7,232 matches
-
idee. În această perioadă provizorie există pasaje care vorbesc despre „a merge pentru a fi cu Cristos” (de exemplu, Fil 1,23). Avem promisiunea pe care Isus o face tâlharului care a murit alături de el că vor fi împreună în paradis chiar în aceea zi (Lc 23,43); de asemenea, și celebra promisiunea despre „multe lăcașuri” pregătite în casa tatălui său (In 14,2). Dar, încă o dată, accentul nu se află pe unde vom fi imediat după moarte, ci unde vom
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în mână cu alte afirmații ale Iluminismului, și nu este ultima cea care susține că acum omenirea a ajuns la maturitate; adică: nu mai avem nevoie de Dumnezeu; El poate fi îndepărtat la etajul de sus, într-un fel de paradis deistic; religia și spiritualitatea înseamnă zborul singurătății noastre către singurătatea lui Dumnezeu, astfel încât noi putem duce înainte lumea de aici, de jos, împărțind-o în avantajul nostru, fără nicio interferență de dincolo. Aceasta era propunerea Iluminismului. Negarea învierii trupești a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
eram cu adevărat supus unor verificări amănunțite, pentru că fusesem propus să-mi încep noviciatul în lumea subterană a ruletei. Uneori sânt plin de fericirea gândului că poate nu există Dumnezeu. Ceea ce în urmă cu câțiva ani mi se părea un paradis sângeros (viața mea de atunci îmi apare într-un raccourci verzui, asemenea Cristului lui Mantegna), acum mi se pare un iad eufemizat de uitare, dar nu mai puțin posibil, și deci terifiant. Ei spuneau, ca să mă încurajeze, când am coborât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
reflectată în toate vitrinele. Se prinsese și ea în joc și ne străduiam să găsim lucruri cât mai ciudate. O luasem de mijloc și îi prindeam uneori ușurel cu buzele lobul urechii, dar ea mă trăgea mai departe printr-un paradis taxinomic. Am străbătut repede culoare întunecate în care se deschideau ferestrele dioramelor mici, înfățișînd, prin mulaje vopsite grosolan, viața în cambrian, silurian, devonian (doar niște forme subacvatice, greu de identificat, un soi de moluște cu cochilia conică, nerăsucită, și cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
băltoace de parfum franțuzesc, zdrobea cu talpa tare a saboților cutiuțe de creme și tuburi de fond de ten. O amețeală voluptoasă îi impregna corpul deja obosit, îi venea să se culce și să adoarmă ca un Des Esseintes în paradisul său artificial. Dar știa că va avea vreme destulă de somn. Suindu-se pe taburet, începu să desprindă de pe pereți, una câte una, minunatele icoane pe sticlă, cu lumile lor roșii ca sângele și aurii și albastre-azur. Sfântul Gheorghe, pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
el târziu. Cristu! - Minunea lui Dumnezeu! șopti Zamfira îngenunchind din nou lângă el și punîndu-i mâna pe frunte. Ai înțeles ce te rugasem. Binecuvîntează-ne!... -Bénis-nous, Ivan! izbucni cu fervoare Darie. Bénis-nous, bless our hearts! Tu t'envoles au Ciel. Au Paradis, Ivan, auprès du Dieu Père. Auprès de la Vierge, adăugă cu o bruscă, neînțeleasă oboseală în glas. Maica Preacurată și pururea Fecioară Maria... Rănitul îl ascultase tremurând ușor. Apoi își roti ochii de la unul la altul. Nu mai îndrăzni să-și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
credeți că nu știu că m-ați căutat zile în șir, atunci când ați dat de mine în canalul de la gară? Am fost eu fată bună și nu i-am lăsat să sară la tine, Mihai, că altfel... cine calcă în paradis, plătește! Ce cap ai avut să încerci să cobori în canalizare, se vede că nu știi ce viață e acolo! Încurajați parcă de izbucnirea Lidiei pe care au simțit-o tot timpul discuției încordată, copiii au înconjurat-o și au
PRIETENII. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Sârbu Viviana, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2014]
-
se prăbușește temporar spre necredință sau ale celui ce urcă tragic spre credință. Fără negativitatea acestor surveniri, templul s-ar prăbuși sub greutatea metafizică a propriei sale perfecțiuni devenind din locaș stelar al rugăciunii și invocărilor imploratoare, infuzie bizară a paradisului în fluxul disoluțiilor spațio-temporale. Or, cel ce intră în templu nu pășește în splendoarea abisală a Edenului ci în ecoul materializării sale, în rezonanța ce îndrumă către el prin limbajul pământesc al zidirilor supuse parcursului spre gradualele ruinări. Eșecul mistic
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
În cele din urmă să fie Încredințată Uniunii Artiștilor Plastici, pentru folos artistic. Cam așa a ajuns tatăl tău să aibă aici un atelier mare, la etaj, cu ieșire spre o terasă pe care a Îmbrăcat-o În flori. Parcul? Paradisul copilăriei tale. Dacă cineva are cumva o fotografie făcută În anii ’80, ținîndu-se șăgalnic de unul din stîlpii cu Înflorituri de fontă ai chioșcului unde ar trebui să cînte fanfara (poate că o făcea altădată mai des, tu n-ai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la masa lui de lucru, faci un inventar al locului: fotoliul scoică Într-un pluș zebră e tot acolo, și dulapul baroc cu vitrină, și masa cu machete de carton unele peste altele, și teancul de schițe de costume, și paradisul de piese mici și exotice, ceasuri vechi sau resturi de la diverse aparate, și cîteva gheme lipicioase de aracet aproape Întărit și alte gume de lipit, și pozele În rame ciudate de carton, și... hmmm, da, scaunul... scaunul ăsta cu spătar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu o minge de cîrpe pe care o scoate din dulapul de lemn acoperit cu reclame la Cinzano, la Nivea sau la Fa culese din Paris Match-uri sau din alte reviste occidentale. În mijlocul ușii de dulap, e o imagine a paradisului: o tipă cu un păr blond lung, Îmbrăcată doar Într-un slip alb, rătăcind pe o plajă caraibeană plină de umbrele de soare albe sau de stuf, reflexe argintii străfulgerînd de pe Întinderea mării turcoaz, ea privind peste umăr spre cameră
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
făcută fotografia, au dispărut... Complet. Toate au dispărut, una cîte una. Au fost Înlocuite de cozi... Memoria poate fi un animal subiectiv... Poate că tu deplîngi o pierdere clasică, copilăria. Se Întîmplă, se spune că e a doua cădere din paradis. Cădere din paradis, spui... De ce vorbești așa urît? E clar că e subiectivă memoria... poate că ai uitat cozile. La prima oră a dimineții... toți oamenii ăștia strînși grămadă la fiecare colț de stradă cînd Începe să se crape de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dispărut... Complet. Toate au dispărut, una cîte una. Au fost Înlocuite de cozi... Memoria poate fi un animal subiectiv... Poate că tu deplîngi o pierdere clasică, copilăria. Se Întîmplă, se spune că e a doua cădere din paradis. Cădere din paradis, spui... De ce vorbești așa urît? E clar că e subiectivă memoria... poate că ai uitat cozile. La prima oră a dimineții... toți oamenii ăștia strînși grămadă la fiecare colț de stradă cînd Începe să se crape de ziuă... arată ca
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lampa lui Aladin, nu iese nimic din ea dacă o mîngîie. Uneori poate să treacă și o săptămînă fără să o folosească. Întoarce-te puțin În timp și vino pînă aici, la alimentara din colț, să vezi cum cazi din paradis și-ți rupi gîtul, Împreună cu turma de pinguini cu ochi lucioși Înnebunită de așteptare... așteptînd ceva, orice cu un aspect comestibil... chiar nu-ți mai amintești?... ORICE care poate ajunge În stomac, care mai păstrează un aproximativ aspect de hrană
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se pare că frigul din camera mea, din casa noastră e o „pierdere clasică“? CÎte nopți am dormit În pulover În iarna asta? Mai degrabă... cîte am dormit fără...? Eu cred că ți s-a defectat memoria. Lasă- mă-n paradisul meu, de ce mă deranjezi?] Bărăgan iubite prinț, ai căcat-o Conversațiile bîzÎie monoton. O sută de voci nedeslușite, În mintea fierbinte de nesomn, stînd aplecat peste valiza de lemn, prefăcîndu-mă că vorbesc cu cineva sau prefăcîndu-mă că nu-mi pasă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se află aici; cealaltă jumătate, În dormitorul de alături, identic, În această clădire cenușie, construită după modelul sovietic, prin anii ’50. E foarte urît, e nou și amenin țător, și e un miros acru, neliniștitor. Hațegul mi se pare un paradis În mintea năucită de lipsa somnului - ce dracu’ o face Vlad acum, cu capul lui Înțelept și tuns În grabă? Ce nu știu În clipa asta? Nici nu am de unde. Dincolo de faptul că zilele lui Ceaușescu sînt realmente numărate. Nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
capete și la mijloc. Noi vom fi În bateria din capătul sudic, tunuri de 60. Toate astea ni le spune locotenentul pe un ton prietenos, ca și cum ar fi un motiv de mare bucurie, ar urma să colonizăm un colț de paradis. — Aici o să faceți instrucție, și tot aici o să stați, fiecare baterie are dormitorul ei și toate facilitățile ca să cazeze efectivul militar necesar. Și masa o luați tot aici, dar pentru mîncare va trebui să se deplaseze doi dintre voi În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dar urmăresc atent toată această forfotă care se vede ca Într-un televizor fără antenă, mai mult nu se vede. Și totuși se poate recunoaște În vocea oamenilor ceva ce acum o lună, cînd am aterizat În acest colț de paradis, părea imposibil. Se recunoaște o bucurie care-i apropie și-i face să se suporte unii pe alții. Astfel că poate fi auzită vocea inconfundabilă a locotenentului Soare rostind către locotenentul Stancu, pe aleea care-i duce În comandament, următoarele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
deodată, patinînd cu pătura În procesul de lustruire a cimentului dormitorului, În fiecare dimineață la ora 6.30, după ce ai făcut o Înviorare caraghioasă, În pantaloni și maieu. Ai să vezi cum te-ai supus tuturor regulilor acestui colț de paradis - asta Însemnînd că În unele seri a trebuit să dansezi tango În dormitor cu vreunul din răcani, În timp ce alți răcani imitau o formație de muzică ce-și producea sunetul instrumentelor cu propria gură, spre delirul veteranilor. Ai să vezi cum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cred, mi se pare ireal... Am scăpat de Ceaușescu, de comunism. Revoluția, apoi alegerile... Pur și simplu mă ia amețeala... Și acum mai e un pic și trecem prin Poarta de aur... Poți să Înțelegi ce-i dincolo de poarta aia? Paradisul. Un fel de. Nu știu... totul e așa, Într-un mare fel... Și poate că te Întrebi cum e posibil. CÎnd s-au Întîmplat toate? CÎnd a trecut timpul? CÎnd? Ahhh, spune eroul, ducîndu-și o mînă la piept și alta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ani de zile. — De ce te-ai dus în seara asta la slujbă? — Din cauza domnului Eastcote. — Vezi? — Și cât te ține senzația asta? — Care senzație? — Că ești mai alb decât zăpada? — Aproape tot timpul. Eu simt că nu am căzut din paradis. Unde începe răul? Nu pretinde că tu știi. Se înțelege că știu. Ignoranța ta e cu totul și cu totul excepțională. — Am știut întotdeauna că sunt un om excepțional. Aproape am terminat cântecul nostru. — Cântecul nostru? — Cel pentru care tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
expresie care îi oglindea înțelegerea. După care se lansă într-o traducere uneori șovăitoare, dar corectă, a cântului. Dante și Vergiliu au pătruns pe poarta infernului, dar încă nu au trecut Acheronul. În această țară a nimănui, nerecunoscută nici de Paradis nici de infern, Dante are prima viziune asupra sufletelor chinuite și se simte îngrozit. (Avea să vadă lucruri și mai crâncene. Se obișnuise oare cu ele?) „Cine sunt acești oameni copleșiti de atâta durere?“ Vergiliu îl informează că aceasta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Trecuseră două zile de la extraordinara lui întrevedere cu John Robert, zile în care Tom nu întreprinsese nici o acțiune, ba, chiar, aproape că se ascunsese. Nu-și făcuse nici un fel de plan. Zăcuse în casă, nesimțindu-se în stare să citească Paradisul pierdut, nesimțindu-se în stare să lucreze la cântecul lui pop, nesimțindu-se în stare nici măcar să se uite la televizorul în culori al lui Greg. Era de-a dreptul bolnav de anxietate și de presimțiri negre, străin de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fost izbăvit de cel rău și să nu strice nimănui. Oare va veni cândva la mine? Non ragionam di lor, ma guarda e passa. Ce lucru oribil, cât de crud a fost Dante și totuși i s-a acordat viziunea paradisului. Plicticos loc, totuși! Ah, dar dorința de Dumnezeu, dorința, dorința! Dacă eu aș fi traversat podul când George mima accidentul, m-ar fi omorât. Senzațional, ce nonsens. Și draga de Diane, care stătea ghemuită sub copac! Va trebui să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Manet. Henri Pirenne (1862-1935), istoric belgian, cunoscut îndeosebi prin lucrări de istorie economică și socială. Suprimarea adevărului (lat.). Sugerarea neadevărului (lat.). Dialog al lui Platon, în care acesta își expune teoria ideilor. Dragostea de destin (lat.). Citat din Milton - Paradisul pierdut - Cartea a IV-a. Gîndeai prea mult pentru inteligența dumitale, asta-i tot (fr.) Rugăciuni compuse de Thomas Cranmer (1488-1556), primul Arhiepiscop de Canterbury, promotor al Reformei în Anglia, ars pe rug ca eretic sub domnia Mariei Tudor. Perlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]