18,249 matches
-
se manifestă „în surdină”, într-o „cerească simfonie” sufletească. „O șoaptă divină întrecând atotcuprinderea / Acolo unde tainic rugăciunea prinde contur” și „Clopotele acolo dau glas îngeresc / În liniștea singurătății mântuitoare, / Gândul curat iradiind dumnezeiesc / Dinspre înalt, către noi, fiecare”. Rugăciunea omenească are totdeauna „replică” dumnezeiască. „La orizont, îmi pare uneori / Că se întâlnește cerul cu pământul / Iar peste toate înțelept Cuvântul / Aduce strălucirea dintre nori”. Cu adevărat, în poemele acestea, exprimându-mă în verbul lor, „Parcă din ceruri se adună / Și
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
marii e ca o copaie.»...” Defrânatul rege din Uruk, Ghilgameș, un bărbat de o frumusețe tulburătoare, stârnește mânia zeilor din ceruri, cu care se înrudește prin mama sa, frumoasa zeița Ninsun: ”două treimi din el sunt divine și o treime omenească. Forma trupului îi dezvăluie firea: mama sa, Ninsun, l-a înzestrat cu o îndoită parte divină. El ține în mâinile sale întreaga putere a Urukului. Este asemeni unui taur, umbletul îi e semeț. Izbitura armelor sale nu are potrivnic. Tovarășii
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
dar te dă cu capul de tavan. Dacă vrei să urci mai sus, sari din cârca ei și ia-ți aripile teologiei, singura care e în stare să spargă coaja cerului și să te ducă în Rai. Justiție umană, judecată omenească... Cârpeli... Nu există decât o singură Judecată ! Când îți dorești prea mult ceva, înseamnă că ai ieșit din voia lui Dumnezeu și ai intrat în îngăduința Lui, ceea ce este un păcat, pentru că Îi forțezi mâna, ispitindu-L. Prietenilor mei care
VII de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369545_a_370874]
-
pământești ne dăm seama că nimic nu este de durată, privind la liderii diferitelor țări puternice, ne dăm seama că sunt oameni supuși greșelii, iar uneori fac mașinații meschine în spatele cortinei ce sunt în defavoarea noastră. Practic din punct de vedere omenesc, nu avem în cine să ne punem încrederea, nimeni din această lume nu ne poate da speranță într-un viitor luminos. Și atunci în forul nostru interior ne punem următoarele întrebări : Spre cine să îndreptăm inimile noastre zdrobite de tot
GREUTATEA VIEȚII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369632_a_370961]
-
este, m-am reterzit eu vorbind, este bomba atomică? Aaa, făcea Taty pe miratul, strâmbându-se la mine ca un clovn, cum văzusem eu că se stamba clivnii la circ. Energia nucleară este ceva bun, dar bomba atomică este prostia omenească întruchipata în om. De ce? Pentru că ea omoară oamenii, animalele, plantele, tot ce este viu. Și, doamne ferește, poate să omoare și planeta noastră și atunci oamneii nu vor mai exista. Nici noi, eu tu și Mamy? Nici noi, nimic. Ne
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI CAP 3 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369592_a_370921]
-
ficțiuni despre popoare guvernate de conducători tiranici, în primul rând mi-ar repugna ideea că libertatea omului poate fi călcata în picioare, ca râul poate fi făcut legal; în al doilea rând, nici că m-ar interesa invenția unui minți omenești în direcția ilustrării unei realități urâte: violență, imorală, coruptă, părtinitoare, tristă. Cred că, pe undeva, am rămas la poveștile cu zâne. Și la credință că omul, singur sau ca parte integrantă a unui grup, are șansa, are posibilitatea, are menirea
CAND REALITATEA INTRECE FICTIUNEA de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369690_a_371019]
-
coșmar ce nu-l visai!) Și-ai fermentat în butii largi - ușor, te-ai limpezit. Ești rege la petreceri, nu ești doar băutură, Pe menestreli la cântec, mai mult ‘i-nsuflețești, Balsamul pentru suflet - băută cu măsură, Licoare destinată plăcerii omenești. Înspiri deopotrivă poeții și chibiții, Destinul tău e nobil, ( parșiv când prisosești!) Poți stimula talentul, în adâncimea nopții, Sau poți în mreaja ta, pe om să-l înrobești. De-aceea rubinie, tu bahică licoare, O cupă cristalină cu trupul tău
ODĂ VINULUI de NELU PREDA în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369745_a_371074]
-
pierdute. Căci, ne place sau nu, de aici a pornit totul: de la lăcomia fără margini, de la ideologia/psihoza consumeristă, de la amestecul deșănțat al valorilor, de la vicierea din copilărie a bunelor deprinderi morale ale omului, de la încrederea oarbă în infailibilitatea „sistemelor” omenești (politic, bancar etc.). Pe scurt, a devenit și o criză a încrederii, zic unii, dar eu afirm răspicat că, în esență, este o criză acredinței. Sau, mai bine spus, a lipsei ei. Ce trebuie să facă, în atari condiții, creștinul
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
mult de așteptat până când se văd cocoțate pe culmile politicii dâmbovițene, unde tronează jaful generalizat și trădarea înveșmântată în hainele devotamentului național?! De-acord, nu toți făcătorii de politică postdecembristă au urmărit cu prioritate îmbogățirea lor prin această îndeletnicire eminamente omenească, care - cel puțin pe aceste meleaguri - se vădește într-atât de avidă de componentele fundamentale ale umanului (rațiune, omenie, cinste, măsură), încât în majoritatea cazurilor îi stoarce ca pe niște lămâi pe cei ce o îmbrățișează și apoi îi azvârle
POLITICA ROMÂNEASCĂ – O SURSĂ INEPUIZABILĂ DE RUŞINE ŞI INDIGNARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369734_a_371063]
-
ficțiuni despre popoare guvernate de conducători tiranici, în primul rând mi-ar repugna ideea că libertatea omului poate fi călcata în picioare, ca râul poate fi făcut legal; în al doilea rând, nici că m-ar interesa invenția unui minți omenești în direcția ilustrării unei realități urâte: violență, imorală, coruptă, părtinitoare, tristă. Cred că, pe undeva, am rămas la poveștile cu zâne. Și la credință că omul, singur sau ca parte integrantă a unui grup, are șansa, are posibilitatea, are menirea
OLIVIA DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
ficțiuni despre popoare guvernate de conducători tiranici, în primul rând mi-ar repugna ideea că libertatea omului poate fi călcata în picioare, ca râul poate fi făcut legal; în al doilea rând, nici că m-ar interesa invenția unui minți omenești în direcția ilustrării unei realități urâte: violență, imorală, coruptă, părtinitoare, tristă. Cred că, pe undeva, am rămas la poveștile cu zâne. Și la credință că omul, singur sau ca parte integrantă a unui grup, are șansa, are posibilitatea, are menirea
OLIVIA DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
fost întrebuințată ca mijloc principal de spălare și curățire a oamenilor și lucrurilor, fiind considerată simbolul cel mai expresiv al purității și curățirii spirituale. În Biserica creștină apa nu rămâne doar un simbol, ci elementul material - predominant în structura trupului omenesc - care, atunci când se umple de Duhul Sfânt, îl face pe om să renască. Aplicare Primul contact al omului abia născut cu Duhul lui Dumnezeu se face prin apa sfințită în ziua întâi; ca o preînchipuire și pregătire pentru nașterea din
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI, INDICII ŞI REFERINŢE, NECESARE ŞI UTILE, DESPRE TAINA SFÂNTULUI BOTEZ CÂT ŞI DESPRE APA SFINŢITĂ SAU AGHEASMA – MARE ŞI MICĂ [Corola-blog/BlogPost/369681_a_371010]
-
după Minunea ce-au văzut Părăsit-au idolii și în MESIA, au crezut ! Cosma și Damian îndată, liberi acasă au plecat ! Dar fostul Dascăl pentru leacuri, cu pietre i-a asasinat, Gelos că lumea îi iubea și-i da slava omenească... Dar IISUS le-A dat în Ceruri, Cununa Mucenicească ! Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele & Șc.Gimn.Bacea-Movileni, Jud.Olt, membru L.S.R.Fil.Olt & U.Z.P.R (Rev."Cultura Vâlceană", ș.a.). Referință Bibliografică: Sf.Ștefan cel Mare / Paulian Buicescu : Confluențe
SF.ȘTEFAN CEL MARE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369766_a_371095]
-
aerul cu aripile grele și moare. Am alergat între două hotare ca vântul printre crengile copacilor, încercând să adun cât mai multe frunze și mere. M-am izbit de hotarul vieții și mi-au răspuns umbrele, umbrele triste ale deșertăciunii omenești; M-am izbit de hotarul eternității și mi-a răspuns moartea ca o umbră rece și udă. Departe Tu ești dincolo de oglindă și mie mi-e teamă să te privesc, mi-e teamă că dacă te privesc prea mult dispari
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
lumina palidă a unor felinare, se frământau ca lovite de furtună și își plecau capul în toate direcțile ca o busolă uzată. Își strigau cântecul făcând mătănii lângă candele a căror ochi mai arunca sfidător câte o flacără, umbre, vieți omenești apuse pentru totdeauna. FLORI SUB GHEAȚĂ M-am dus în priveghi la un mort; și mortul nu era altcineva, decât eu. Am murit într-o iarnă când totul a înghețat în mine ... A început să-mi înghețe voința și-ncet
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
stirpea poeților care au abordat în poezie religiozitatea, cum ar fi: Arghezi, N. Crainic, Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Traian Dorz etc, dar „degetele” talentului său au apăsat pe multiple claviaturi, care au rezonat în acorduri sublime mai toată gama sufletului omenesc. El convorbește cu Ziditorul, chemând alături prietenii, cititorii. Citind cărțile acestui poet am ajuns la concluzia lui Thomas D`Aquino: ”Credința este o pregustare a cunoașterii, care ne va face fericiți în viața viitoare. “ Al Florin ȚENE Cluj-Napoca 15 februarie
TEOFIL MÂNDRUŢIU – POETUL SENTIMENTELOR ADÂNCI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368195_a_369524]
-
pragul morții, amenințarea nazistului diabolic și țipetele lui de ajutor, atraseră atenția întregului palier, asistente, doctori și pacienți, asupra incidentului din salonul de la etajul 22 al Rush University Medical Center din Chicago. Uneori te întrebi până unde poate merge ticăloșia omenească? Adevărul e că, de cele mai multe ori, el nu are margini și odată ce ai apucat pe calea lui, cu greu te vei mai putea întoarce. Roman de acțiune, deosebit de dinamic, „Maor Gruber” incită la curiozitate. Autoarea știe să creeze atmosferă, să
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
în epoca și locul pe care le descrie cu atâta minuție. Nicio clipă nu poți crede că nu a fost martora acestor evenimente. Ficțiunea însă a întrecut realitatea, și-a întins aripile și a atins cele mai ferite unghere lăuntrice omenești. Dacă am fi la teatru, am spune că a intrat perfect în pielea personajului, cu trăsături, cu gânduri și atitudini. E o întreprindere de mare forță spirituală, cu putere de pătrundere și de redare întocmai a scenelor care se petrec
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
el nu știa exact ce anume. Nu fugise, nu se sustrase de la proaspăta crimă comisă și puțin îi mai păsa de ceea ce avea să se întâmple. Oricum se simțea pustiit, oricum Philbert Schirach își dăduse ultima suflare pe altarul nemerniciei omenești, iar Maor își descoperise infernul de suflet și, în acel oraș care-i fusese dintotdeauna străin, unde nu se simțise niciodată ca acasă și unde viața ajunsese un bun negociabil, o marfă așezată ostentativ în galantarele ruginite ale regretelor copleșitoare
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
așezată la drum deschis, pentru ca oricine va dori să aducă ofrande să poată ajunge. Mireasma ofrandelor este dăruită de oameni cu suflete curate, care se învrednicesc să înmulțească talanții înțelepciunii prin scrierile lor, de care să se bucure întreg neamul omenesc, în special neamul românesc semănat, mai ales în ultimii ani, pe tot pământul. Publicarea în paginile revistei a numeroaselor articole: proză, poezie, eseu, reportaj, cronică de carte, evenimente etc., a demonstrat dorința de colaborare a celor care iubesc cuvântul scris
REVISTA SLOVA CREŞTINĂ , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368275_a_369604]
-
zi ciocănesc la ușa academicianului Pi.Se deschide, după o zi și o oră și ies o hârcă și o minoră. Din expresia feței nu poți deduce nimic. Cum te cheamă? Soare dulce. Păsările ciri- ciripesc,în cameră intrăun bulldog omenesc.Carolică îl cheamă, se săpunește, în timp ce-mi spune de țara lui Pește.Părerile sunt împărțite, prietenia s-a stricat ca și puftia. O javră din vecini mă anunță că nu mai publică un manuscris fără puță, trimis de
MAREA HOINĂREALĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368278_a_369607]
-
ale istoriei omenirii. Pe mult mai mulți decât cei care au avut harul de a întări Biserica clădită de Mântuitor în sufletele oamenilor, acolo unde poate căpăta veșnicia care nu se clatină precum zidurile. Față de tine, care exprimi fireștile îndoieli omenești, eu Aceleia îi ridic slava! *** Ca să înțelegem cum s-au întâmplat lucrurile, trebuie să revenim la concepul nostru de permanență umană. Pentru că tot o permanență umană este și acerba coborâre la cele stict materiale. Și, mai ales, la puterea de
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
om e sub vremi, iar când vremurile aduc în jurul tău păcătoși față de care ai neîndoielnic meritul de a te purta cu mai mult bun simț și mai cinstită judecată decât ei, atunci spune-mi și mie cum rezistă bietul suflet omenesc la tentațiile puterii?!!... Imediat după așa zisa revoluție din 1989, un grup de oameni (unii, în ori ce caz nu mult mai curați decât el ci, cel mult dăruiți cu insolența de a nu-și vedea sau recunoaște păcatele, de vreme ce
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
puterea administrativă, la argumente de neînțeles de oparte și de alta și, de abia într-un târziu, după mai multe refuzuri în care simțeai încontrarea pentru încercarea puterii, să se fixeze noul loc, iar discreta expresie de satisfație în triumful omenesc să apară pe fața blajină a omului pe care, atât educația monahicească bine deprinsă, cât și nevoile sau umilința cărora li se supusese îl făcuseră să trăiască o bună parte a vieții în reală smerenie: Triumfa lumește. Proștii se fereau
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
calea sa și îi făceau toate capriciile. Atunci mi-a trecut prin minte gândul pentru care-mi cer iertare dacă e cu păcat, că toată tevatura cu locul meritat de catedrală nu fusese decât o încercare a puterii, a mușchilor omenești care se voiau evaluați în fața celorlalți mușchi, ai guvernanților care nu erau prea siguri pe ei. Dacă nu ca împotrivire, care nu stă bine blândeții arhierești, măcar ca încercare de a-și autoconfirma certitudinile influenței pe care ajunsese să o
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]