4,241 matches
-
În astronomie, un cvasisatelit este un asteroid care coorbitează cu o planetă în jurul Soareui, pe o orbită eliptică proprie și a cărei excentricitate orbitală este superioară aceleia a orbitei planetei, dar are aceeași longitudine medie ca și aceea a planetei. Văzut de pe planetă, asteroidul pare să realizeze o revoluție în jurul ei fără a fi totuși, în mod tehnic, pe orbită în jurul ei. Este, prin urmare, vorba mai mult de
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
și a cărei excentricitate orbitală este superioară aceleia a orbitei planetei, dar are aceeași longitudine medie ca și aceea a planetei. Văzut de pe planetă, asteroidul pare să realizeze o revoluție în jurul ei fără a fi totuși, în mod tehnic, pe orbită în jurul ei. Este, prin urmare, vorba mai mult de un companion decât un real satelit natural. Mișcarea unui cvasisatelit este un exemplu de mișcare coorbitală caracteristică a obiectelor aflate în rezonanță 1 :1 cu mișcare medie. Celelalte două tipuri de
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
un companion decât un real satelit natural. Mișcarea unui cvasisatelit este un exemplu de mișcare coorbitală caracteristică a obiectelor aflate în rezonanță 1 :1 cu mișcare medie. Celelalte două tipuri de mișcare coorbitală sunt orbita în mormoloc, caracteristică troienilor, și orbita în potcoavă. Existența cvasisateliților a fost sugerată, pentru prima oară , la sfârșitul anului 1913, de către astronomul britanic John Jackson (1887-1958). Expresia « cvasisatelit » a fost utilizată, pentru prima oară, în 1997, de către Seppo Mikkola și Kimmo Innanen. Cvasisateliții sunt o soluție
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
sistemelor cu trei corpuri. Ea privește, prin urmare, două obiecte aflate în revoluție în jurul unui al treilea corp mai masiv (în general o planetă și un asteroid în jurul unei stele), dar care face, totuși, același timp pentru a-și parcurge orbita (rezonanță orbitală 1 :1). Există numeroase exemple de rezonanță 1 :1 în Sistemul Solar, ca asteroizii troieni plasați în punctele Lagrange L și L ale lui Jupiter, sau ca 3753 Cruithne, asteroid companion al Terrei, a cărei orbită pare să
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
-și parcurge orbita (rezonanță orbitală 1 :1). Există numeroase exemple de rezonanță 1 :1 în Sistemul Solar, ca asteroizii troieni plasați în punctele Lagrange L și L ale lui Jupiter, sau ca 3753 Cruithne, asteroid companion al Terrei, a cărei orbită pare să descrie, văzută de pe Terra, o potcoavă. Totuși, spre deosebire de aceste corpuri, cvasisateliții par să se rotească în jurul planetei pe care o însoțesc, pentru un observator situat pe aceasta, împlinind o revoluție în același timp care-i trebuie planetei să
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
stelei sale. În mod formal, un cvasisatelit orbitează în jurul stelei și nu în jurul planetei ca un veritabil satelit. Dar dacă asteroidul rămâne relativ aproape de aceasta, el este prea îndepărtat pentru a fi legat gravitațional. Totuși, perturbațiile gravitaționale i-au îndoit orbita pentru ca, pe de o parte, el se rotește în jurul stelei în același timp cu planeta (pe o orbită mai excentrică, care nu este în mod necesar situată în același plan) și, pe de altă parte, pe o orbită a cărei
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
Dar dacă asteroidul rămâne relativ aproape de aceasta, el este prea îndepărtat pentru a fi legat gravitațional. Totuși, perturbațiile gravitaționale i-au îndoit orbita pentru ca, pe de o parte, el se rotește în jurul stelei în același timp cu planeta (pe o orbită mai excentrică, care nu este în mod necesar situată în același plan) și, pe de altă parte, pe o orbită a cărei axă majoră are aproape aceeași orientare ca și aceea a planetei. Când asteroidul este cel mai aproape de stea
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
au îndoit orbita pentru ca, pe de o parte, el se rotește în jurul stelei în același timp cu planeta (pe o orbită mai excentrică, care nu este în mod necesar situată în același plan) și, pe de altă parte, pe o orbită a cărei axă majoră are aproape aceeași orientare ca și aceea a planetei. Când asteroidul este cel mai aproape de stea, el depășește planeta. Cum orbita sa este excentrică, el încetinește apoi și se îndepărtează și ajunge să depășească planeta pe
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
este în mod necesar situată în același plan) și, pe de altă parte, pe o orbită a cărei axă majoră are aproape aceeași orientare ca și aceea a planetei. Când asteroidul este cel mai aproape de stea, el depășește planeta. Cum orbita sa este excentrică, el încetinește apoi și se îndepărtează și ajunge să depășească planeta pe orbită. Văzut de pe aceasta, totul se petrece ca și cum dacă, de-a lungul unui an, asteroidul s-ar roti puțin câte puțin în jur, descriind o
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
a cărei axă majoră are aproape aceeași orientare ca și aceea a planetei. Când asteroidul este cel mai aproape de stea, el depășește planeta. Cum orbita sa este excentrică, el încetinește apoi și se îndepărtează și ajunge să depășească planeta pe orbită. Văzut de pe aceasta, totul se petrece ca și cum dacă, de-a lungul unui an, asteroidul s-ar roti puțin câte puțin în jur, descriind o traiectorie care nu este nici circulară, nici chiar elipsă, ci în formă de "bob de fasole
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
de pe aceasta, totul se petrece ca și cum dacă, de-a lungul unui an, asteroidul s-ar roti puțin câte puțin în jur, descriind o traiectorie care nu este nici circulară, nici chiar elipsă, ci în formă de "bob de fasole". O orbită cvasisatelitară nu este în general stabilă. În cazul Pământului, asteroizii și sunt în acest moment cvasisateliți, situație care n-ar trebuie să dureze mai mult de vreo zece ani. Apoi vor relua o orbită în potcoavă (într-un mod asemănător
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
formă de "bob de fasole". O orbită cvasisatelitară nu este în general stabilă. În cazul Pământului, asteroizii și sunt în acest moment cvasisateliți, situație care n-ar trebuie să dureze mai mult de vreo zece ani. Apoi vor relua o orbită în potcoavă (într-un mod asemănător cu 3753 Cruithne) și este imposibil să se spună cu certitudine dacă vor redeveni cvasisateliți peste câteva secole. Un asteroid a cărui orbită este suficient de înclinată și / sau excentrică este susceptibil să treacă
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
dureze mai mult de vreo zece ani. Apoi vor relua o orbită în potcoavă (într-un mod asemănător cu 3753 Cruithne) și este imposibil să se spună cu certitudine dacă vor redeveni cvasisateliți peste câteva secole. Un asteroid a cărui orbită este suficient de înclinată și / sau excentrică este susceptibil să treacă de la o mișcare de tip cvasisatelit (QS) la o mișcare de tip potcoavă (HS, de la cuvântul din engleză "horseshoe": „potcoavă”) și invers. Animația alăturată arată cazul asteroidului , care va
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
locali. Conectarea la internet se face exclusiv prin satelit și oferă posibilitatea de încărcare și descărcare de date și fișiere între internet și computerul clientului. Internetul prin satelit se bazează în general pe trei componente principale: constelația de sateliți pe orbita geostaționară, un număr de stații terestre, și echipamentul VSAT (Very Small Aperture Terminal) situat la sediul abonatului, precum și un centru de operațiuni de rețea (NOC) pentru monitorizarea întregului sistem. Sateliții sunt plasați în orbita geostaționară în jurul ecuatorului cu înclinație 0
Internet prin satelit () [Corola-website/Science/337199_a_338528]
-
componente principale: constelația de sateliți pe orbita geostaționară, un număr de stații terestre, și echipamentul VSAT (Very Small Aperture Terminal) situat la sediul abonatului, precum și un centru de operațiuni de rețea (NOC) pentru monitorizarea întregului sistem. Sateliții sunt plasați în orbita geostaționară în jurul ecuatorului cu înclinație 0°, la o distanță de aproximativ 36-38,000 km de Pământ. Cei mai importanti sateliți utilizați în Europa pentru transmisiile de date internet sunt: Astra, Intelsat, Hotbird, Europestar, Eutelsat. Echipamentul VSAT (Very Small Aperture Terminal
Internet prin satelit () [Corola-website/Science/337199_a_338528]
-
sau norul lui Oort fosil, este o vastă mulțime sferică ipotetică de corpuri din norul lui Oort, care ar fi situat între 100 și (frontiera internă) și astronomice (frontiera externă) de la Soare. Acest disc s-ar afla, prin urmare, dincolo de orbita planetelor și de centura Kuiper. Cât despre Norul extern al lui Oort, acesta formează o structură sferoidală dincolo de norul lui Hills. este una dintre teoriile astronomice cele mai verosimile, întrucât au fost reperate deja corpuri într-un număr mare. Este
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
mai verosimile, întrucât au fost reperate deja corpuri într-un număr mare. Este mult mai dens, dar mai puțin vast decât Norul lui Oort. Interacțiunile gravitaționale ale stelelor apropiate și efectele mareei galactice au dat cometelor din Norul lui Oort orbite circulare, ceea ce nu e cazul pentru cometele din Norul lui Hills. Între 1932 și 1981, astronomii credeau că nu ar exista decât un singur nor, Norul lui Oort, teoretizat de Ernst Öpik și Jan Oort, iar acesta, împreună cu centura Kuiper
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
în proximitatea Sistemului nostru Solar a fi putut provoca extincții ale unor specii pe Terra, declanșând o „ploaie de comete”. Într-adevăr, cercetările sale sugerau că cea mai mare parte din masa totală a cometelor din nor ar avea o orbită cu o semiaxă majoră de 10 ua, deci mult mai aproape de Soare decât distanța minimă a Norului lui Oort. În plus, influența stelelor din vecinătate cât și aceea a „Mareei galactice” ar fi trebuit să golească Norul lui Oort, expulzând
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
aceeași structură în plus a Norului lui Oort în 1982, apoi Mark E. Bailey în 1983. În 1986, Bailey a stabilit că majoritatea cometelor din Sistemul Solar sunt situate nu în zona Norului lui Oort, ci mai aproape, cu o orbită având semiaxa majoră de ua, și ar proveni, potrivit lui, dintr-un nor interior. Cercetările au fost amplificate de studiiile lui Victor Clube și Bill Napier în 1987, cât și cele ale lui R.B. Stothers în 1988. Totuși "Norul lui Hills
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
reprezentative în ansamblu, marea majoritate a obiectelor din Norul lui Hills se compune din diverse ghețuri (de apă, de metan, de etan, de monoxid de carbon și de cianură de hidrogen). Totuși, descoperirea obiectului 1996 PW, un asteroid pe o orbită mai tipică pentru o cometă cu perioadă lungă, sugerează că norul poate să conțină și obiecte stâncoase. Analiza carbonului și a raporturilor izotopice ale azotului pe de o parte în cometele familiei Norului lui Oort și pe de altă parte
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
Hills nu s-a format în același timp cu norul extern. S-ar fi născut din trecerea unei stele la 800 de de Unități Astronomice de Soare, în primele 800 de milioane de aniale Sistemului Solar, ceea ce ar putea explica orbita excentrică a posibilei planete pitice 90377 Sedna care n-ar trebui să se afle colo, nefiind sub inflența lui Jupiter și nici a lui Neptun, nici a unui efect de maree. Se poate considera, prin urmare, că Norul lui Hills
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
metan și de amoniac. Se cunosc numeroase comete care ar putea avea originea în Norul lui Hills, cum este cometa Hyakutake. Unele corpuri foarte stranii ar putea face parte din Norul lui Hills. Multe mistere înconjoară obiectul 2008 KV42, cu orbita sa retrogradă: s-ar putea să provină din Norul lui Hills sau din Norul lui Oort. Același lucru se crede despre damocloizii care au o origine îndoielnică, ca de exemplu cel care a dat numele acestei categorii: 5335 Damocles. În
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
2004 de astronomul amator Donald Edward Machholz, merge încă mai departe, până la ua. Cometa McNaught, descoperită la 7 august 2006 în Australia, de către Robert H. McNaught, care devine una dintre cometele cele mai strălucitoare ale acestor ultime decenii, posedă o orbită mergând până la ua. În sfârșit, una dintre aceste comete celebre cea mai îndepărtată este cometa West, descoperită de astronomul danez Richard M. West, la Observatorul La Silla din Chile, la data de 10 august 1975, care merge până la ua. Obiectul
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
unități astronomice. Sedna este totuși mai aproape de Sistemul intern decât distanța la care se presupune că se află "Norul lui Hills". Planetoidul, descoperit la o distanță de circa 13 miliarde de kilometri (90 u.a.) de Soare, circulă pe o orbită în formă de elipsă care îl aduce la fiecare de ani la doar 75 u.a. de Soare, la trecerea sa la periheliu (următoarea trecere va avea loc în anul 2076), și-l conduce la peste 987 u.a., în
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
Sedna ca făcând parte din Norul interior poate fi o posibilitate. Descoperirea obiectului transneptunian 2012 VP113, anunțată la 26 martie 2014, a schimbat viziunea obiectelor transneptuniene: Acest astru cu diametrul de , contrar planetelor pitice, nu face parte din Centura Kuiper. Orbita sa mult mai îndepărtată se găsește între 80 și 400 de unități astronomice de Soare. Posedă caracteristici similare cu Sedna. Alessandro Morbidelli, de la Observatorul din Nisa și specialist în dinamica corpurilor din Sistemul Solar, a declarat la descoperirea acestui corp
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]