7,150 matches
-
Câr-Mâr. Sper să fi fost ultimul număr anul trecut și să îngropăm odată această tradiție, bună la vremea ei, dar cam forțată actual, când mulți dintre noi au câmp liber și public de autoexpresie, să ne despărțim de prizonieratul în nostalgia unui trecut alveolar, pe scurt, în varianta retro a modului nostru de existență. Dacă mă gândesc bine, Câr-Mâr juca rolul actualei vieți asociative. Numai că asocierea nu era doar pe proiecte și interese, ci și afectivă. Noi eram prieteni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
speciile”. Și chiar dacă „fraierii” s-au mai dezbinat și înstrăinat adesea unii de alții, ei au rămas în aceeași specie (extrem de pestriți interior) și, uneori, când sunt striviți de „ceilalți” (mult mai omogeni, de altfel), își mai aduc aminte cu nostalgie solidară despre comuniunea de mai an. Însetează după ea. Adesea o și refac. E drept ce ai spus tu, Mircea. Acum cred că pot să spun cu toată luciditatea că nu pot să mă concep pe mine desprinsă de prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și a doua generație cu școală. Este genul acela de aer inconfundabil care îl enervează pe A. și scoate înclinația de stânga din el. Dar pe care, în experiența mea de aici, sper să îl înțeleg. M-am gândit, cu nostalgiile mele după homeland, că Europa și-a dat cu firma în cap în secolul trecut, cu nazismul și comunismul ei, cu războaiele ei. Și mi-e teamă că Statele Unite își vor da cu firma în cap în secolul acesta, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai voteze? Disprețuindu-l? 8 noiembrie Primul Sfânt Mihai pe coclauri continentale. Psihanalitic este ca și când aștept și altele. Nu e așa departe. În afara dorului de familia mea și de câțiva prieteni, aproape nimic nu mai este o rațiune tare de nostalgie. Într-un fel, nici măcar casa, deși ea este foarte asemănătoare mie. Nici nu îmi vine să cred ce rapidă este adaptarea și ce casă vastă este America pentru toată lumea. Azi a fost ziua în care Jeff și Debbie au invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Consiliere filosofică. Statul de drept. Etici ale virtuții și etici utilitariste. Ce discutați voi de fapt despre drepturi în timpul regimului comunist? Ce libertate? Ce proprietate? Îl notasem cuvânt cu cuvânt pe carnețel. Asta m-a ajutat să-l reproduc întocmai. Nostalgia vârstei de aur. Acum văd că trec din reflex violul la rușini, ca și când ar fi rușinea mea, nu a violatorilor. Eehei, ce netulburat mai curge și sângele limbajului patriarhal prin mintea mea insuficient de imună. Ceea ce e personal e politic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un arhipelag fără comunicare. Dar el, cu firea lui robustă și deschisă, cu căldura pe care o imprima vorbirii, dădea adunării intimitatea necesară, căci, fiind în afara împiedicărilor noastre ce nici nu le bănuia, amintea în gura mare, și încă cu nostalgie, de zilele prezenței mele în comună, ba chiar de plimbările din preajma iazului, de care știa ca oricare din comună. Prinsă în plasa amintirilor, Ana ridică la un moment ochii către mine și îi întâlnii astfel privirea care avea de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
când mi-ați explicat cauza ce v-a determinat să-mi dați cartea. Lectura cărții după aproape un secol, adică putința lecturii la asemenea distanță de timp dovedește nevoia de puritate a celor mai mulți dintre noi, acesta e secretul, tradus altfel, nostalgia paradisului - eram să spun „inițial”, dar n-am spus pentru că al doilea n-a existat. Vreau să precizez că „naivitatea” de care vorbeați semnifică nu necunoașterea relațiilor ci viziunea purității acestora, nu este vorba, așadar, de o regresiune, care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care eram acum contemporani. În una din acele după-amiezi, la o oră sau două după ceasul prânzului, când sosii acasă, domnul Pavel, care-și făcuse siesta, bătu la ușa apartamentului meu, era înveselit, - părea numai, în realitate era trist, o nostalgie stârnea țărmurile ființei lui. Spuse: - Ia ghiciți de la cine am scrisoare. Să v-o citesc, aveți complimente. Ghiciți! - și mă pofti la o cafea în bucătăria lui încălzită de soba cu plită de tuci. Coborârăm treptele de la intrare și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lacrimile la toți trei. - Când te gândești c-am copilărit împreună. Uite ce e viața! E la el în țară, adevărat, dar aici nu e tot țara lui? Ce-i trebuia lui, acum la bătrânețe, Ierusalim? - Vorbești prostii, îi întrerupse nostalgia doamna Pavel. E omul cu fata lui și ce compari tu Ierusalimul cu ce-i aici! Apoi către mine: Spuneți-i și dumneavoastră, domnule judecător! Ee, domnule Davidsohn! rostii în mine, ești acum cu fiica dumitale, ferit de greul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să rostești un cuvânt de bine, ca și cum rostindu-l a-i fi săvârșit o nelegiuire. Mai mult chiar, lăudând trecutul fie și în cel mai nevinovat mod, lucruri din domeniul public ce nu mai prezentau vreo importanță, afișând însă o nostalgie oarecare, puteai fi anchetat sau arestat, că nu te mai vedea nimeni luni sau ani de zile. Frica era împământenită. Puterea își realizase țelul, un popor întreg ținut în înfricoșare, rodul unei dictaturi de un tip nemaiântâlnit. Anul 1965 adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dinainte. Eu îi ajutam impresiile lăudând orașul - mic patriotism local pentru cele ce fuseseră odinioară, pentru gloria lui trecută, ce se mai putea vedea în stampele de altădată, aveam câteva acasă, de proveniență germană, luate de la tata, le păstram cu nostalgia aberantă a unui timp în care nu existasem, pe la începutul secolului, tata însuși era copil. Dar Ana cea mică asculta atentă, uitând să mănânce cea de a doua prăjitură; nu cred că aveam într-o asemenea măsură darul povestirii: mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
perspectiva, închisă parțial de dunga lată a gardului de la capătul Grădinii și a platoului unde ne aflam, nu permitea deslușirea lucitoare a apei. Domnul Pavel găsi prilejul să evoce pentru Ana și fiică, dar în primul rând pentru el, cu nostalgia depărtării în glas, restaurantul așa cum fusese înainte de război, orchestra cu luminile și podiumul de dans cu lumea „bună”, cu veselia aceea pudică, toate și în anii războiului, dar înăuntru sub draperiile camuflajului nici o lumină nu răzbătea în afară, oaspeți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
conifere străjuind miracole de iarbă, totul într-un timp irealizabil, fie coborând în semicercuri unduioase imaginând hamacuri de odihnă. În aceeași zi răspunsei scrisorii ce conținea în final și câteva urări pentru mine. Doamna Pavel umplu două pagini mărturisindu-și nostalgii regăsite după vremuri când domnul Davidsohn îi deschidea ușa casei zâmbind. Îi auzea glasul în prag: „Să nu vă plângeți niciodată pentru că totdeauna poate fi și mai rău. Dumnezeu nu lasă pe nimeni!” Și tot în aceeași zi pe înserate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la casa ei, cum a fost și față de tata. Dar rămâne ceva neîmplinit care plutește în ceața timpului, născut în vremea când erai cu noi. În una din serile de acum câțiva ani, stând singură cu mama, i-am confiat nostalgiile mele, iar ea spre surprinderea mea mi-a spus că știa. Părinții știu tot. Au intuiția lor care nu dă greș. De atunci n-am mai vorbit niciodată. Te stimează, vorbește foarte frumos de tine. În clipele acelea mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aprecierile despre ceea ce vedem astăzi că se întâmplă, mă tem serios că politica independentă avută de România în perioada descrisă, rămâne de domeniul trecutului un basm pentru urmașii noștri, unul de necrezut (gen "Harap Alb"), încărcat cu multă feerie și nostalgie naivă, la care se va apela pentru menținerea în normalitate și alinarea necazurilor, iar promovarea interesului național, ca și menținerea demnității ca națiune, par a fi destul de ipotetice. Este indiscutabil faptul că România, și după intrarea sa în U.E., rămâne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
națională, perioadă pe care nu avem dreptul să o dăm uitării, ci să ne-o asumăm. Țările și popoarele nu se nasc sau dispar în procesul de succesiune a regimurilor politice. Nu vreau să se rețină, din aceasta, o anumită nostalgie a mea. Eu nu am motive să plâng după un regim politic pe care nu l-am ales noi, românii, așa cum nu l-au ales nici bulgarii, ungurii, cehii și slovacii, polonezii sau popoarele baltice. A fost un regim impus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
the greatest thinkers of the century". The author extracts from the interview some words of appreciation of the italian writer about Cioran and a few exciting answers of the "Great Defiant". În toamna anului 1988, când trecusem cu o oarecare nostalgie de cincizeci de ani, când simțeam nevoia să mă ocup mai mult și mai sistematic de perspectivele fiecărui membru al familiei, o decizie a conducerii ministerului a provocat schimbarea priorităților din preocupările mele imediate. Directorul Direcției America din M.A
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Sousa... — Nici la Brussa, nici la Constantinopol... — Nici la Alger... — Nici în Circazia... — Nici în Andaluzia... Am izbucnit amândoi într-un lung și afectat hohot de râs, pândindu-ne cu coada ochiului pentru a vedea care va ceda primul nemărturisitelor nostalgii de pribeag. A trebuit să aștept încă zece zile înainte de a vedea acele lacrimi, murdare din pricina prafului din port, care trădau spaimele lui Nur. Făcuserăm escală la Alexandria pentru a ne reînnoi proviziile și, când ne pregăteam de plecare, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de zăpada ce cădea de pe crengi, glasurile păsărilor răsunând printre copacii din apropierea peșterii - o chemare îndepărtată, pe care o recunoscu: a cocoșilor sălbatici. În jur domnea o liniște adâncă. Se gândi la Velunda. Îi despărțeau timpul și depărtarea, îi uneau nostalgia și dorința. Deodată, în fundul peșterii, calul începu să lovească nerăbdător pământul cu copitele. Silueta lui Lurr, ghemuit în prag, se profila întunecată pe zăpada ce sclipea în soarele dimineții. Rădăcinile copacilor căzuți desenau pe cer o lume răsturnată. Valerius se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îmbrățișând-o delicat, vrând parcă să se agațe de ea sau să o împiedice să dispară. O fericire intensă puse stăpânire pe el, până când ea rupse vraja și plecă. Vizitele Velundei erau prea scurte pentru a-i alina dorința sau nostalgia. Valerius își înfundă fața în pătura ce păstra încă parfumul ei. Se trezi brusc și ascultă cu atenție. Auzi doar rumegatul vacilor în fundul grajdului și plânsul cucuvelelor afară. În locul acela era ceva care-l neliniștea. Nu îndrăzni să se miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Droll, mama urcând scările la etaj, îmi spune calm, cu un firesc dezarmant „- Toate fetele, la vârsta ei, se uită după băieți mai mari, abandonând vechile prietenii. Stai liniștit, va veni și timpul tău, iar peste ani vei zâmbi cu nostalgie la amintirea acestor episoade ale vieții tale.” Știa. De unde știa? Cuvintele ei m-au lovit ca un bulgăre de lumină și-au așternut în mine un fel de liniște, de pace mângâitoare. A doua zi mi-a pus în brațe
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
și dacă trăiai exact unde creștea sau se târa mereu pe lângă tine ceea ce iubea. În orice caz, cum să aduni ceva dacă tot timpul își dorești, de fapt, să te adune el pe tine? Și totuși, se simți cuprins de nostalgie în timp ce privea în cutia sa. În momentul acela, auzi rumoarea protestatarilor care se apropiau, însoțindu-i pe oficiali și pe Vermaji. — Babaji, strigară inspectorul sanitar șef, brigadierul și Vermaji, dar era imposibil ca vreunul dintre ei să vorbească, dat fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
într-o lume plină de imprevizibil, o lume născută într-un poem al iubirii („Mamei”, „Înger de iubire”, „Aniversare”, Roua florilor”, „Dacă mă cauți”, „Tu să ierți”, „Rămâi”, De-aș fi...”, „Când voi veni...”, „Și dacă...”, Zi toridă”, „Floarea tinereții”, „Nostalgie”, „Așteptare”, „Umbra”, „Un alt fel de surâs”, „Dulce amar”, „Lacrimă de frunză” și altele). Acest poem al iubirii, sumă a versurilor din astfel de poezii, este ca un joc de lumini și umbre, dacă vreți, un evantai de stări de la
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
poezii, este ca un joc de lumini și umbre, dacă vreți, un evantai de stări de la dulce melancolie la amintiri dureroase, de la zâmbet sau râs cristalin până la izvor de lacrimi. Nici nu este de mirare, atâta timp cât ne amintim, cu bucurie, nostalgie ori tristețe, că iubirea adevărată, iubirea împărtășită, cunoaște aceste stări și nu poate exista altfel decât prin suferință și sacrificiu... Lirismul Verei Crăciun se manifestă constant și sigur prin folosirea verbului și adjectivului, atât pentru descoperirea și ilustrarea explicită a
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
găsit în ver surile ori proza lor gustul duioșiei, puritatea, gingășia dar și momente de îngrijorare, proprii tinerilor ori vârstnicilor , din totdeauna. Lucrarea în sine ne apare ca o lecție de viață. Celor cu experiență îndelungată le vor folosi amintirile , nostalgia. Tinerii vor scruta viitorul și vor fi îndemnați în lupta și munca lor către mai bine. Cine ne‐a urmărit știe că de fiecare dată ne‐am bucurat văzându‐i împreună pe vârstnici și tineri, trudind în sălile de studiu
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]