5,945 matches
-
publicate, m-am oprit din schițarea principalelor puncte ale conferinței mele întrucât deveniseră complet inutilizabile. Mă voi mărgini să spun că majoritatea mărturiilor confirmă concluziile mele, nu spun în unanimitate, deoarece, când faci apel la sufragiul universal, nu poți avea orgoliul să crezi că poți obține unanimitatea. Un prim fapt trebuie să ne mire, sau mai degrabă ar trebui să ne mire, dacă nu am fi atât de obișnuiți cu el. Cum este posibil să existe oameni care nu înțeleg matematica
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
și de consolidare a poziției sale dominante (și care poate deveni oricând tiranică). Pe de altă parte, atenție la interacțiunile fortuite dintre diferitele clase de copii, care le pot aduce în confruntare, după cum în aceeași situație le pot aduce și orgoliile liderilor lor, caz în care se (poate) recurge aproape instinctiv la pseudo-speciație (cei din clasa vecină sunt altfel decât noi, sunt străinii, ca atare orice agresiune împotriva lor este justificată). Stabilirea structurii ierarhice a grupului răspunde nevoii individului de recunoaștere
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
nihilismul său este formulat ca o consecință metafizică a unui raționalism materialist coerent: Ce sistem, prietene? Cel al nimicului. Nu m-a înspăimântat niciodată și nu văd altul care să fie la fel de simplu și consolator. Toate celelalte sisteme sunt lucrarea orgoliului, acesta este numai al rațiunii. De aceea nu este nici odios, nici absolut; nu am poate în fața ochilor generarea și regenerarea perpetuă a naturii? Nimic nu piere, prietene, nimic nu se distruge în lume (...) Cum poți pretinde ca așa-zisul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și în nici un caz politică. În concluzie, se exclude din civilizația occidentală, din politizarea vieții, din agitația literaților neoumaniști, pentru a se proclama cetățean al unei republici superioare: cea a spiritului, a religiei, a artei, a filozofiei. Și cu nedisimulat orgoliu național declară: "Germanitatea" este cultură, suflet, libertate, artă, iar nu civilizație, societate, drept de vot, literatură 129. Această punere în opoziție, evident nietzscheană, care subliniază componenta htonică, irațională și demonică a vieții, îl apropie pe Thomas Mann de literatura conservatoare
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Ștefănescu înscris la învățătură pe lângă școlile și bisericile din Humulești și Târgu Neamț. Ori, într-o vreme în care învățământul nu era obligatoriu, având și o familie numeroasă cu venituri medii, doar preocuparea constantă pentru instruire și poate un ușor orgoliu negustoresc al tatălui pot justifica implicarea copilului în orice demers educațional local. În 1854 Ion Creangă se înscrie la Școala catihetică din Fălticeni, înregistrându-se astfel schimbarea numelui din Ștefănescu în Creangă, supunânduse regulii potrivit căreia, doar fiii din familie
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
motivând aceasta printr o falsă modestie; r. 36 37: „doar, slavă Domnului, am ce mânca la casa d-tale”complacerea în parazitism ca motivare a lașității; r. 40: „rușinea unde o puneți?” încercarea părintelui de a trezi în rândul copiilor orgoliul și moralitatea; p. 81, r. 2 4: „Să umblați numai așa, frunza frăsinelului, toată viața voastră și să vă lăudați că sunteți feciori de crai, asta nu miroasă a nas de om...” mustrarea fiilor pentru superficialitate și mândrie deșartă, incompatibile
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
cum vră Domnul” voința omului nu contează în realizarea destinului, planul ce se urmează fiind unul divin; p. 157, r. 1 3 : „să nu zică Vodă, când a trece pe aici, că satul nostru e mai leneș decât alte sate” orgoliul sătenilor de a nu fi catalogați drept inferiori din considerente gospodărești aparente; r. 16 17 : „așa, cu amăgele, se prindeau pe vremea aceea flăcăii la oaste...” stagiul militar era mai mult decât o obligație, era mai degrabă un supliciu, de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
70 r. 35 36 : „mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem, de n-aveai cap să scoți obrazul în lume de rușine” veștile circulă repede și acest fapt poate fi uneori denigrator pentru omul cu bunul simț și cu orgoliu; p. 183, r. 26 : „doar și eu eram oleacă de fecior de negustor” și spiritul comercial, mercantilismul, pare a se moșteni pe linie genetică; p. 185, r. 30 31 : „dac-ai sta să faci voie rea de toate, zău, ar
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
cheltuiala lui, și avea dragoste să-l tragă singur la sărbători mari” când se bucură de o faptă, de o investiție, omul dă dovadă de multe ori și de egoism, dar această atitudine poate fi interpretată și drept dovadă de orgoliu și satisfacție proprie; 76 p. 14, r. 8 : „nu-i bine să te pui viziteu la cai albi și slugă la femei” orice lucru care aduce satisfacție presupune niște riscuri pe care omul trebuie să și le asume; r. 19
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
conceptului de unitate, care sporește forța colectivă, dându-i eficiență, finalitate; p. 35, r. 27 28 : „boierul, luându-i înainte cu glume, a înghițit gălușca și a tăcut molcum” realizarea greșelii săvârșite, dar evitarea 80 recunoașterii acesteia în public din pricina orgoliului; se preferă chiar ocolirea subtilă a problemei; POPA DUHU p. 36, r. 26 : „mare de inimă, iar de gură și mai mare” bunătatea sufletului este completată și de darul vorbirii; această locvacitate, fiind prezentată ușor ironic, capătă accente negative; p.
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
la copii ceva care le scapă de sub mînă, chiar dacă nu e ceva rău, e ceva ce nu le mai aparține lor, apar idei proprii și poate mai bune decît ale lor. La faza asta ei nu sînt de acord din cauza orgoliului, poate și un instinct de posesiune. Rețeaua semantică 4.4 prezintă structura condițională și procesul ce explică conflictul dintre generații. Interpretarea ei ne spune că "tradiționalul" comportament al părinților reprezintă cauza generatoare a manifestărilor specifice autoritarismului în educația familială. Chiar
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
redai, să reconstitui ceea ce s-a întâmplat, e ca și cum ai vrea să lipești cioburile împrăștiate, ciuntite ale unei oglinzi, încercând cu neîndemânare să le rearanjezi, obținând de fapt un rezultat incoerent, derizoriu, stupid, în care spiritul nostru, sau mai degrabă orgoliul nostru, ne obligă sub amenințarea nebuniei și împotriva oricărei evidențe, să găsim cu orice preț o succesiune logică a cauzelor și a efectelor, acolo unde rațiunea nu poate să vadă decât o rătăcire, noi înșine de fapt aruncați încolo și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
acestui context subtil?! Comentând a treia “Fericire”, Părintele Galeriu conchide optimist: “Noi credem și mărturisim că în istorie, până la urmă, vor birui cei blânzi...”, adăugând... cei drepți, cei milostivi, cei înțelepți, cei care au capacitatea de a se “lepăda” de orgoliul sinelui, adică... verticalii... Particularizând, cu referire la drama unui patriarh, la dramele politicului și ale ierarhiilor..., zicem, precum Părintele Profesor Galeriu: Da, ar fi ideal! într-un alt context, ni se oferă alte detalii pline de subtilitate care fac trimitere
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
revista „Constelații diamantine”, nr. 26/ octombrie 2012, p. 20-21) </notelist> Livius Ciocârlie Tainele unui jurnal Document al existenței (Mihai Zamfir), jurnalul devine confident și păstrător de mărturii unicat, prin care individul își alină singurătatea, se amuză (gules Renard), își hrănește orgoliul (Mircea Cărtărescu), își „salvează timpul” (Mircea Eliade), fixează datele unui „testament politic” (N. Steinhardt), se dorește mijloc de răfuire cu sinele sau cu societatea (M. Sebastian), devine „Părturie... îngropată” (I. D. Sârbu) sau testament de înțelepciune (Constantin Noica), împăcare cu sinele
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de dureroasă, încât poate, uneori (o dovedește acest naratologic), degenera în irațional. Merită a reține câteva dintre subtemele romanului, adevărate fișe psihologice: eșecul conjugal, vulnerabilitatea femeii singure, frica („teama globală care-i nega Magdei tot ce-a lăsat în urmă”), orgoliul femeii rănite, apartamentul (Magdei) - un „templu al singurătății”, spitalul - un loc al recuperării și al redării armoniei sinelui etc. Scriitorul ne dezvăluie un exemplu concret de natură neurobiologică, prin oglindirea unui tip de iubire pasională, ce poate fi studiat ca
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
-n mintea ei încolțesc și înfloresc vise deșarte: „Ar fi vrut să poate sparge clepsidra universului..., să prelungească acea clipăși Vă o transforme în eternitate”. Magda se aruncă-n brațele hazardului și se pierde pe sine. Se dezechilibrează, uită de orgoliul, demnitatea și mândria ei. Se lasă purtată de gânduri, precum înotătorul într-un râu cu ape învolburate. Dorește să trăiască într-un prezent, al ei, iluzoriu. Magda devine o maniacă, incorigibilă. Dorințele-i devin maligne. E conștientă că Vlad nu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
32) Spații generoase acordă istoricul Lucian Boia unui alt moment controversat (evoluția și eșuarea grupării “Criterion”), Călăuzit fiind de îndemnul lui Seneca, “Vă fie ascultată și cealaltă parte”, tocmai pentru a descoperi subtilitățile și încrengăturile acestor erori, posibil și, inevitabile - “orgoliile” care au “forțat” evenimentele, după cum apreciază Emil Cioran în Ispita de a exista, prin afirmația: “Orgoliosul... forțează evenimentele”, apoi își “forțează firea”, iar atunci când își “consumă revoltele, abdică...” Relevantă este autoanaliza actanților cărora se impune a li se acorda “ultimul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
rn dușman în plus), satisfacții în fața unei porții de musaca, atitudinea în fața unor decizii (Doi țărani) sau riscurile unui gest de curtoazie (cel din 1982); jocul farselor (Buchetul de flori, rn copil într-un coș de nuiele) sau cel al orgoliilor (Sacoul mitic); subtile egoisme (dacă ne amintim un castron cu fructe aflat în posesia cuceritoare a lui Octavian Paler); frumoase întâmplări învăluite în mantia tristeților, amintind de scriitori foarte cunoscuți: Cezar Ivănescu (O bătaie ca-n filme), George Arion (Vizită
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
așii cu acest drum predestinat sau să ne opunem dest inu lui. — Îmi amintesc că în timpul copilăriei mă purta m d estul de rău în unele momente cu fetele, cu colegii d e ș coală. — De ce? — Era un fel de orgoliu din partea mea, un fel de manifestare a masculinității incipiente; când mi-am dat seama de asta era oarecum prea târziu să mai îndrept ceva, iar toate greșelile făcute până atunci aveam să le plătesc mai târziu, în viață. — Poate de
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
aici ar fi câteva luc ruri de spus. Suntem oameni și ca ființe imperfecte, fiecare avem slăbiciunile noastre, mai mari sau mai mici, ia r d acă ne referim la oamenii de cultură, una din slăbiciuni îl co nst ituie orgoliul. M am lovit de acest aspect în alte timpuri și în a lt context; cum să vină unul de aiurea, fără nume sonor, fără titluri, ,,un nimeni“ și să ne spună nouă ce ar trebui făcut ?! Să ne spună Nouă
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
a lt context; cum să vină unul de aiurea, fără nume sonor, fără titluri, ,,un nimeni“ și să ne spună nouă ce ar trebui făcut ?! Să ne spună Nouă?! Aici este o problemă spinoasă pentru fiecare dintre noi: aceea a orgoliului excesiv. Recunosc că am suferit și eu de această boală, nu știu dacă m-am vindecat complet, dar astăzi mi am dat b ine seama că omul, oricine ar fi el, nu este decât un fi r d e nisip
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
no i t oți avem multe de învățat, atunci să încercăm a mai învă ța câte ceva. Iar pentru cine este la început de drum, se mai impune o observație: progresul spiritual nu are nimic în co mun cu lupta de orgolii din viața de zi cu zi. Dacă nu trecem de această poticnire, nici nu vom face primul pas. Iar primul pas este să acceptăm s itu ația de fapt, să acceptăm nivelul la care suntem. Să acceptăm că suntem doar
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
de a înțelege ce se întâmplă în jurul său. Viața acestuia este mult mai complexă decât cele câteva funcții elementare ale oricăr ei specii animale. Ultimul scop (și Primul în același timp) al omului care a trecut de faza ambițiilor și orgoliilor personale, este acela de a învăța. Cei care au ajuns la vârste mai înaintate și n-au înțeles mare lucru în această viață, au impresia că au înv ățat destul. Dimpotrivă, cei care au trecut un anumit prag a cunoașterii
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
ca toți oamenii, dar au avut o viață de excepție. Ne putem referi aici la Sfânta Parascheva, o tânără care de mic copil a intrat în conflict cu părinții p ent ru că dădea bani și haine săracilor, nu avea orgolii și ambiții per sonale. Era un om care privea cu detașare această lume. (Filosofia orientală spune că un om ajunge la d esă vârșire la nivelul acestei lumi, atunci când nu mai are am biții și nu mai aleargă după nimic
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
anterioare, fie antipatiei față de profesorii care le predau. III. Forma deghizată sau mascată o au elevii care obțin rezultate bune cu orice preț. Ei nu învață pentru a-și îmbogăți cunoștințele ci pentru a căpăta note mari, pentru a satisface orgoliul părinților, etc. XX.3. Cauzele atitudinii negative față de învățătură sunt „A pedepsi trebuie să însemne totdeauna a îndrepta.” Nicolae Iorga a) Lipsa de preocupare a familiei pentru cultivarea de timpuriu la copil a interesului pentru activitatea intelectuală și pentru munca
Familia şi şcoala în parteneriat pentru o educaţie de calitate by Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici () [Corola-publishinghouse/Science/1283_a_1956]