4,587 matches
-
Возду́шно-деса́нтные войска́ - ВДВ), Forțele Aerospațiale de Apărare ale Federației Ruse (Войска воздушно-космической обороны - ВВКО) și Forțele de Rachete Strategice (Ракетные войска стратегического назначения РВСН). Forțele terestre sunt cele mai numeroase. Acestea sunt destinate să efectueze ofensiva pentru a învinge inamicul, pentru a prelua și păstra teritoriile sale, regiuni și granițe, să respingă invazii ale inamicului. Forțele terestre ruse, la rândul său, includ diferite tipuri de trupe: Comandant al Forțelor Terestre este general-colonelul Vladimir Cirkin, șeful Statului
Forțele armate ale Federației Ruse () [Corola-website/Science/330028_a_331357]
-
Patrick Lussier. În rolurile principale joacă actorii Arnold Schwarzenegger, Emilia Clarke, Jason Clarke. Este al cincilea film din franciză "Terminator" și se prezintă că un reboot al seriei. În anul 2029, liderul rezistenței umane John Connor (Jason Clarke) lansează o ofensivă finală masivă la Los Angeles împotriva Skynet (inteligență artificială care s-a întors împotriva creatorilor săi umani și care controleaza roboții) ca să obțină mașină timpului. Înainte ca Rezistență să pună mâna pe mașină timpului, Skynet trimite înapoi un Ț-800
Terminator Genisys () [Corola-website/Science/331100_a_332429]
-
II-lea al Norvegiei, care a devenit rege cu un an înainte. Magnus a murit în 1069 iar Olaf a devenit conducător unic al Norvegiei. În timpul domniei sale, națiunea a cunoscut o perioadă lungă de pace. El a renunțat la orice ofensivă în domeniul politicii externe și a protejat Norvegia prin acorduri și conexiuni de căsătorie. Pe plan intern, a pus accent pe construirea, organizarea și modernizarea regatului. Se spune că Olaf a fondat orașul Bergen în 1070. Înfrângerea serioasă a lui
Olaf al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331150_a_332479]
-
II-lea al Norvegiei, care a devenit rege cu un an înainte. Magnus a murit în 1069 iar Olaf a devenit conducător unic al Norvegiei. În timpul domniei sale, națiunea a cunoscut o perioadă lungă de pace. El a renunțat la orice ofensivă în domeniul politicii externe și a protejat Norvegia prin acorduri și conexiuni de căsătorie. Pe plan intern, a pus accent pe construirea, organizarea și modernizarea regatului. Se spune că Olaf a fondat orașul Bergen în 1070. Înfrângerea serioasă a lui
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
septembrie și până la începutul lunii noiembrie 1916, având trei obiective principale: oprirea contraofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Având în vedere inferioritatea numerică și dorind să valorifice superioritatea tehnică și experiența de luptă, planul de campanie al Puterilor Centrale prevedea angajarea de operații succesive și înfrângerea pe rând a fiecăreia din cele trei armate române. După eșecul ruperii
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
frontului în sectorul cel mai slab al frontului românesc, cel al Armatei 1. Cu o conducere slabă și ezitantă, afectată de schimbările foarte dese și un dispozitiv de luptă supradimensionat, forțele Armatei 1 nu au reușit să facă față puternicei ofensive germane care va reuși să străpungă frontul la 18 noiembrie 1916, pe Valea Jiului. Acest fapt se va dovedi hotărâtor pentru soarta întregii campanii a anului 1916, conducând în mai puțin de două luni la pierderea a două treimi din teritoriul
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
Puterilor Centrale să concentreze în Transilvania o forță puternică adusă de pe celelalte fronturi unde se instalase acalmia. Totodată, nu se întrevedea nici posibilitatea slăbirii presiunii asupra frontului românesc având în vedere că atât acțiunile pe frontul de la Salonic cât și Ofensiva Brusilov se încheiaseră practic. Rușii au reitereat aliaților români că singura linie de apărare pe care o aveau în vedere era linia Siretului, solicitând părții române abandonarea Munteniei și fortificarea liniei Siretului. "Era deja evident faptul că urmau să se
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri oerațiile"”. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Ofensiva Armatei 1 austro-ungare întărită cu trei divizii germane având ca scop forțarea Carpaților Orientali, s-a desfășurat între 19 și 27 octombrie 1916. Toate încercările de forțare a trecătorilor (Tulgheș, Bicaz, Trotuș, Oituz, etc.) au fost respinse de Armata de
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
germane. În noiembrie 1944 a fost format un cap de pod pe maul vestic al Rinului cu o lungime de 65 km și o adâncime de 50 km, atunci când liniile de apărare germane din Munții Vosgi au cedat sub presiunea ofensivei Grupului de Armată al 6-lea SUA. Armata I Franceză comandată de generalul Jean de Lattre de Tassigny a atacat prin zona Belfort și a distrus "IV Luftwaffe Korps" în apropierea oarșului Burnhaupt din sudul Munților Vosgi. După o scurtă
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
pe 28 ianuarie de Divizia blindată a 2-a franceză în ciuda pierderilor mari suferite. Atacul francez a continuat împotriva unei defensive germane intrată în degringoladă, fiind cucerite pe 31 ianuarie Elsenheim și Marckolsheim (), pentru ca, a doua zi, trupele aflate în ofensivă să atingă aliniamentul râului Rin. De-a lungul operațiunilor efectuate în Punga Colmar, Divizia I franceză a pierdut 200 de oameni morți, 1.240 de răniți, 96 dispăruți și 550 de bolnavi, în special din cauza degerării picioarelor. Genralul de Lattre
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
a cucerit Appenwihr (), Hettenschlag () și Wolfgantzen (). Pe 6 februarie, Divizia a 75-a a atins malurile Canalului Ron-Rin la sud de Neuf-Brisach. Cu această acțiune, Divizia a 75-a de infanterie SUA și-a încheiat operațiunile în Punga Colmar. În timpul ofensivei împotriva apărătorilor orașlului Colmar, Divizia a 28-a comandată de generalul Norman Cota a fost întărită cu o unitate franceză de blindate. În frunte cu Regimentul al 109-lea de infanterie, americanii au traversat pe 2 februarie șanțul antitanc de la
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
a fost blocată de defenisvia germană. Pe 5 februarie, Brigada blindată A a intrat în Rouffach și a făcut joncțiunea cu Divizia montană a 4-a marocană din cadrul Corupului I Francez, la 17 zile după ce acesta din urmă își lansase ofensiva. În aceeași zi, Brigada blindată de rezervă a intrat în satul Herrlisheim-près-Colmar (). După victoria de la Herrlisheim-près-Colmar, Divizia a 12-a s-a limitat la închiderea rutelor de retragere a germanilor din Munții Vosgi și la sprijinirea cu foc a acțiunilor
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
apă sau de un defileu, care trebuie cucerită / apărată în timpul unui conflict militar, pentru asigurarea trecerii grosului trupelor și mijloacelor de luptă terestre ale atacatorului. Existența capetelor de pod este limitată de obicei la câteva zile, forțele militare aflate în ofensivă fiind ori respinse de defensiva inamică, ori reușind să își extindă controlul asupra teritoriului cucerit și să asigure securitatea în zona de concentrarea a trupelor proprii pe teritoriul inamic, de unde să pornească un asalt de amploare. Au existat capete de
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
Carpați, cea de-a treia operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul
Bătălia de la Brașov (1916) () [Corola-website/Science/334174_a_335503]
-
septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop
Bătălia de la Brașov (1916) () [Corola-website/Science/334174_a_335503]
-
lunii octombrie 1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate
Bătălia de la Brașov (1916) () [Corola-website/Science/334174_a_335503]
-
să evacueze Brașovul și să se retragă pe vechea frontieră. Acest fapt a impus ca și Armata de Nord să renunțe la teritoriul eliberat, astfel că ambele armate se găseau, la sfârșitul lunii septembrie 1916, pe linia de plecare la ofensivă în august 1916. Generalului Crăiniceanu i se ia comanda Armatei 2 și numai prietenia cu Ionel Brătianu îl salvează de curtea marțială. Referindu-se la situația acelor zile, maiorul Radu Rosetti, șeful Biroului Operațiuni din Marele Cartier general consemna: „"... haosul
Bătălia de la Brașov (1916) () [Corola-website/Science/334174_a_335503]
-
din timpul Primului Război Mondial a început ca o ofensivă germană minoră cu scopul de a reduce presiunea rusească asupra austro-ungarilor de pe sectorul sudic al Frontului de Est, dar s-a soldat cu prăbușirea totală a liniilor rusești și cu retragerea lor în adâncul teritoriului rus. Seria de acțiuni a
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
Poloniei de astăzi, pierzând aproape 200.000 de soldați (uciși sau luați prizonieri). În sud însă, lucrurile nu mergeau atât de bine. Aici, grosul armatei rusești se opunea unui grup la fel de mare de unități austro-ungare, care și-au început o ofensivă proprie la sfârșitul lui august, și la început i-au împins pe ruși până în actuala zonă centrală a Poloniei. Cu toate acestea, un contraatac rusesc bine executat la sfârșitul lui septembrie i-a împins înapoi peste graniță, ceea ce a permis
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
ajutor, formând Armata a IX-a și atacând în bătălia de pe Vistula. Deși la început a avut succes, atacul a contenit în cele din urmă și germanii au revenit pe pozițiile inițiale. Rușii au continuat redesfășurându-și armatele pentru o nouă ofensivă în Silezia, care să pună în pericol atât Austria cât și Germania. Când au aflat Puterile Centrale, Armata a IX-a a fost redesfășurată în nord, permițându-le să pună presiune multă pe flancul drept rusesc în ceea ce avea să
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
divizării liniei frontului în zona Gorlice. La început, ideea sa a fost respinsă de șeful statului major german, Erich von Falkenhayn, care credea că soarta războiului depinde de frontul de vest. Ulterior, el s-a răzgândit și a hotărât o ofensivă majoră în zona Gorlice-Tarnów, la sud-est de Cracovia, la capătul sudic al Frontului de Est. În aprilie 1915, Armata a XI-a germană, recent formată (10 divizii de infanterie sub comanda generalului August von Mackensen) a fost transferată de pe Frontul
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
oameni. Rușii au fost obligați să se retragă, Puterile Centrale au recucerit mare parte din Galiția, și amenințarea rusească față de Austro-Ungaria a fost îndepărtată. A fost deosebit de mulțumitoare recucerirea Przemyślului la 3 iunie. În aceeași zi, au fost lansate noi ofensive: Armatele a IV-a și a VII-a austriece pe flancul Armatei a XI-a îndreptată către Nistru. Până la 17 iunie, apărătorii se retrăseseră la Lemberg (astăzi Lviv, Ucraina), capitala Galiției, și în ziua de 22 al patrulea cel mai
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
primit la 11 decembrie 1916 cea mai înaltă distincție militară germană, ordinul „Pour le Mérite”. La 3 decembrie 1917, von Staabs a fost avansat la gradul de general de infanterie. Forțele corpului au participat ca parte a Armatei 2 la ofensiva germană de primăvară din 1918. Între 17 martie și 22 mai 1918 von Staabs a deținut pe lângă comanda Corpului XXXIX Rezervă și pe cea a Corpului XIII Armată (Regatul Württemberg). Pentru modul cum și-a condus trupele în luptă a
Hermann von Staabs () [Corola-website/Science/334360_a_335689]