6,900 matches
-
că, Aș vrea să mă pot duce după el, să-l liniștesc cu cuvintele, dar nu există cuvânt pe el în stare să-l aline, Dumnezeu, Mă uit lung înspre pânza ce-a părăsit-o acum câteva clipe, Autoportret cu ochelari negri ar putea să-i spună, dacă cele două găuri negre indicând locul unde ar trebui să fie ochii pot fi numite ochelari, și găurile negre, rotunde, negrul pus în spirală, dacă n-ar ocupa jumătate din față! fața zugrăvită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-l aline, Dumnezeu, Mă uit lung înspre pânza ce-a părăsit-o acum câteva clipe, Autoportret cu ochelari negri ar putea să-i spună, dacă cele două găuri negre indicând locul unde ar trebui să fie ochii pot fi numite ochelari, și găurile negre, rotunde, negrul pus în spirală, dacă n-ar ocupa jumătate din față! fața zugrăvită, pictată, nu zugrăvită! zugrăviți erau pereții bisericii, albastrul uimitor al feței, albastru de cer în limbajul nostru comun, doar buzele roșii, roșii ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zice că nu-L știu, aș fi mincinos asemenea vouă. Ci Îl știu și păzesc cuvântul Lui, citesc eu din Evanghelia după Ioan mai departe, el mă ascultă cu atenție, ochii lui, două luni negre acoperind lumina soarelui dinlăuntru, sub ochelarii fumurii pe care și i-a pus astăzi, Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit și a ieșit din templu și, trecând prin mijlocul lor, S-a dus, capitolul nouă, Vindecarea orbului din naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
un singur Dumnezeu! neînvățată lecția umilinței nici acum, la un an aproape de la operația ce i-a confirmat pentru totdeauna, și mi-e greu să scriu cuvântul acela, orbire, ca și cum dacă nu l-aș scrie n-ar exista, el, cu ochelarii fumurii, tace! La începutul caietului meu, strecurată scrisoarea părintelui Varava, îi iese colțul timbrat, o desfac și recitesc, După cum știi, dragul meu Theo, așa i se-adresează părintele Varava, mănăstirea noastră este un loc binecuvântat de Dumnezeu cu alese daruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vrea să-l părăsesc în ceasul acesta, dar nu mă împotrivesc dorinței lui, du-te! Noapte bună! Noapte bună, Theo! În camera destinată mie încep să mă dezbrac încet cu gândul, ai venit ca să fii lângă mine în ceasul acela, ochelarii nu-i avea pe ochi, și-i dădea întotdeauna când picta, când eram mic și încă nu știam să citesc văzându-l pe părintele Ioan punându-și ochelarii când citea am crezut că puterea cititului îi vine de la acel misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
încet cu gândul, ai venit ca să fii lângă mine în ceasul acela, ochelarii nu-i avea pe ochi, și-i dădea întotdeauna când picta, când eram mic și încă nu știam să citesc văzându-l pe părintele Ioan punându-și ochelarii când citea am crezut că puterea cititului îi vine de la acel misterios obiect, două cercuri de sticlă, părintele Ioan nu e în chilie, ochelarii lângă cartea deschisă, a ieșit chemat de fratele Rafael, eu stau cuminte pe laviță, e frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
când eram mic și încă nu știam să citesc văzându-l pe părintele Ioan punându-și ochelarii când citea am crezut că puterea cititului îi vine de la acel misterios obiect, două cercuri de sticlă, părintele Ioan nu e în chilie, ochelarii lângă cartea deschisă, a ieșit chemat de fratele Rafael, eu stau cuminte pe laviță, e frig afară, cum a deschis părintele Ioan ușa, un val de frig, tentația e mare, stau în șezut pe laviță, picioarele mele nu ajung jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în șezut pe laviță, picioarele mele nu ajung jos pe podea și pentru a coborî trebuie să mă răsucesc cu tot trupul pe-o parte, iată-mă jos, mă apropii de casă, în vârful picioarelor mă ridic ca să ajung la ochelari, i-am luat, mi-i fixez pe ochi și trag cartea imensă a părintelui Ioan spre mine, De ce îți dai ochelarii jos când pictezi? Îl întreb pe Theo, el poartă niște dioptrii mari, în ultima vreme i-a slăbit alarmant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trupul pe-o parte, iată-mă jos, mă apropii de casă, în vârful picioarelor mă ridic ca să ajung la ochelari, i-am luat, mi-i fixez pe ochi și trag cartea imensă a părintelui Ioan spre mine, De ce îți dai ochelarii jos când pictezi? Îl întreb pe Theo, el poartă niște dioptrii mari, în ultima vreme i-a slăbit alarmant vederea, Fiindcă ceea ce pictez eu nu se vede cu ochii, cu cât văd mai rău cu atât văd mai bine! Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dioptrii mari, în ultima vreme i-a slăbit alarmant vederea, Fiindcă ceea ce pictez eu nu se vede cu ochii, cu cât văd mai rău cu atât văd mai bine! Eu nu înțeleg cum vine asta, în duminica aceea n-avea ochelarii, cu ochelarii părintelui Ioan pe nas nu mai văd nimic, cartea uriașă pe care mă străduiesc să n-o scap din brațe își pierde conturul, lățindu-se, umflându-se, dispar până și acele semne negre și roșii care se înlănțuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în ultima vreme i-a slăbit alarmant vederea, Fiindcă ceea ce pictez eu nu se vede cu ochii, cu cât văd mai rău cu atât văd mai bine! Eu nu înțeleg cum vine asta, în duminica aceea n-avea ochelarii, cu ochelarii părintelui Ioan pe nas nu mai văd nimic, cartea uriașă pe care mă străduiesc să n-o scap din brațe își pierde conturul, lățindu-se, umflându-se, dispar până și acele semne negre și roșii care se înlănțuiau atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
n-o scap din brațe își pierde conturul, lățindu-se, umflându-se, dispar până și acele semne negre și roșii care se înlănțuiau atât de cuminte pe cartea, chiar și pământul pare că se învârte cu mine, scap cartea, cu ochelarii pe nas încerc s-o ridic, îmi fuge de sub picioare totul, cad, ai venit ca să fii lângă mine în ceasul acela! III Îmi cere să-i citesc iarăși din caietul cu coperți albastre, stând afară în umbra viei, în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ochi această Cină, cea din altar, cealaltă Cină, cea de pe pânză, la care lucrai tu cu atâta patimă n-o puteam înțelege, de ce? Fiindcă totul era schimbat, doar Iisus era același, ca și pe perete! De ce le-ai pus apostolilor ochelari de soare? Expoziția asta va fi ceva neobișnuit! Corina în portocaliu trece de la un tablou la altul, Trebuie să mă gândesc și la un spațiu potrivit! Theo reîntors la ea nu mi-a mai răspuns la întrebare, de ce le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Expoziția asta va fi ceva neobișnuit! Corina în portocaliu trece de la un tablou la altul, Trebuie să mă gândesc și la un spațiu potrivit! Theo reîntors la ea nu mi-a mai răspuns la întrebare, de ce le-ai pus apostolilor ochelari de soare? fiecare tablou al lui cu subiect religios, o replică îndrăzneață la scenele identice pictate tot de el în biserică, de ce? Ca și cum cel care își câștigă fiecare centimetru de credință prin trăsătura de pensulă lăsată pe perete, speriat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
el în biserică, de ce? Ca și cum cel care își câștigă fiecare centimetru de credință prin trăsătura de pensulă lăsată pe perete, speriat de apropierea de divinitate anulează totul prin aceste pânze ale îndoielii și nu numai, Vindecarea orbului, Iisus îi scoate ochelarii de soare, chipul acestuia transfigurat, ceilalți din jurul lor cu ochelari de soare, un tânăr din dreapta cu microfon vorbește, nimeni nu-l urmărește, o reclamă la ochelari de soare, keep your eyes! ai să scandalizezi lumea cu tablourile tale, și Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
centimetru de credință prin trăsătura de pensulă lăsată pe perete, speriat de apropierea de divinitate anulează totul prin aceste pânze ale îndoielii și nu numai, Vindecarea orbului, Iisus îi scoate ochelarii de soare, chipul acestuia transfigurat, ceilalți din jurul lor cu ochelari de soare, un tânăr din dreapta cu microfon vorbește, nimeni nu-l urmărește, o reclamă la ochelari de soare, keep your eyes! ai să scandalizezi lumea cu tablourile tale, și Theo zâmbește, aproape nu-l recunosc, și-și petrece brațul în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
totul prin aceste pânze ale îndoielii și nu numai, Vindecarea orbului, Iisus îi scoate ochelarii de soare, chipul acestuia transfigurat, ceilalți din jurul lor cu ochelari de soare, un tânăr din dreapta cu microfon vorbește, nimeni nu-l urmărește, o reclamă la ochelari de soare, keep your eyes! ai să scandalizezi lumea cu tablourile tale, și Theo zâmbește, aproape nu-l recunosc, și-și petrece brațul în jurul taliei Corinei, întocmai cum eu aseară, părintele Ioan a văzut aceste tablouri? îl întreb eu curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din dreapta care întors numai pe jumătate spre scena din centrul tabloului, arată undeva în urma lui spre drumul ce se pierde în depărtare, route 66, Aici e tânărul gol, frumos ca o statuie greacă, arătând spre route 66, parcă! Poartă firește ochelari de soare, și eu îi confirm lui Theo intuiția, Aproape acolo, doar puțin mai jos, Theo coboară încet cu mâna pe pânză până, Așa, acolo! Eu și Corina atenți la el, de la figura tânărului degetele lui Theo merg orizontal pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mijlocul tabloului, Aici rebuie să fie femeia tatuată! Nu chiar, Theo! Puțin mai la dreapta, și Corina îi ghidează degetele. Aici! Theo o oprește lângă el înconjurându-i cu stânga mijlocul, pielea femeii e decorată în culori vii, poartă firește ochelari de soare, chipul ei împietrit, inexpresiv, Mai erau trei personaje, își amintește Theo, Să vedem! Un bărbat în costum alb, elegant, Da! Ochelarii de soare nelipsiți, și dacă țin bine minte am pictat și o umbră pe undeva, Așa este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
oprește lângă el înconjurându-i cu stânga mijlocul, pielea femeii e decorată în culori vii, poartă firește ochelari de soare, chipul ei împietrit, inexpresiv, Mai erau trei personaje, își amintește Theo, Să vedem! Un bărbat în costum alb, elegant, Da! Ochelarii de soare nelipsiți, și dacă țin bine minte am pictat și o umbră pe undeva, Așa este! Și Corina se plimbă cu degetele lui spre umbra neagră de la marginea tabloului, Dar mai era un personaj! Ceva mai în spate! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ultima oară, știam că Theo îi interzisese să-l mai caute până nu termină biserica, Parabola orbilor, pe peretele din sufragerie în casa Aidei, aceeași compoziție ca la Bruegel cel Bătrân, numai că orbii lui Theo poartă veșminte moderne, poartă ochelari de soare, și mișcarea de cădere spre care îi antrenează cel dintâi prăvălit în prăpastie îi scufundă într-o groapă plină de ziare, cărți, în fundal, Theo a dăruit acest tablou părinților mei, ne întrerupe Aida contemplarea neștiutului tablou al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rugat, se întoarce spre Corina, să-l duc la medic, de atunci nu l-am mai văzut, știam că pictează o biserică! De aici i s-a tras totul! Lumina proastă, și-a obosit ochii, n-a vrut să poarte ochelarii, spunea că-l incomodează, mai avea puțin și, Corina se întoarce spre mine așteptând să-i dau cu precizie, Mai aveam trei metri! A căzut de pe schelă anul trecut, a făcut un atac, i-a fost atins nervul optic, medicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-mă că tac, Apoi mai sunt și celelalte tablouri, tresar ca mușcat de șarpe, Care tablouri?! Cele cu subiect religios, dar tratate într-o manieră prea modernă, îmi amintesc din camera umbroasă, Cina cea de taină, de ce le-ai pus ochelari de soare apostolilor, E atâta credință în tine, Theo, și tu n-o vezi, de ce ți-e frică, l-a întrebat părintele Ioan, Mă rog, să zicem că acele tablouri n-au de-a face cu biserica, e felul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu știu ce să-i răspund, Nu mi-am analizat niciodată în profunzime sentimentele față de tatăl meu, firește îmi iubesc tatăl și nu cred să-l fi contestat vreodată, Capito! În prima seară, îmi spune și privirea lui mi-e inaccesibilă prin ochelarii de soare, am folosit hipnoza de tip matern, cu o voce caldă, apropiată, insinuantă, aseară am încercat și hipnoza de tip patern, cu o voce autoritară care se impune și mi-ai refuzat ascultarea, n-am reușit nici să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ai făcut portretul! Da! Și unde e tabloul? I l-am dăruit, dar n-a vrut să-l primească și atunci i l-am dat unui prieten, Ești singurul pe care Andrea l-a adus vreodată aici! Își dă jos ochelarii de soare, ca pentru a mă privi cu mai multă atenție, Poate sunt singurul care l-a înțeles cu adevărat pe Andrea! Cu mine petrece prea puțin timp ca să ajung să-l cunosc, și-și întoarce privirile spre Andrea, adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]