13,778 matches
-
sunt sigur că există mulți oameni atât de fini Încât să simtă această ușurătate de a fi cu mult mai mult decât pot pricepe. M-ar interesa În mod deosebit să vă aud vederile, spuse Lal. — Vederile mele? — O, da, papa. — Da, dragă unchiule Sammler. — Vederile mele. Se Întâmplă un lucru straniu. Simți că era pe cale să spună exact ce avea În minte. Cu voce tare! Ăsta era cel mai izbitor aspect. Nu era obișnuita comuniune cu sine a persoanei vârstnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mult prea mult, și sunt tentat să dau mai departe anumite vederi. Sau impresii. Desigur, cei bătrâni tot timpul se tem că s-au deteriorat pe nesimțite. Eu cum știu că nu s-a Întâmplat așa? Shula, care crede că papa al ei e un mare vrăjitor, și Margotte, căreia Îi place atât de mult discutarea ideilor, ele or să nege asta. Sigur, spuse Margotte. Pur și simplu nu este așa. — Ei, eu am văzut cum li se Întâmplă asta altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vă rog, continuați, spuse doctorul Lal. Vă acordăm cea mai mare atenție. — Vederile cuiva sunt ori necesare, ori superflue, spuse Sammler. Superfluul mă irită adânc. Sunt un individ extrem de nerăbdător. Nerăbdarea mea câteodată e aproape furie. E clinic. — Nu, nu, papa. — Cu toate acestea, este câteodată necesar să repeți ceea ce știu toți. Toți cartografii ar trebui să așeze Mississippi În aceeași amplasare și să evite originalitatea. O fi plicticos, dar omul trebuie să știe unde se află. Nu putem să punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Da. — Steven? — Bine, atunci. — Steven. Sheba încerca, își amintește, să nu i se simtă furia în voce. Am ceva foarte important de vorbit cu tine, Steven, a zis ea. — Bine, hai mulțam de telefon, a zis Connolly. Ne mai vedem. Papa. Și a închis. Sheba a rămas holbându-se la peretele cabinei telefonice un minut întreg, spune ea. Apoi a pus receptorul la loc și a ieșit înapoi pe trotuar. A pedalat înapoi spre casă. Aproape traversase piața și era gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cont de o instituție atât de veche și de puternică precum biserica. America Latină fusese cucerită cu "crucea și spada", așa că... Pinochet mai avea nevoie de Vatican și în complicata problemă a litigiului cu Argentina pentru insulele din Canalul Beagle, arbitrajul Papei fiind în derulare... Discuția mea cu Monseniorul a fost utilă și deschisă. El dorea să știe ce interese avem, eu doream să aflu cum mai apreciază Vaticanul situația și evoluțiile viitoare. Citisem mult despre Inchiziție, biserica catolică, Vatican, legende, secrete
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mea cu Monseniorul a fost utilă și deschisă. El dorea să știe ce interese avem, eu doream să aflu cum mai apreciază Vaticanul situația și evoluțiile viitoare. Citisem mult despre Inchiziție, biserica catolică, Vatican, legende, secrete, bârfe de alcov despre "papii de la Roma celibatari din tată în fiu", Borgia, "drumul la Canossa", exilul de la Avignon, Opus Dei etc. În acest context, pot spune deci, fără falsă modestie, că eram nu "uns cu toate alifiile", cum se spune prozaic, ci "cu mirul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
context, pot spune deci, fără falsă modestie, că eram nu "uns cu toate alifiile", cum se spune prozaic, ci "cu mirul sfânt"! Când i-am mai amintit de legăturile marilor noștri voievozi și cărturari cu Vaticanul, de scrisoarea adresată de Papa lui Ștefan cel Mare după victoria împotriva turcilor, calificându-l drept "atlet al lui Hristos", am simțit că mi-am căpătat un aliat, și nu unul oarecare, ci unul aflat în comunicare directă cu Cel de Sus! Vizitele la ceilalți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Nu. —Drace, asta e o încălcare a tradiției. Cum îl cheamă? —Aidan Maddox. —E irlandez? —American de origine irlandeză. E din Boston. —Ca JFK? Ca JFK, am confirmat. Ai ei îl adorau pe JFK, era la loc de cinste, lângă Papă. —Ei bine, uite ce-a pățit el. Ca un plod răsfățat i-am spus lui Aidan: — Mama nu mă lasă să mă mărit cu tine de teamă să nu-ți zboare cineva creierii când vei fi într-o mașină descoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
te îndoiești totuși de faptul că Leon Africanul, Leon călătorul, eram tot eu. W. B. YEATS Poet irlandez (18651939) Eu, Hassan, fiul lui Mohamed măsurătorul, eu, Giovanni Leone de Medici, circumcis de mâna unui bărbier și botezat de mâna unui papă, sunt poreclit azi Africanul, dar eu nu mă trag nici din Africa, nici din Europa și nici din Arabia. Mi se mai spune și Granadinul 1, Fasiotul 2, Zayyati 3, numai că eu nu vin din nici o țară, din nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nevoia să-și răscumpere crimele printr-o ofrandă adusă lui Dumnezeu. Sau mai degrabă printr-un dar făcut reprezetantului Său pe acel țărm al Mediteranei: Leon al X-lea, suveran și pontif al Romei, șef peste întreaga creștinătate. Cadoul pentru papă eram eu, înfățișat cu pompă duminică 14 februarie, de sărbătoarea Sfântului Valentin. Fusesem înștiințat în ajun și, până în zori, stătusem rezemat de zidul celulei mele, nefiind în stare să dorm, ciulind urechea la zgomotele obișnuite ale orașului, la râsul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o temniță, dacă nu mai punem la socoteală ușa grea, încuiată pe dinafară cu lacăt. Zece zile mai târziu, am primit un oaspete. Văzând zelul politicos cu care-l întâmpinau gărzile, am priceput că era vorba de un apropiat al papei. M-a salutat cu respect și s-a prezentat. Era un florentin care răspundea la numele de messer Francesco Guicciardini, guvernatorul Modenei și diplomat în serviciul Sanctității Sale. I-am spus la rându-mi numele meu, titlurile și activitățile deosebite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zilei. Seara, felul obișnuit de masă se schimbase: în loc de bob și de linte, am căpătat carne și lasagne, cu vin roșu de Trebbiato, din care am băut moderat. Florentinul n-a întârziat să-mi comunice vestea pe care o așteptam: papa avea să mă primească, din mâinile lui Pietro Bovadiglia. Piratul și diplomatul s-au înfățișat împreună în fața celulei mele de ziua Sfântului Valentin. Papa ne aștepta chiar la castel, în bibliotecă. Plin de fervoare, Bovadiglia se aruncă la picioarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care am băut moderat. Florentinul n-a întârziat să-mi comunice vestea pe care o așteptam: papa avea să mă primească, din mâinile lui Pietro Bovadiglia. Piratul și diplomatul s-au înfățișat împreună în fața celulei mele de ziua Sfântului Valentin. Papa ne aștepta chiar la castel, în bibliotecă. Plin de fervoare, Bovadiglia se aruncă la picioarele lui; Guicciardini îl ajută să se ridice, mulțumindu-se, în ce-l privea, să-i sărute mâna papei, politicos, dar scurt. M-am apropiat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în fața celulei mele de ziua Sfântului Valentin. Papa ne aștepta chiar la castel, în bibliotecă. Plin de fervoare, Bovadiglia se aruncă la picioarele lui; Guicciardini îl ajută să se ridice, mulțumindu-se, în ce-l privea, să-i sărute mâna papei, politicos, dar scurt. M-am apropiat la rându-mi. Leon al X-lea stătea nemișcat în fotoliu, arătând un chip spânatec, rotund și plăcut, o gropiță în bărbie, buze cărnoase, mai ales cea de jos, ochi liniștitori și cercetători totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
buze cărnoase, mai ales cea de jos, ochi liniștitori și cercetători totodată, degete netede, ale cuiva care n-a muncit în viața lui cu mâinile. În spatele lui, în picioare, stătea un preot care s-a dovedit a fi un tălmaci. Papa își puse amândouă palmele pe spatele meu încovoiat, în semn de afecțiune sau de luare în posesie, nu știu prea bine, înainte de a spune, la adresa piratului, câteva cuvinte de mulțumire. Eu eram tot îngenuncheat, ținut astfel cu intenție de noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am putea fi de acord. Dar așa e lumea alcătuită: adesea viciul este brațul virtuții, adesea faptele cele mai bune sunt săvârșite din motivele cele mai rele, iar faptele cele mai rele, din motivele cele mai bune. Astfel, înaintașul Nostru, papa Iuliu, a recurs la război pentru a înzestra sfânta noastră Biserică cu un teritoriu în care ea să se simtă la adăpost... S-a întrerupt, dându-și seama că avea să facă referire la o chestiune din care nu pricepeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cârmuit întotdeauna state. A ascultat tălmăcirea cu un interes neașteptat. Și s-a grăbit să mă întrebe: — Așa au stat mereu lucrurile? — Până când sultanii le-au luat locul. Califii au fost atunci surghiuniți în palatele lor. — Era un lucru bun? Papa părea să dea o mare însemnătate opiniei mele. Am cugetat îndelung înainte de a mă exprima. — Nu cred că a fost un lucru bun. Atâta timp cât califii au fost suverani, islamul a strălucit prin cultură. Religia domnea pașnic asupra treburilor acestei lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
domnește forța, iar credința nu este adesea decât o sabie în mâna sultanului. Interlocutorul meu era atât de satisfăcut, încât îl luă pe tălmaci drept martor: — Am gândit mereu că gloriosul meu predecesor avea dreptate. Fără o armată a lui, papa n-ar fi decât capelanul celui mai puternic rege. Suntem uneori constrânși să folosim aceleași arme ca și adversarii, să trecem prin aceleași compromisuri. Își aținti arătătorul spre mine. — Ceea ce spuneți Ne încurajează. Bovadiglia a avut mână norocoasă. Sunteți pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ce sabie ne va lovi? Doar Dumnezeu o știe, dacă nu cumva El va binevoi să îndepărteze de la buzele Noastre o cupă atât de amară. — Dumnezeu este mare! am spus eu spontan. — Dumnezeu ne apără de toți sultanii! a întărit papa, cu un aer dintr-odată vesel. În ziua aceea, întrevederea n-a mers mai departe. Leon al X-lea a promis că mă va chema din nou. Reîntorcându-mă în celulă, am descoperit că fuseseră date directive noi în legătură cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Reîntorcându-mă în celulă, am descoperit că fuseseră date directive noi în legătură cu mine: ușa mea n-avea să mai fie încuiată cu lacătul până la căderea nopții, iar eu puteam circula în voie prin incinta castelului. Când l-am revăzut pe papă, o săptămână mai târziu, pregătise pentru mine un program în toată regula: aveam să-mi împart de acum timpul între studiu și predare. Un episcop urma să mă învețe latina, un altul catehismul, un al treilea Evanghelia și ebraica; un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Luther, eveniment care amenința deja să treacă întreaga Europă prin foc și sabie și care avea să atragă asupra Romei cea mai odioasă dintre calamități. ANUL ERETICILOR 926 de la hegira (23 decembrie 1519 12 decembrie 1520) — La ce e bun papa? La ce sunt buni cardinalii? Cărui dumnezeu i se închină oamenii în acest oraș al Romei, cufundat în lux și plăceri? Acestea erau vorbele elevului meu german Hans, în religie fratele Augustin, care venea după mine până în anticamera lui Leon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-lea se angajase un feroce duel, iar eu nu puteam da dreptate unui necunoscut în dauna omului care mă luase sub aripa sa și care mă trata de acum ca și cum mi-ar fi fost părinte. Nu eram, firește, singurul căruia papa îi spunea „fiule“, însă mie mi-o spunea altfel. Îmi dăduse primele sale două prenume, Giovanni și Leone, cât și numele prestigioasei sale familii, Medici, totul cu mare pompă și solemnitate, pe 6 ianuarie 1520, într-o zi de vineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
X-lea, poeți, pictori, sculptori, strălucind de brocarturi, perle și nestemate. Până și Raffaello din Urbino, divinul Rafael, cum îl numeau admiratorii artei sale, era acolo, nepărând deloc slăbit de pe urma bolii care avea să-l răpună trei luni mai târziu. Papa triumfa sub tiară: — În această zi de Epifanie, în care sărbătorim botezul lui Hristos săvârșit cu mâinile lui Ioan Botezătorul, în care-i celebrăm de asemenea, potrivit Tradiției, pe cei trei magi veniți din Arabia spre a se închina Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de Africanul, spre a mă deosebi de sfântul meu părinte adoptiv. Poate și spre a evita ca el să mă numească într-o zi cardinal, ca pe majoritatea verilor săi, unii încă de la vârsta de paisprezece ani. În seara botezului, papa m-a chemat la el. A început prin a-mi vesti că de acum eram liber, dar că puteam continua să trăiesc la castel până aveam să-mi găsesc o locuință în exterior, adăugând că ținea să-mi continuu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mea deschisă. Deschizând-o, am descoperit că era scrisă în arabă. — Citește cu voce tare, fiule! M-am executat, răsfoind paginile cu nesfârșite precauții: — Carte a rugăciunii ceasurilor... încheiată în 12 septembrie 1514... în orașul Fano, sub egida Sanctității Sale papa Leon... Protectorul meu mă întrerupse cu glas tremurător și nesigur: — Cartea aceasta este cea dintâi în limba arabă care a fost vreodată tipărită într-o tipografie. Când te vei reîntoarce la ai tăi, s-o porți cu mare grijă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]