9,678 matches
-
desigur, având În vedere că era vorba despre Fliss, nu exista nici o geantă. Avea doar un portofel mai mare, atașat ca un marsupiu de corpul ei. Ce dobitoci, spuse ea cu nepăsare când reveni. Scoase un mic pieptene din buzunarul pantalonilor și-și rearanjă părul, care era deja dat atent cu briantină. Părea să fi fost un reflex automat, deprins de prin filmele anilor ’50. Mă gândisem că va fi vreu să reîntorc conversația spre punctul interesant la care ajunsese mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lui În toiul unui rendez-vous cu Naomi, În vestiarul bărbatilor. — De ce acolo? Întrebă Hawkins, prinzând rapid replica din zbor. M-am Întors să-l privesc cu ochii cât cepele. Dar unde altundeva? am spus eu, schimbând-mi poziția picioarelor. Pielea pantalonilor scârțâi. Mi-am pus În minte să am mare grijă la Hawkins, căci nu părea să-i scape nimic. Monroe rupse ambalajul de plastic al unui nou pachet de țigări. — Inspectorul Fincham, zise el cumpănindu-și tonul, m-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Odată ce-am Început să dansez, o vreme nu m-am mai putut opri datorită drogului. Iar Rachel, căreia chiar Îi plăcea genul ăsta de muzică, se distra grozav. Un tânăr Într-o cămașă albă descheiată, care-i atârna peste pantalonii argintii, o prinsese de mâini și dansa cu ea, iar ea râdea. Simțind că o privesc, Își Întoarse capul și se strâmbă la mine, Încă râzând. Părul lung, strâns În coadă, i se legăna În aer, iar mișcările Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aflați dedesubt. Cel mai de efect arătau gesturile fetei cu mănuși albe. Mi-am croit drum prin Îmbulzeală către ieșire și m-am oprit o clipă lângă un stâlp, privind Înapoi spre ring. Rachel tot mai dansa cu băiatul În pantaloni argintii și nu dădea nici un semn că ar fi observat plecarea mea. Habar n-aveam cât era ceasul, dar lumea nouă nu mai intra În club. Am cumpărat o sticlă de bere de la bar și-am ieșit agale În vestibul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Pe urmă, mi-am dorit să n-o fi făcut. Brian mă privea foarte lung, cu o expresie neidentificabilă pe chip. * * * Cât lipsisem eu, ringul de dans se transformase Într-o masă compactă și haotică de trupuri asudate. Tânărul În pantaloni argintii, cu care dansase Rachel, se rotea acum pe una dintre estrade. Își scosese cămașa și etala un frumos set de mușchi abdominali. În spatele lui se afla vânzătorul de droguri În costum ecosez, care Însă rămăsese fără haină, dar Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
găsit-o pe Rachel la bar, bând rom și cola. — Hei, Sam! zise ea, aruncându-și un braț pe după mijlocul meu. Ce fericire să te văd! Se distra atât de bine Încât părea drogată, asta dacă nu cumva tipul cu pantaloni argintii nu-i strecurase ceva În lipsa mea. — Mai vrei să bei? am Întrebat. — Nu. O, la dracu’. În definitiv, de ce nu? — Așa, vezi?! Din cauza muzicii dată prea tare, practic urlam una la alta. Am comandat băuturile pentru amândouă. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dată prea tare, practic urlam una la alta. Am comandat băuturile pentru amândouă. Eu am luat doar o bere și gata. — Noroc! ne-am urat, ciocnind paharele. — Ai dat lovitura cu el, am spus, gesticulând În direcția lui tipul cu pantaloni argintii, care tot mai era urcat pe estradă. Rachel chicoti. — Nu poate să aibă mai mult de optsprezece ani. — Drăguț și coruptibil. N-aș mai scăpa de el după aia. De data asta, am chicotit amândouă. — Ah, am spus, amintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ăla de negru uzat, specific pentru Camden, pe care nu se observă petele și care maschează rotunjimile, ci din acela de firmă, care-ți permite să-ți exprimi eleganța nesofisticată. Era ținuta pe care ar fi Îmbrăcat-o și Rachel: pantaloni de călărie, un pulover pe gât și o haină din piele foarte fină, cu curea, iar În picioare, ghete scurte, cu tocuri pătrate, după ultima modă. Cu toate astea, băiețelul de lângă ea era Înveșmântat Într-o explozie de culori: haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
victoriene. Din câte Îmi puteam da seama, zugrăveala era verde pal, dar pereții erau Într-atât de Încărcați cu picturi În ulei, că nu mi-aș fi pariat banii pe asta. Ușa apartamentului Îmi fusese deschisă de un omuleț În pantaloni de catifea reiată, vestă muștar și haină de tweed. Peste vestă Îi atârna lanțul unui ceas de buzunar. Papionul și ochii mici și strălucitori, ca de animal sălbatic, ai omulețului Îmi aminteau de personajele din Alice În Țara Minunilor. Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În timp ce aceasta Îi privea, pe ea și pe Derek, și relatase totul plină de conștiinciozitate. — Ce stricată mai e și fata asta, spuse Rachel. — Mă rog, trebuie totuși să-i admiri spiritul de inițiativă. L-a prins pe Derek cu pantalonii În vine și-a profitat de ocazie, cum s-ar zice. — Poate că Naomi a omorât-o pe Linda, sugeră Rachel. Imaginează-ți ce scenă a urmat dacă, În loc să urce imediat la etaj, ea s-a dus la toaletă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
regulă? spuse el rușinat. — Sigur că da, am răspuns fără vreo intonație. La ce te referi? El a dat din umerii care păreau suficient de grei ca să fie nevoie de un camion cu elevator ca să execute mișcarea asta. Stativul cu pantaloni era Încă Între noi, iar el nu se grăbea să iasă de acolo. Mormăi ceva ce n-am reușit să Înțeleg. Realizasem deja că Brian mă urmărise de când plecasem de la sală. Am privit spre taraba lui Fliss și am băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Mi-am Îndreptat privirile spre Duggie, care stătea dedesubtul instalației, cu capul dat ușor pe spate, aparent Îmbrăcat În aceleași haine pe care le avusese și la petrecere, inclusiv lanțul ceasului de buzunar atârnând peste vestă. Haina de tweed și pantalonii de catifea reiată păreau o ținută confortabilă. Fără Îndoială că Felice ar fi descris asta drept stilul clasic al gentlemanului englez. Nu cred că el o asculta prea atent, lăsându-mi impresia că acesta era comportamentul lor obișnuit. Instalația mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-și scrântească gâtul. Încă nu apucasem să Înjgheb niște fire de susținere pentru Chestie, dar astăzi nu prea bătea vântul, așa că practic nu se mișca deloc. Duggie se Îndepărtase de ea, cu ochii Îngustați și cu cei doi craci ai pantalonilor frecându-se unul de altul. Sunetul mă călcă pe nervi. Toată situația asta era Îngrozitoare. M-am trezit aruncând pe furiș ocheade În căutarea sticlei goale de vodkă, incapabilă să-mi amintesc dacă o aruncasem În seara trecută sau dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
era impenetrabilă. Betty Încuviința din cap pe fundalul perorației lui Felice, iar coafura ei părea În stare să suporte fără nici o problemă o astfel de mișcare. Prin comparație, coama castaniu-roșcată a lui Felice arăta extrem de relaxată. Betty se Îmbrăcase cu pantaloni ajustați pe corp, un pulover de mătase, sacou bej elegant și În picioare avea o pereche de adidași strălucitor de albi. Efectul ținutei era de-a dreptul schizofrenic. Duggie părea a fi ajuns la o concluzie legată de Planeta nedescoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu-l frecventați mai mult decât trebuie. Îi port multă afecțiune, e mai sincer și mai credincios, mai pur chiar, neîndoielnic, decât toți discipolii mei, dar este capabil de cele mai Îngrozitoare nebunii. Oftă, Își vârî mâna În buzunarul largilor pantaloni cenușii pe care-i purta pe sub tunica albă: Iată zece livre de aur, dați-i-le din partea mea; nu mai are nimic, Îi este, poate, foame, dar e prea mândru ca să ceară de pomană. Unde l-aș putea oare găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Acum exact un minut, a dispărut în căsuța aceea. Precis că n-au avut cum să-l tortureze, într-un singur minut. Într-un minut nu termină nici măcar de făcut pipi băieții noștri. Odată am cronometrat timpul: desfă șlițul la pantaloni, fă pipi, scutură cocoșelul, încheie-te la șliț. S-a și dus un minut. N-ai când să iei pe cineva la bătaie. Am ajuns la capătul patriei noastre. Ca toate celelalte lucruri, are și ea un capăt. Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tare, însă el nu lăsa să se observe decât mândria de a avea un fiu care manifestă atâta interes. În ziua a treia, lama mă interesa în așa măsură încât tremuram ca și tata, dar îmi ascundeam mâinile în buzunarele pantalonilor și dădeam la iveală numai dorința să mă pot rade cândva la fel de bine ca el, motiv pentru care mă declaram nerăbdător să exersez de unul singur, în fața oglinzii. Astfel, lama Gillette intra curând în posesia mea, trecând dintr-o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mă urcaseră pe un scaun, ca să mă admire. Sus eram înflorat și galben, aveam gulerul lat, iar jos purtam o pereche de blugi noi, arătoși. Numai pantofii erau tot cei vechi, însă puteai să-i ascunzi foarte bine sub marginea pantalonilor. Colegii mei de la școală ar fi pălit de invidie. M-au învârtit de mai multe ori încolo și-ncoace, până mi-a venit amețeala. Dezbăteau ce-mi stă mai bine, galbenul cu flori sau roșul cu dungi. Când adulții dezbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Duminica, tata îmi lega șireturile de la pantofi. Se descurca mai bine ca mine. La sfârșit, cele două capete atârnau simetric. Eu mă așezam pe marginea patului, tata stătea în fața mea în genunchi și, mai întâi, trăgea puțin în sus cracul pantalonului. Avea mătreață pe umeri și eu mă foloseam de prilej ca s-o scutur. Mă prefăceam că îl bat pe umeri. După ce termina cu legatul șireturilor, răsfrângea marginea pantalonilor peste pantofi. În fața casei, tata mă lua de mână. Pășea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mea în genunchi și, mai întâi, trăgea puțin în sus cracul pantalonului. Avea mătreață pe umeri și eu mă foloseam de prilej ca s-o scutur. Mă prefăceam că îl bat pe umeri. După ce termina cu legatul șireturilor, răsfrângea marginea pantalonilor peste pantofi. În fața casei, tata mă lua de mână. Pășea fără să se grăbească. Tații știu ce au de făcut. Porneam în direcția Via Nazionale, străzile erau tăcute. O tăcere largă și înaltă, iar noi umblam prin mijlocul ei. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
împăturită pe rafturile negre. Pe jos, parchetul lucea. Acasă nimeni nu se uita în vitrine, căci în dosul lor era beznă, iar unde pătrundea o zare de lumină, descoperea numai rafturi goale. Aici însă, tata a găsit întocmai perechea de pantaloni potriviți pentru copilul interesat de modă. Acela eram eu. Nu departe, atârna pe un umeraș și rochia potrivită, simplă și elegantă, pentru femeia modernă. Iar domnul preocupat de carieră trebuia să poarte un costum de culoare neagră, cu dungi discrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
eu. Nu departe, atârna pe un umeraș și rochia potrivită, simplă și elegantă, pentru femeia modernă. Iar domnul preocupat de carieră trebuia să poarte un costum de culoare neagră, cu dungi discrete. Acela era tata. Sacoul avea reverul lat și pantalonul cădea lejer. La magazinul de îmbrăcăminte, tata nu socotea. Calculatorul arăta oricum cifrele în neregulă, cele pentru oameni cu bani. La magazinul de îmbrăcăminte tata avea numai fantezii care îl făceau să zâmbească. „La noi există parchet doar în localurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Ei, ce cumpărături a mai făcut astăzi tata?” Într-o duminică, totul a fost altfel. Când am ajuns la pensione, în fața ei erau parcate câteva mașini și o mulțime de genți stăteau pregătite. Mingi, pantofi de sport, rachete de tenis, pantaloni scurți, pantaloni lungi, șosete, plasa pentru terenul de tenis, tricourile celor două echipe de fotbal, scaunul pentru signora Maria, bilele de boccia cu care arunca cel mai bine la țintă Massimo, bucata de pânză cu care își ștergeau mâinile jucătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cumpărături a mai făcut astăzi tata?” Într-o duminică, totul a fost altfel. Când am ajuns la pensione, în fața ei erau parcate câteva mașini și o mulțime de genți stăteau pregătite. Mingi, pantofi de sport, rachete de tenis, pantaloni scurți, pantaloni lungi, șosete, plasa pentru terenul de tenis, tricourile celor două echipe de fotbal, scaunul pentru signora Maria, bilele de boccia cu care arunca cel mai bine la țintă Massimo, bucata de pânză cu care își ștergeau mâinile jucătorii înainte de aruncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cei mai înceți, lăsau în jos geamul mașinii și făceau haz de ei. Apoi am cotit-o la stânga. Poarta stătea larg deschisă, eram așteptați. Cei sosiți mai devreme începuseră să-și piardă răbdarea. Se schimbaseră de mult în tricouri și pantaloni scurți. Unul mâncase niște mere pădurețe și acum se plângea de dureri de burtă. „Rocco, mâncăciosul, a pățit-o”, ne strigau unii, în vreme ce alții arătau la ceas, părând nespus de nemulțumiți de întârzierea noastră. „Nando e capul răutăților”, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]