4,474 matches
-
a culpabilității și ispășirii. În plan simbolic, romanul se dorește a fi o dublă curățire: la nivel național, e vorba de onoarea pierdută a micuțelor țări baltice, ocupate succesiv de Armata roșie, de nemți și iarăși de ruși, privite cu ostilitate de Moscova și neglijate de Europa de Vest după eliberare. În scopul unei cît mai precise redări a faptelor și atmosferei, Sofi Oksanen a cercetat arhivele unor foști ofițeri KGB, care nu apucaseră să le distrugă, rezultatul fiind un roman deranjant, neliniștitor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
curtea în două cu un gard, izolând pe unguroaică, și face o ferestruică înspre curte spre a spiona. Vecina scrie pe gard: "Nu sunt acasă". Saraha vopsește gardul cu păcură. Unguroaica scrie atunci cu cretă. Saraha trece în sfârșit la ostilități și ia de păr pe vecină. Amenințată cu toporul, cărturăreasa înnebunește și e internată la un ospiciu. Întuneric este o admirabilă analiză a "aurei" epileptice. TEODOR SCORȚESCU O singură grațioasă nuvelă cu subiect de comedie, Popi, face din Teodor Scorțescu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca și jegurile și pieile arse ale realiștilor din clasa lui Ribera și Murillo. Câteodată totuși se exagerează. În Tablete din țara de Kuty, Arghezi dă pamfletului atmosfera fabuloasă din opera satirică a lui Swift și a utopiștilor în genere. Ostilitatea e absorbită în mituri. Uitând punctul de plecare critic, poetul se instalează în fantasticul grotesc, determinîndu-și o biologie, o psihologie, o filologie și o politică extravagant de noi, admisibile în sine. În domeniul psihic (satirizare în fond a unui fost
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu celălalt, recunosc un interes comun în continuarea stării de ilegalitate și în absența legilor riguroase și obligatorii, toate forțele care astăzi joacă liber în «țara nimănui» a spațiului global. Chiar dacă antagonismul reciproc este puternic, ei găsesc elemente comune în ostilitatea față de existența «unei legi pentru toți», sau pe de-a dreptul față de perspectiva unor procese ale globalizării mai puțin «sălbatice», în comparație cu cele care au fost până acum”, constată Bauman. Prin urmare, dereglementarea a produs o liberalizare fără control ce a
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
străină. După încheierea războiului din 1877, relațiile dintre Rusia și România se deteriorează grav, din cauza faptului că imperiul țarist anexează trei județe din sudul Basarabiei, iar armata rusă, aflată pe teritoriul țării noastre, se manifestă ca o forță de ocupație. Ostilitatea vădită a Rusiei față de România independentă, scăderea puterii Franței (învinsă în războiul cu Prusia din 1870-1871), ridicarea Germaniei la rangul de mare putere europeană permit lui Carol I să-și materializeze simpatia față de țara de origine, prin încheierea unui tratat
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
caz, a economiei (planului) Providenței (dacă nu chiar a mântuirii). Nu este vorba de „fiabilitatea” izvoarelor în sens strict: fiecare izvor este important, deoarece indică nivelul de cunoaștere a lui Francisc și a franciscanismului din partea autorului său, atitudinea favorabilă sau ostilitatea față de noua realitate minoritică, nivelul său de răspândire ca și de înțelegerea idealurilor și a stilului său de viață. Dar asta nu înseamnă că nu există izvoare mai semnificative, în măsură de a surprinde realitatea mișcării lui Francisc și chiar
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
organizare Ă Teama de schimbare Ă Teama de răspundere Ă Proiecția negativă Ă Tergiversarea Ă Lipsa respectului de sine Ă Utilizarea defectuoasă a timpului Ă Gândirea individualistă Ă Prejudecata Ă Invidia Ă Părtinirea nemotivată Ă Lipsa unor obiective clare Ă Ostilitatea, furia, vina Ă Lipsa de energie Printre preferatele mele s-a numărat ceea ce o cunoștință a mea numea „gândire În oglinda retrovizoare”. I-am cerut persoanei respective să-mi explice. „În principiu”, mi-a spus ea, „este Încercarea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
că nu vor mai putea să se ascundă, că vor fi trași la răspundere pentru munca lor. S-ar putea să Întâmpinați dificultăți atunci când Îi veți pomeni mediocrului cuvântul care Începe cu R („responsabilitate”). Prima lui reacție ar putea fi ostilitatea, urmată rapid de o stare agravată de anxietate și vulnerabilitate. Va ști că munca lui este monitorizată și că eforturile lui vor trebui să crească În intensitate. Ultima etapă presupune să-i oferiți angajatului Încurajările și sfaturile necesare pentru ca el
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
fac să ne simțim oarecum stânjeniți; acestea par a fi echivoce și nu se știe bine până la ce punct trebuie luate drept expresii de adevărată gratitudine pentru generozitatea împăratului sau trebuie considerate mai degrabă semne sigure, chiar dacă reprimate, ale unei ostilități surde, până și a unui dispreț reținut din partea luin Ovidiu față de Augustus. De acest fel par a fi mai ales versurile: Nec mea decreto damnasti facta senatus, Nec mea selecto iudice iussa fuga est, care pot exprima într-adevăr o
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
când îi văd pe zei indulgenți cu dușmanii?"196. Este un element care revine și altădată sub penița sulmonezului, ca un leitmotiv, dorind parcă să stabilească o paralelă între situația sa și cea a conducătorilor dușmanilor: aceștia dăduseră dovadă de ostilitate față de poporul roman și față de conducătorul său, Augustus, dar Ovidiu? Fără îndoială, Ovidiu nu putea fi considerat dușmanul poporului roman, ci poate doar dușmanul împăratului: sulmonezul vrea să ne facă să înțelegem acest lucru în repetate rânduri prin fraze de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ambiție, a sfida, menite să specifice propria-i vină, apelând la comparația cu unele personaje mitice. Cât despre acțiunea în sine, Ovidiu subliniază că propria sa atitudine de îndrăzneală, curaj, ambiție, sfidare nu s-a concretizat în niciun gest de ostilitate adevărată împotriva împăratului și membrii casei imperiale. Așadar, comportarea lui nu a dăunat nimănui în afara propriei persoane. Mai mult: nu pot fi numit decât neînțelept (non sapiens) și timid (timidusque): iată cei doi termeni ce caracterizează adevărata vină a Sulmonezului
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
asemenea resentiment sau o asemenea ură față de împărat, au fost provocate în inima sulmonezului numai în urma relegării sale la Tomis, ca reacție împotriva măsurii lui Augustus. Suntem convinși și acest lucru va apărea mai clar în viitor că o asemenea ostilitate era mai profundă și mai veche, dar s-a manifestat în diferite faze ale vieții lui Ovidiu într-un mod mai mult sau mai puțin voalat, dar constant. Un al doilea element care trebuie evidențiat: istoria a adeverit prezicerea poetului
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
până la sfârșit trebuie să iasă la iveală ceva din manifestările autorului, mai ales când avem de-a face cu unul atât de vorbăreț, precum Ovidiu. Analizate din această perspectivă, ni se pare că scrisorile adresate Fabiei și lui Fabius relevă ostilitatea surdă, profundă a poetului față de împărat și instituția imperială. După cum am spus deja, nu este vorba de o ostilitate contingentă, ocazională, datorată exilului la care a fost constrâns poetul de către Augustus, ci de o ostilitate, aș spune, de principii, care
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
unul atât de vorbăreț, precum Ovidiu. Analizate din această perspectivă, ni se pare că scrisorile adresate Fabiei și lui Fabius relevă ostilitatea surdă, profundă a poetului față de împărat și instituția imperială. După cum am spus deja, nu este vorba de o ostilitate contingentă, ocazională, datorată exilului la care a fost constrâns poetul de către Augustus, ci de o ostilitate, aș spune, de principii, care-și afundă rădăcinile în convingerile politico-metafizice ale lui Ovidiu și, prin urmare există chiar dacă în stare latentă, din perioada
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Fabiei și lui Fabius relevă ostilitatea surdă, profundă a poetului față de împărat și instituția imperială. După cum am spus deja, nu este vorba de o ostilitate contingentă, ocazională, datorată exilului la care a fost constrâns poetul de către Augustus, ci de o ostilitate, aș spune, de principii, care-și afundă rădăcinile în convingerile politico-metafizice ale lui Ovidiu și, prin urmare există chiar dacă în stare latentă, din perioada anterioară relegării la Tomis. Am făcut trimitere la unele dintre aceste rădăcini la începutul lucrării, când
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dreptate când subliniază această situație. Acest lucru, însă, nu contribuie la rezolvarea problemei pe care o tratăm, și anume, cauza exilului. Noi însă, pe durata întregii lucrări, ne-am străduit să demonstrăm că acestă ură, această ranchiună, mai mult, că ostilitatea lui Ovidiu față de Împărat existau deja dinaintea exilului: tocmai această ostilitate a stat la baza exilului. Asupra acestui aspect care nu a fost tratat de Marache intenționăm să expunem în mare concluziile noastre. Cum am mai subliniat în repetate rânduri
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
rezolvarea problemei pe care o tratăm, și anume, cauza exilului. Noi însă, pe durata întregii lucrări, ne-am străduit să demonstrăm că acestă ură, această ranchiună, mai mult, că ostilitatea lui Ovidiu față de Împărat existau deja dinaintea exilului: tocmai această ostilitate a stat la baza exilului. Asupra acestui aspect care nu a fost tratat de Marache intenționăm să expunem în mare concluziile noastre. Cum am mai subliniat în repetate rânduri în lucrarea noastră, Ovidiu se străduiește e adevărat să-l convingă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pentru noi intenția lui Ovidiu de a atrage atenția cititorului asupra versului următor. Și atunci ce importanță avea pentru Ovidiu evenimentul cu care el vrea să marcheze pentru eternitate anul nașterii sale? După ce am observat la Ovidiu atâtea indicii de ostilitate împotriva lui Augustus și a regimului imperial, răspunsul ni se pare ușor. Pentru sulmonez erau, fără îndoială, importante zvonurile, care circulau printre opozanți, cu privire la bătălia de la Modena și la moartea celor doi consuli 456. Aceste zvonuri ne sunt transmise de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
doi consuli pe câmpul de luptă de la Modena: ne interesează să vedem realitatea psihologică, cea care dădea naștere zvonului și care îl făcea pe Ovidiu să-l includă în faimosul său vers. Și realitatea psihologică este tocmai acel resentiment, acea ostilitate surdă, pe care o manifestau față de Augustus, cel puțin unii reprezentanți din opoziție și, cu ei, Ovidiu. Dacă nu greșim, există un element "filologic" care trădează această stare sufletească a poetului: mai exact fato... pari, care ne readuce în minte
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
da o anumită substanță și coerență acestei geografii sacre. Imaginația revine pe pămînt și, pe cît este posibil, se Încorporează În materie. Cum semnalam la Început: pastelurile sînt scrise Într-un loc bine ocrotit și cu un sentiment neascuns de ostilitate față de asprimile naturii. Intervine, În imaginarul poetic, și nuanța temporală. Alecsandri vede (cîntă) același peisaj iarna, primăvara, vara, toamna. Sensibilitatea lirică se modifică În funcție de orarul universului. Iarna se plînge de frig, primăvara celebrează nunta cosmică: „Însoțirea naturii cu mîndrul soare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fundamentale asupra cărora se opresc, insistent, reflecțiile naratorului. Bizu se simte exclus din sânul comunității mai întâi prin originea sa dubioasă, de presupusă odraslă princiară ("beizadea") și de "străin", moștenitor legitim al armurierului ("neamțul"), iar ceilalți copii îl tratează cu ostilitate pentru simplul motiv că e "altfel", singularizându-se atât prin vestimentație (la școală e nevoit să poarte o "redingotă de cioclu"), cât și prin comportamentul apatic, indiferent, manifestat pe un fond de timiditate și de totală neîncredere în sine. Un
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
groparii glumesc pe seama unui craniu cu dantura intactă și e nevoit să constate că moartea nu-i o soluție, de vreme ce "nici în mormânt oamenii nu-și găsesc liniștea de veci". Dar gândul sinuciderii nu e determinat de cauze exterioare, de ostilitatea mediului. Răul se explică prin însăși configurația psihică "negativă" a omului fără însușiri care este Bizu. Ca atare, înainte cu mult de a suferi din cauza răutății celorlalți, băiatul "coanei Lina" se arată preocupat de "ideea morții", astfel că, ori de câte ori încerca
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
serviciu, la efectuarea unor activități cu caracter practic. Relațiile În grupul de elevi: indicile statutului sociometric scăzut (0,06), indicele de statut preferențial negativ (-0,2); preferă compania fetelor; colaborează cu membrii subgrupului În cadrul jocurilor sau activităților recreative, dar manifestă ostilitate față de sarcinile de Învățare În grup. Date pedagogice: parcurs școlar descendent (de la rezultate relativ bune În clasa I, acum atinge cu greu standardele minimale de performanță); Învață sporadic și nu are un stil propriu de Învățare; -disciplinele școlare preferate: educație
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Carmen CANĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2171]
-
și 4 inamice), 80 de divizii de infanterie și 19 de cavalerie. A fost una dintre cele mai mari concentrări de efective și mijloace de luptă din câte a cunoscut Primul Război Mondial. Începând cu luna iulie 1917, odată cu declanșarea ostilităților pe linia Cașin Mărăști Mărășești, Bacăul s-a transformat într-un adevărat „oraș al spitalelor”. În afara celor șapte unități spitalicești înființate încă din august 1916, în oraș mai funcționau alte 25 de așezăminte în care se asigura atât îngrijirea răniților
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
ei ocupă regiunile cele mai bogate, cele mai urbanizate, cele mai romanizate. Față de populațiile locale supuse regimului de *ospitalitate, marele lor handicap este de ordin religios; ei sînt creștini, desigur, dar sub o formă eretică, *arianismul: astfel ei au întîlnit ostilitatea declarată a bisericii și a aristocrației galo-romane, pepinieră de episcopi. Acestui ansamblu meridional i se poate opune Galia de nord, unde mai există generali romani, dintre care ultimul, Syagrius, se stabilește la Soissons. Mai puțin bogată, mai puțin urbanizată, mai
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]