine. Și este cu totul vrednic de crezare că Fiul Domnului a murit, pentru că este ab surd. Și este sigur că a înviat după ce a fost pus în mormânt, pentru că e cu neputință“. Observă că astfel de propoziții, în stare să provoace pe oricine, nu sunt lipsite de o anume ambiguitate. „Dacă prorsus credibile, quia ineptum est sau certum quia impossibile est înseamnă pur și simplu: trebuie să credem acest lucru, de vreme ce credința
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
iar acestea devin imediat vizibile când omul caută să urmeze însăși nebunia cuvântului Crucii (I Cor. 1, 18). Însă cum evoluează polemica sa în această privință? Consta tă că Marcion, aparent cu bun simț, gândește „nașterea [Dom nului] fie cu neputință, fie nepotrivită pentru Dumnezeu“ (III, 1). Îi va răspunde abrupt, urmând un loc din Matei (19, 26): „Însă lui Dumnezeu nimic nuI este cu neputință, decât dacă nu voiește.“ Simțul logic al lui Marcion nu cedează ușor: dacă Dumnezeu s-
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]