4,493 matches
-
obișnuiți cât și șefii lipsiți de incisivitate și temeinicie în îndeplinirea sarcinilor chiar atunci când scriu, de cele mai multe ori, inversează aceste procente. Frazele scrise la diateza pasivă sunt lipsite de vitalitate și sună ca și cum ar fi scrise de niște anonimi și obscuri "ei". De pildă, "Comisia urmează să fie numită...", "Este necesar să ...". "Ajutorul dumneavoastră este apreciat...". La auzul acestor propoziții, tendința este de a "căsca". Personalul din propoziție este fie obscur, absent sau pur și simplu, zace acolo. Cine numește? Cine
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
și sună ca și cum ar fi scrise de niște anonimi și obscuri "ei". De pildă, "Comisia urmează să fie numită...", "Este necesar să ...". "Ajutorul dumneavoastră este apreciat...". La auzul acestor propoziții, tendința este de a "căsca". Personalul din propoziție este fie obscur, absent sau pur și simplu, zace acolo. Cine numește? Cine execută? Cine apreciază? De ce oare să nu scriem: "Directorul adjunct Ionescu va numi comisia...", "Șeful serviciul tehnic va face...", "Apreciez ajutorul dumneavoastră..." În acest fel și cel care scrie iese
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
cu o expresie a lui G. Călinescu, de țâșnire lirică, el riscă să pară multora monoton sau plicticos. Suprafața poemelor e insuficient luminată și trebuie să o privești cu mare atenție: altfel, pierzi nuanțele, surprizele, schimbările, varietatea retrasă în colțuri obscure. Încordarea însăși a ideii e marcată de stilul conversațional, „abstract” și reflexiv până la proză. Misterioasele viziuni despre oraș ar putea fi, dacă roua harului ar arde pe blocuri, și mai impresionante, și mai convingătoare. NICOLAE MANOLESCU În mod paradoxal, teatrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
1 opune alegoriei, îl voi numi: figurare. Deosebirea dintre figurație și alegorie aș putea explica-o mai cu succes, domnului Lovinescu, prin viu grai. Știu că vorba mea scrisă e înzestrată pentru Domnia-Sa cu proprietăți de opacitate și căldură obscură. Odată, acest lucru întrista de moarte sufletul meu. Dar sînt silit și alerg astăzi la expedientul scrisului, exercițiile pedagogice orale, de altădată, fiindu-mi interzise (probabil, pînă la urmă). Ar fi deci între figurație și alegorie deosebirea cunoscută între operație
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
temeliile sufletului - inima Poeziei după Poe - unde zac straturi de păgînătate. Marea încercare este de a scoate în lumină, de a-i afla adevăratul rost bogăției cuprinse în străfunduri. Se întreabă: "De ce n-ar fi Poezia rostul, domeniul acestor forțe obscure, precreștine? Lumea cîrmuită de cetele îngerești e sigur mai dreaptă și mai sfîntă decît lumea Fabulei. Dar cea din urmă e mai poetică decît cea dintîi". Susținător în tinerețe al liricului absolut, e nevoit a recunoaște că poezia e încă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
toate acestea, putem afirma cu toată răspunderea că persecutarea sau marginalizarea frumosului trebuie privită ca o constantă interesantă și semnificativă în cultura umană. În mod ironic, poate fi văzută ca acele insule de repaus și certitudine din universul uman nebulos, obscur și nesigur". O adevărată educație multiculturală nu este posibilă în afara esteticului. Literatura comparată, specialitate de înaltă expertiză a profesorului de la Universitatea Catolică din Washington, este considerată un domeniu indispensabil: unul care să examineze integrarea și diferența, care să poată răspîndi
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Citim în Ortodoxia lui G.K. Chesterton, că tradiția nu este decît democrația extinsă în timp. Și cîteva rînduri mai încolo, pe aceeași temă continuă: " Tradiția poate fi definită ca o prelungire a sufragiului. Tradiția înseamnă să dai voturi celei mai obscure dintre toate clasele sociale, înaintașii noștri. Este o democrație a celor dispăruți. Tradiția refuză să se plece în fața măruntei și arogantei oligarhii a celor care se întîmplă să se afle prin preajmă. Toți democrații obiectează față de descalificarea unor ființe umane
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
-și cere drepturile de cetate, nu este pierdut din vedere de sarcasticul și sagacele inscriptor și descriptor al ideilor gingașe. Femininul, atît de înfloritor astăzi, împlinește ceea ce observa încă din fașă ironicul eseist: "Ca toți dezmoșteniții, femeia trăiește, în cutele obscure ale sufletului său, din resentiment; este radical prepuielnică, totdeauna la pîndă, și fricoasă de a fi păcălită. Ca toți cei tiranisiți și înșelați, ea bănuiește în acele activități care se afirmă ca inutile ori ca caraghioasă născocire de stăpîn trîndav
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
descoperă la toți poeții din Dimineața poeziei. La Bolintineanu, spre exemplu, sînt citate cîteva inspirate versuri din Conrad: Un vas spărgînd cu pieptul tărîmele lichide; despică p-orizonte troienele de ceață; c-un cer ce-atîtea stele îl fac și mai obscur. "Deschiderea prea mare a poeziei, constată Eugen Simion, îi împiedică privirea să se concentreze asupra unui obiect și să-l pătrundă. Spirit al suprafețelor strălucitoare, poet al spumelor fosforescente, al peisajelor odorante, Bolintineanu n-are acces la mitologia interioară a
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
apoi la înălțime, în Galeriile Pod Pogor, poeți din țară și străinătate comunică cu publicul ieșean într-o manifestare care, în țările occidentale, ar putea părea bizară prin gratuitatea ei. Acolo poezia e doar o manifestare de nișă, în cluburi obscure, în baruri sau în câte o "lojă" exclusivistă, finanțată de departamentul de creative writing a vreunei universități. (Îmi amintesc o seară de poezie newyorkeză, de prin 2004, organizată într-un pub, unde se plătea bilet de intrare pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
bine în timpul lui Ceaușescu cu cele israeliene și că mecanismul complex de făcut bani al Securității se sprijinea pe o mulțime de oameni de afaceri "occidentali" implantați de fapt de DIE. Pentru că detaliile financiare ale acestui concert au rămas destul de obscure, abia acum recunoscându-se, cu jumătate de gură, că statul român a considerat concertul ca fiind "de caritate" și, pe cale de consecință, a plătit o mulțime de bani organizatorilor. Cât, din ce fonduri? - nu se spune, dar e limpede că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de a fi cumpărată după deja brevetata rețetă românească (câștig insignifiant la buget, șpăgi pe măsură, invers proporțional, ministrului) de un operator european puternic (cel german, din câte am înțeles), care o va eficientiza după metoda de succes folosită de obscura și recent înființata Erste Bank din Viena, al cărei principal profit îl constituie externalizarea banilor frumoși făcuți prin biciuirea sclavilor de pe plantația BCR. Bercene, vezi să nu-ți facem noi la Lungani, județul Iași (polul sărăciei din UE), un Guantanamo
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fotografiase tot, declanșând apoi represalii îndelungate împotriva participanților. Chiar dacă teoria conspiraționistă potrivit căreia la Iași a fost organizată o diversiune pe 14 decembrie pentru ca revoluția să poată izbucni în celălalt capăt al țării pe 16 s-ar adeveri, rămân încă obscure mecanismele care au putut să-i convingă pe organizatorii ieșeni să se asocieze de bunăvoie la o asemenea acțiune riscantă. Apoi, un alt element important care merită a fi subliniat e reacția rapidă, organizată și eficientă, de neutralizare a conspirației
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
s-a simțit încorsetat de grup și și-a început o strălucitoare carieră solo, fiind înlocuit, ca voce și ca vector de compoziție, de Phil Collins. În 1986, după patru albume experimentale, care fac deliciul cunoscătorilor, dar care sunt practic obscure pentru marele public, apre albumul So (pasiunea sa pentru titluri lapidare: So, Us, Ovo, Up etc.), care provoacă un cutremur în topuri și în vânzari, fiind, pâna astăzi, un exemplu de reușită comercială combinată cu o serie de compoziții inubliabile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
metropolă europeană și de ruinare a acestui întreg teritoriu. Transferul de autoritate, a ministerelor (cu arhivele aferente, care au fost readuse acasă abia în urmă cu doi ani!) și a tuturor centrelor de putere la București a făcut ca acel obscur târg balcanic să primească o șansă nemeritată de a se dezvolta pe creditul tuturor românilor. Plecată din scenariul modern al centrului unificator, această aventură istorică a căpătat astăzi conturul unei cleptocrații centralizate, tipică pentru Lumea a Treia, unde totul se
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
unei cunoscute gazete umoristice. Cum nu mă interesează, în general, opiniile partizane lipsite de argumente și înecate în retorică manipulatoare, trecusem, destul de scârbit, peste articolașul în cauză, parte a unei campanii mizerabile pe care respectivul autor o duce, din motive obscure pentru mine, și pe blogul personal, împotriva unor personaje politice mai credibile din menajeria contemporană. Reluat însă aprobator pe social media, de Liviu Antonesei,- un om a cărei părere o mai ascult, și supus efectului de distorsionare, de mozolire și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
viață pândind o asemenea structură, ca un franctiror răbdător, la fel pe o terasă din Beirut, pe malul unui râu african ori la un colț de stradă din Mostar, așteptând miracolul care să deseneze brusc, dincolo de lentila obiectivului, În camera obscură - riguros platonică - a aparatului său de fotografiat și pe retina lui, taina acelei urzeli nespus de complicate, care redădea viața vieții adevărate: o excursie la Întâmplare spre moarte și neant. Ca să ajungă la asemenea concluzii prin munca lor, mulți fotografi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mai era aceeași, clipa trecuse. Faulques a călătorit la Întoarcere cu cele trei poziții În gând, Întrebându-se dacă, după developare, aveau să apară așa cum crezuse că le vedea ori și le amintea. Mai târziu, În penumbra roșie a camerei obscure, a pândit ivirea liniilor și culorilor, molcoma configurare a chipului cu ochii care Îl priveau de pe fundul tăviței. Apoi, de cum s-au uscat copiile, Faulques a stat multă vreme cu ochii pe ele, conștient că se apropiase din plin de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
manifeste. Era răbdătoare. Aștepta să aibă lumina naturală dorită, adecvată. Și, cu timpul, Își dezvoltase un stil propriu. Apoi, la Barcelona (se mutase foarte repede În apartamentul cu tavane Înalte pe care el Îl avea lângă Boquería), ieșind din camera obscură, se trântea pe covor, Înconjurată de toate imaginile În alb-negru, și petrecea ore În șir Însemnând detalii cu markerul, grupând imagini după coduri numai de ea cunoscute, pe care Faulques nu izbutise niciodată să le pătrundă cu totul. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Academiei Române”, „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Lumea”, „Adevărul literar” ș.a. Romanul „de capă și spadă” Cu paloșul (1905), apărut inițial în foileton în ziarul „Epoca” (1904-1905), este o narațiune nutrită de laborioase investigări ale trecutului, un Ev Mediu altminteri obscur, completată de fantezie, cu influențe din Walter Scott și, nu în ultimul rând, din literatura populară. În pofida unei anumite prolixități, cartea se bucură de succes - confirmat și de Premiul Academiei Române - și conține caracteristicile fundamentale ale scrierilor de mai târziu: jalonarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
la un moment dat, biografii și destine, se instituie ca o supratemă distinctivă a romanelor sale. Personajele de prim-plan presimt, de altfel, că faptele și gesturile lor nu își pot recâștiga sensul, coerența în afara unui trecut insinuat, pe căi obscure, în existența lor, marcându-le viața. De aceea sunt ispitite, în clipe de cumpănă, să se întoarcă spre obârșii, pentru a regăsi, pe firul generațiilor, punctul nevralgic care le-ar putea, în cele din urmă, justifica. Călătoria lor în timp
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
cuvintele se ascund Îndărătul altor cuvinte, iar imaginile se cheamă, peste obstacolul atât de fragil al timpului, al datei, unele pe altele. O cursă nebunească, iscată ca din senin, din Înseninarea involuntară a spiritului care se mărturisește Într-un confesional obscur, neștiut, ce-și construiește propria biserică pe măsură ce prinde el Însuși contur. Enigma jurnalului intim - dacă există vreuna - nu poate fi descifrată dacă nu vom Începe investigarea cu exteriorul: cu nevăzuta, mortuara catedrală de cuvinte care Îl ține prizonier. Jurnale de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
voluptatea plăcerii interzise. Și Virginia Woolf, și Pavese, și chiar un sinucigaș ratat precum Kafka văd În moarte o izbăvire, punctul final al unei suite de Încercări insuportabile. Moartea ca relaxare existențială, neființa ca stare ideală a materiei, triumful calculului obscur asupra unei luminozități doar aparent benefice ordonează cele două tendințe, simultane și contrarii, ale jurnalului intim: autodezvăluirea și auto-camuflarea23. Nimeni și nimic exterior nu-l Împinge pe scriitor să-și dezvăluie intențiile sinucigașe. După cum nici o forță nu poate reprima Înfricoșătoarele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
rece, cuantificabilă a textului scris. Autorul poate să-și cultive În voie bovarismele - pentru că, teoretic, Într-un jurnal intim se poate truca absolut totul. Autorul poate să-și dea frâu liber fanteziilor paranoice. Poate să rescrie realitatea urmând niște impulsuri obscure, alterând sensurile evenimentelor. Poate să-și prezinte eșecurile drept mari triumfuri și neputințele drept superbe probe ale izbânzii apoteotice. Poate brava mascând lașitatea În curaj și spaima În vitejie. Însă el nu poate contraface sentimentul morții, Încâlcitele senzații care-l
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
teren impropriu: cel al ideologiei ce se substituie vieții. Nu toate paginile de jurnal transcriu aceeași intensitate a dorinței de a se sinucide. Uneori - foarte rar, e drept - Drieu are și Îndoieli. Dar dacă, În ultima clipă, prin cine știe ce mecanisme obscure, va prefera morții supliciul și dispariției rușinea prizonieratului? Dar dacă uluitoarele răsturnări de după război Îl vor obliga să trăiască Într-un sistem politic și Într-o atitudine politică total străină convingerilor sale? În orice caz, Într-o ultimă străfulgerare a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]