KorAP: Find »[drukola/base=paradigmă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...167 168 169 ...338 >

8,430 matches

Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672

să ispășească pentru a-și recăpăta inocența, dar unde ispășirea nu duce la o veritabilă izbăvire. În Europa, unde s-au derulat diferitele faze ale genocidului evreiesc, datoria de memorie propovăduită de evrei putea ajunge foarte ușor la statutul de paradigmă, în special în Franța, unde s-a conjugat cu o revendicare identitară care a făcut una dintre primele breșe vizibile în zidul iacobinismului unic și indivizibil. Celelalte cereri de recunoaștere a memoriilor rănite și în suferință aveau să se înscrie

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
suferinței, mi se pare că am realizat un studiu de caz de două ori exemplar. Exemplar fiindcă pune într-o lumină nouă destinul primului dintre monoteisme, al religiei și al poporului care se reclamă de la el. Dar exemplar și fiindcă paradigma evreiască a devenit, pentru multe alte grupuri, o paradigmă de referință, aproape un model de imitat. Am dorit să închei această istorie evreiască a suferinței cu ultimele ei metamorfoze, după genocid și până în zilele noastre, când ea funcționează ca o

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
de caz de două ori exemplar. Exemplar fiindcă pune într-o lumină nouă destinul primului dintre monoteisme, al religiei și al poporului care se reclamă de la el. Dar exemplar și fiindcă paradigma evreiască a devenit, pentru multe alte grupuri, o paradigmă de referință, aproape un model de imitat. Am dorit să închei această istorie evreiască a suferinței cu ultimele ei metamorfoze, după genocid și până în zilele noastre, când ea funcționează ca o religie civilă. Dacă, în Israel, ea le-a permis

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
ei, în ciuda ireductibilei lor specificități, ne ajută poate, în schimb, să anticipăm evoluția probabilă a revendicărilor memoriale care emană în prezent, în Franța, dinspre diferite alte grupuri. Nu este o întâmplare că datoria de memorie a evreilor le servește drept paradigmă. Glorificarea victimității este o tendință generală care reduce universalismul Luminilor la un "universalism al suferinței"3. Ea atinge toate straturile societății și impregnează toate revendicările memoriale, indiferent de legitimitatea lor. Și ajungem cu toții prinși în aceste relații care împart lumea

Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861

să asigure riscul valutar, ca în cazul celebrilor franci elvețieni de la Volksbank. Dar nu o lasă troika pe care nu o lasă marele capital, care în arterele circulației monetare românești ar deveni și mai firav. Și totuși, o schimbare de paradigmă e necesară, pentru că sistemul e prea debalansat în defavoarea economiei reale. Aici, BNR-ul va trebui să-și mai calce pe o concepție și să reducă la jumătate nivelul ratelor rezervelor minime obligatorii impus băncilor comerciale. Acestea tind către 0% în

[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
cum spunea Lucian Croitoru, cu emoții oscilînd între panică și euforie. După șapte ani de criză se poate spune că politicile monetare și cele fiscal-bugetare, bazate mai mult pe principiul încercare/eroare, nu au convins, deși au marcat schimbări de paradigmă. Mai mult, efectele lor colaterale au provocat alte daune. Băncile centrale au adoptat măsura Zero Interest Rate Policy (ZIRP), sau chiar Negative Interest Rates Policy (NIRP), cu efect imediat asupra prețurilor activelor financiare și altul întîrziat în ce privește prețurile proprietăților. Pe

[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788

revista Bussines Magazin. Krugman este un economist socotit neo-keynesian, deși el se declară un liberal în sensul american al termenului, apărător al globalizării și al liberului schimb, al virtuților pieței și a primit, iată, Nobelul chiar în anul în care paradigma neoliberală dominantă tinde să cedeze prim-planul politicilor economice, odată cu criza ce a lovit întreaga lume. Așadar, el nu consideră globalizarea schimburilor ca responsabilă de problemele economice și sociale ce lovesc societățile noastre. Nu acuză nici concurența între na-țiuni ca

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
fie mereu amintită, este iluzia față de propriul eu. Omul trebuie să înțeleagă că el nu poate pierde nimic pentru că nu are nimic de pierdut. El trebuie să-și înțeleagă nulitatea, în sensul cel mai profund al termenului. 1.9. NOUA PARADIGMĂ A PIEȚELOR FINANCIARE Începînd din august 2007, lumea tra-versează cea mai gravă criză monetar-financiară de după 1929-1933. Criza actuală marchează un sfîrșit de epocă: cea începută după al Doilea Război Mondial, bazată pe expansiunea continuă a creditului și pe dolar ca

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
culminant" al avîntului economic fără precedent, care a durat peste 25 de ani, adică echivalentul unei faze ascendente a ciclului Kondratiev. Vrem să înțelegem ce ni se întîmplă. Pentru aceasta avem nevoie crede George Soros, în ultima sa lucrare: Noua paradigmă a piețelor financiare. Criza creditelor din 2008 și implicațiile ei, Editura Litera Internațional, București, 2008 de o nouă paradigmă, întrucît cea dominantă pînă acum, cea liberală a auto-echilibrării piețelor, s-ar fi dovedit "falsă și înșelătoare", și de aici problemele

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
ciclului Kondratiev. Vrem să înțelegem ce ni se întîmplă. Pentru aceasta avem nevoie crede George Soros, în ultima sa lucrare: Noua paradigmă a piețelor financiare. Criza creditelor din 2008 și implicațiile ei, Editura Litera Internațional, București, 2008 de o nouă paradigmă, întrucît cea dominantă pînă acum, cea liberală a auto-echilibrării piețelor, s-ar fi dovedit "falsă și înșelătoare", și de aici problemele care decurg asu-pra sistemului monetar internațional. Dl. Soros propune o nouă paradigmă, care nu se limitează la piețele financiare

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
Litera Internațional, București, 2008 de o nouă paradigmă, întrucît cea dominantă pînă acum, cea liberală a auto-echilibrării piețelor, s-ar fi dovedit "falsă și înșelătoare", și de aici problemele care decurg asu-pra sistemului monetar internațional. Dl. Soros propune o nouă paradigmă, care nu se limitează la piețele financiare și pe ca-re ne-a mai prezentat-o în lucrările sale anteri-oare (Alchimia finanțelor 1987, Sfîrșitul capitalismului 1998 și Despre globalizare 2000), fără ca lumea academică să o ia prea mult în considerare. Este

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
se limitează la piețele financiare și pe ca-re ne-a mai prezentat-o în lucrările sale anteri-oare (Alchimia finanțelor 1987, Sfîrșitul capitalismului 1998 și Despre globalizare 2000), fără ca lumea academică să o ia prea mult în considerare. Este vorba despre paradigma reflexivității, care se bazează, cum arată autorul, pe raportul dintre gîndire și realitate, susținînd ideea potrivit căreia "interpretările și concepțiile greșite joacă un rol important în modelarea istoriei" (p.7). Declarîndu-se încă o dată discipol al lui Karl Popper, dl. Soros

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
fundamentalismului de piață. Crizele anterioare nu au făcut decît să testeze sistemul, iar cea actuală a adus omenirea într-un punct de cotitură, în care vechile politici nu mai au nici un efect. Castelul de nisip se prăbușește. Momentul e dramatic. Paradigma dominantă, a echilibrului și fundamentalismului de piață este incapabilă măcar să explice actuala stare de lucruri. În context, dl. Soros crede că a sosit vre-mea recunoașterii teoriei reflexivității, care in-troduce un element de incertitudine în între-prinderile umane, în general, și

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
umană este una deficitară ab inițio. Pînă la urmă, va trebui să găsim totuși răspuns susține Soros la o serie de întrebări cruciale, cum ar fi: Cum putem să ne guvernăm mai bine? Cum ar trebui să arate o nouă paradigmă a piețelor financiare? Cum ar trebui reglementate piețele financiare? Cum poate fi reformat sistemul financiar internațional? Cum putem gestiona încălzirea globală și proliferarea armelor nucleare? Cum putem îmbunătăți ordi-nea mondială? Autorul nu ne oferă nici un răspuns însă. Poate că într-

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
ochii noștri. Se impune deci o schimbare majoră de direcție. Măcar de s-ar reuși o convergență a tendințelor privind clima, petrolul și finanțele, și tot s-ar obține o reordonare a viitorulul. Avem nevoie însă de o schimbare de paradigmă. Întreg edificiul vechiului sistem stă să se prăbușească. Avem nevoie de un mod diferit de a înțelege realitatea, și asta, în practic toate domeniile. Acesta ne poa-te oferi contururile unui nou viitor. Pe măsura creșterii capacități de a interacționa într-

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
înțelege că facem parte din sistem și că viitorul tuturor depinde de viitorul fiecăruia, că suntem cu toții în aceeași barcă. Vom înțelege că suntem interconectați din punct de vedere spiritual și astfel se va produce cea mai importantă schimbare de paradigmă. Suntem conectați cu tot ce e viu în cosmos, în general, și asta ne influențează comportamentul. Gîndirea noastră, rugăciunea, poate ordona totul în jur. Sistemul nostru economic poate fi ajutat de forțele spirituale ale universului. Această conștiență superioară ne va

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
că ele pot fi considerate ca făcînd parte din mecanismul intim al evoluției. Căci tot ce este viață în univers se bazează pe ritmuri și pe cicluri. Poate că Internetul reprezintă noua infrastructură comunicațională pe care se va construi noua paradigmă. Astfel, schimbarea poate fi una rapidă, dacă va exista deschiderea necesară. În mod cert însă, supraviețuitorii acestei transformări vor trăi mai aproape de natură, de pămînt, stabilind noi relații cu aceasta, asemănătoare celor stabilite cu semenii noștri. Dacă îl respectăm drept

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
Maynard Keynes, unul dintre cei mai mari economiști din toate timpurile, Teoria generală a utilizării mîinii de lucru, a dobînzii și a banilor, apărută inițial în 1936, lucrare ce a revoluționat știința economică și a produs o importantă schimbare de paradigmă, dominantă pînă prin 1980 și revenită în forță cu prilejul actualei crize economice globale. Keynes s-a născut în anul morții lui Marx (1883). După ce începe ca liberal, în pri-mele sale lucrări: Moneda și finanțele Indiei (1917), Consecințele economice ale

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
britanic s-a ferit de etichetările ideologice; el și-a propus să rezolve probleme dificile ale teoriei economice și să ofere soluții practice pentru aplicarea propriilor teorii. Prin urmare, nu trebuie citit în cheie ideologică, deși el rupe cu promotorii paradigmei clasice și ai celei neoclasice (mai puțin poate cu David Ricardo, Thomas Robert Malthus, Jerremy Bentham și Alfred Marshal, pe care-i reeditează), deși a fost educat în termenii acestor teorii, pe care le și reprezintă o bună bucată de

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
și pe Lenin. De altminteri, în primii ani cartea a fost interzisă, în S.U.A., cu excepția Universității Yale. Așadar, o carte eretică ce a schimbat lumea. Criticată sau lăudată, lucrarea a făcut istorie, influențînd decisiv politicile econo-mice și creînd o nouă paradigmă economică. Cum spunea chiar Milton Friedman, "într-un anume fel, suntem cu toții keynesieni". Dar Keynes nu a fost un socialist. Dimpotrivă, se poate spune că el a salvat capitalismul. Cel mai important este faptul că ideile sale au fost validate

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
bine gîndite. În primele capitole, Keynes își explică te-meinic epistemologia. Dedică două capitole definirii semnificației categoriilor economice de venit, economii și investiții. Apoi, lupta sa cu economia clasică se dovedește foarte dificilă, dar următoarele capitole ne oferă practic o nouă paradigmă. Legea lui Say este demolată, ca și teoria clasică a ratei dobînzii, ca și teoria ciclului afacerilor. Preocuparea principală a autorului era de a explica de ce economia operează uneori sub nivelul ocupării totale, este așa-numita teorie a echilibrului cu

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
fost un intelectual desăvîrșit, un radical îndrăzneț, care a înțeles problemele timpului său și le-a oferit o soluție iscusit argumentată, chiar dacă pentru asta a trebuit să producă o critică devastatoare a ortodoxiei economice și să producă o schimbare de paradigmă. 1.13. Lumea de după criză Așa cum par să evolueze lucrurile, criza economică globală va mai dura încă 3-4 ani. Ea nu a atins încă fundul prăpastiei și nici nu se văd politici eficace de ieșire din impas. Este o criză

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
Capitalele politice și comerciale, cum ar fi Parisul și Tokio, se vor adapta mai bine la noul sistem. Vom trăi într-o lume a metropolelor. Fondurile suverane de investiții vor deveni mai bogate decît multe țări. Deja ele au schimbat paradigma și pe Wall Street. Oricum, un sistem care privatizează profituri masive și naționalizează pierderi încă mai importante nu va mai fi tolerat. Se vor dezvolta modele de afaceri mai puțin dependente de credit, ceea ce va accentua încetinirea economică, creșterea șomajului

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
a căror diversitate ține de dimensiunea sectorului public în economie, de costurile protecției sociale, de aspectul real sau formal al separației puterilor în stat, de funcționarea instituțiilor statului de drept sau de alte criterii. Textele analizează competiția actuală dintre diferitele paradigme privind sistemul economic și social capitalist, declinul fundamentalismului de piață, rolul valorilor morale, locul stîngii post-comuniste, relația dintre globalizare și dinamica capitalismului, aspecte privind evoluția din România și, nu în ultimul rînd, originile și semnificația crizei actuale. În prefața lui

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
chinez. Poate că aceste sisteme sunt bune pentru popoarele respective, ținînd seama de tradiția și matricea lor culturală specifică. Dar sunt ele generalizabile, opozabile erga omnes? Greu de închipuit. Autorul consideră că actuala criză financiară reprezintă "o respingere decisivă a paradigmei ce glorifică dereglementarea totală în economii". Dar nu cred să mai existe vreo economie total dereglementată. În cauză cred că e mai curînd calitatea reglementărilor și respectarea lor. Pentru că, încă o dată, economia nu se mai desfășoară majoritar în cadre naționale

[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]