5,290 matches
-
era făcut. Nici un articol de îmbrăcăminte pe jos. Carcasele jocurilor video și DVD-urile și revistele erau așezate în teancuri uniforme. Peisajul marțian al mochetei fusese recent aspirat. Nu existau pahare de plastic goale aliniate deasupra mini-frigiderului. Biroul era desăvârșit. Pernele de pe canapeaua de piele n-aveau nici o adâncitură în ele. Numai suprafețe curate. Camera mirosea a furnir și lămâie. Era o cameră de expoziție. Totul era perfect. Încât părea goală. Ar fi trebuit să emane pace. Însă fusese investit un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să plătesc orice sumă de bani pentru că tocmai descoperisem urmele de pași tivite cu cenușă în jurul patului meu de hotel, care apăruseră în timp ce mă văietam în separeul de la Dorseah Diner (apăruseră de nicăieri), apoi am văzut urma unei mâini pe pernă și aproape că am făcut o nouă criză și -am jurat că nu mă voi întoarce în casa aceea, însă Miller mi-a spus că din cauza faptului că eu eram ținta infestării trebuia neapărat să fiu acolo. Când eram pe cale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Rămâi treaz. Pătrunzi în locul bântuit. Miller mă îndrumă nerăbdător spre casă, pentru că nu mai exista nici un loc în siguranță pentru mine dacă nu rezolvam situația. (scriitorul mă îndemna și el să merg, reamintindu-mi de urma tivită cu cenușă de pe pernă.) Reacția mea: - Dacă e ceva în casă, nu cred că o să rezist. Am ezitat, după care m-am îndreptat cu pași grăbiți spre ușa de la intrare. Am introdus cheia în broască. Am deschis ușa de la intrare. Am intrat pe hol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fașă, devin, în jurnalele unor scriitori ce au apărut ca ciupercile după ploaie, pure realități, „fapte de arme”, așa cum se luptă copiii, în cămările lor închise și în absența adulților, lovind cu o sabie de lemn în pereți și în pernele de mătase, ruinând candelabre și speriind micile animale ale casei!... „Martor și complice”, iată o sintagmă care, pentru mine, trebuie să semnifice, printre altele, esența prieteniei! Martor - adică o ființă lucidă, „prezentă”, în sensul unei susținute „atenții existențiale”, intensă, neobosită
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se tânguiește, dar prin întunerec se simte că zâmbește. N-are lapte, n-are cheia de la casă, n-are fân de așternut, n-are lăvicere, și perini ca să putem dormi în cerdac. Un moșneag din vecini ne aduce câte o pernă și niște lăvicere, iar Ionică găsește oleacă de iarbă cosită. Ca să ne astâmpărăm foamea ne ducem la restaurantul băilor. Un portar ca la otelurile din București ne întâmpină; o muzică de la București cântă în balconul restaurantului; un chelner bucureștean grăbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Faptul e autentic. Dosarul afacerei se găsește la judecătoria comunală Cotnari. Frumusețea nu se tae pe talger. Curgeau pieile de pe dânsa. Omu-i tare ca fierul și slab ca oul. Se chinuește și nu poate muri; o fi fiind în pernă o pană [de] pasere necurată. Din apocalips. Și limbile și le mușcau de durere. Și culege strugurii viei pământului, fiindcă sunt în puterea coptului broboanele lor... ["DON PAEZ"] Una din admirațiile adolescenței mele a fost "cavalerul Don Paez". I-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
râdică în patru etaje nalte și impozante. Atât rez-de-chaussée cât și cele patru etaje sau mezzanine legate prin ascensoare cuprind raioanele de mărfuri. Farmacie, librărie, pânzeturi, lânuri, matăsuri, haine, obiecte de călătorie și de lux, cuie, fierării, cuțitașe, farfurii, sticlării, perne, saltele, paturi, puști, automobile, gramofoane, radiofoane, uniforme, feșe, articole de sport, vânat și pescuit, covoare și mobile, sobe, haine gata, în sfârșit tot ce-ți poți imagina. O armată de vânzători și funcționari servește valurile de oameni care se grămădesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
țăranii despre care scriau că “sunt bravi, meșteri a mânui sulița și păvaza, deși sunt niște țărani luați de la plug”. Matteo Muriano scria dogelui Veneției că “supușii <lui Ștefan> sunt toți bărbați viteji, ageri și nu făcuți să stea pe perne, ci la război pe câmpul de luptă”. Reichestorffer arăta că “neamul acesta al moldovenilor este aspru și foarte primitiv, totuși în treburile ostășești și războinice ei sunt deosebit de bine pregătiți”. Regele Poloniei, Sigismund, scria papei: “cred că Sanctitatea voastră nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu-i galben din făptură’’, „Călare pe Gălbioru;/ înota șeaua în aurelu/ Și scărițe-n argințelu/ Și frâulu în rostogolu”,/ „Călușelu-i ungurel,/ Cu șeaua de haurel,/ Cu frângi late-nțărmustrate,/ Cu scări dalbe-n turnuri fapte,/ Cu presuri, cu presurele,/ Cu perna cu floricele,/ Cu frâul cu stragatie/ Cu biciul cu măciulie”. Ființa, și nu făptura calului, emană energia luminoasă, cel dintâi lexem având în plus conotația depășirii unei durate ce distruge prin trecere. Un cal galben „din făptură” nu a parcurs
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu lacrimi multe ca pe frați iubiți. Când eram eu mic, m-a luat mama în brațe și pe mine la crâșmă. Și m-a pus pe pernile evreilor care erau crâșmari Naftulea Haimovici. Și a doua zi lipsește o pernă de la evrei. Cine a luat perna? Toți au zis că nevasta sergentului că ea a pus băetu pe perni. Și primar al comunei Sasca din care făcea parte și Bogata era Iorgu Vasiliu, pe care Mihai Sadoveanu [6] îl pomenește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
iubiți. Când eram eu mic, m-a luat mama în brațe și pe mine la crâșmă. Și m-a pus pe pernile evreilor care erau crâșmari Naftulea Haimovici. Și a doua zi lipsește o pernă de la evrei. Cine a luat perna? Toți au zis că nevasta sergentului că ea a pus băetu pe perni. Și primar al comunei Sasca din care făcea parte și Bogata era Iorgu Vasiliu, pe care Mihai Sadoveanu [6] îl pomenește cu crâșma la doi meri în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mine la crâșmă. Și m-a pus pe pernile evreilor care erau crâșmari Naftulea Haimovici. Și a doua zi lipsește o pernă de la evrei. Cine a luat perna? Toți au zis că nevasta sergentului că ea a pus băetu pe perni. Și primar al comunei Sasca din care făcea parte și Bogata era Iorgu Vasiliu, pe care Mihai Sadoveanu [6] îl pomenește cu crâșma la doi meri în romanul Baltagul. Și poruncește mamei să se aplece și s-o bată primarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
romanul Baltagul. Și poruncește mamei să se aplece și s-o bată primarul cu biciu. Și atunci Alexandra Loluță, țigan și vătăjel 15 zice: "Stați oameni buni, nu bateți femeia degeaba, asta-i fată de gospodar, n-a furat ea perna". Și întreabă el cine a mai fost și cineva i-a spus că a fost și Donoaia. Și atunci el s-a dus acasă la Donoaia și a găsit perna în pod și a adus și pe baba Donoaia care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
degeaba, asta-i fată de gospodar, n-a furat ea perna". Și întreabă el cine a mai fost și cineva i-a spus că a fost și Donoaia. Și atunci el s-a dus acasă la Donoaia și a găsit perna în pod și a adus și pe baba Donoaia care furase perna. Și a luat baba multe bice, de a trecut-o toate nevoile. Și cine o învinuia mai tare pe mama că a furat perna? Raveica, nevasta lui Vasile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
întreabă el cine a mai fost și cineva i-a spus că a fost și Donoaia. Și atunci el s-a dus acasă la Donoaia și a găsit perna în pod și a adus și pe baba Donoaia care furase perna. Și a luat baba multe bice, de a trecut-o toate nevoile. Și cine o învinuia mai tare pe mama că a furat perna? Raveica, nevasta lui Vasile a lui Nică Sofia și sora lui Toader Ghiorghițanu și fata lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Donoaia și a găsit perna în pod și a adus și pe baba Donoaia care furase perna. Și a luat baba multe bice, de a trecut-o toate nevoile. Și cine o învinuia mai tare pe mama că a furat perna? Raveica, nevasta lui Vasile a lui Nică Sofia și sora lui Toader Ghiorghițanu și fata lui popa Gostachi Ghiorghițanu, căci avea ciudă pe mama. Era o fimee borcănoasă 16 și foarte răutăcioasa, că am cunoscut-o și eu crescând mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în mintea mea această atmosferă care nu-i tocmai de pelerinaj. Rămân cumva nedumerit dar sunt prea obosit ca să mai vreau să înțeleg ceva. După un duș scurt mă bag în sacul de dormit, îmi pun banii și actele sub pernă, ochelarii și lanterna sub pat și îmi zic că merit un somn odihnitor. Dar picioarele, dar tălpile picioarelor? Mă dor și mă ustură îngrozitor și atunci m-am întrebat ce caut eu pe aici. Și totuși, încet-încet durerea a început
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
rudele și compatrioții plecați să lupte pe front. Comitetele de femei (Doamnele Române) din Fălciu și Huși au contribuit prin numeroase ofrande venind în sprijinul răniților. Acest comitet a oferit gratis armatei: scamă, pânză, ciorapi de bumbac, cămăși de pânză, perne, șervete. Ilustrăm această contribuție și prin câteva nume: Smaranda Papadopolu din comuna Cozia, I. Soianovici, Zamfira Tăutu, Zamfira Panaitescu, Maria Mărgărit. Au mai contribuit locuitorii din comunele Șchiopeni, Hoceni (Gheorghe Marta), Mălăești, Idrici, Albești, Corni, Târzii, Crețești, Grumezoaia, Dodești, Tămășești
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lapte În stomac. - Miroase-a pișat pe-aici, am zis. Vreuna dintre pisici s-a pișat sub pat. Ike a-nceput să adulmece În jurul patului. - Nu, aici nu-i nimic. A adulmecat ceva mai aproape de pat, unde stăteam eusprijinit În perne. - Bill, tu miroși a pișat! - Ă? Mi-am mirosit mîinile cu groază crescîndă, ca și cum aș fi descoperit că am lepră. - Doamne Sfinte! am zis, cu stomacul Înghețat de frică. Am făcut intoxicație uremică! Ike, du-te și adu-mi un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
fie. Vrăjmașul însă, drept cadou de Anul Nou, începu mai întâi rechizițiile cu zahărul și urmă cu automobilele, benzina, petrolul, țițeiul, spirtul, sticle goale, butoaie și o listă lungă de alimente. Apoi 20 000 cămăși, izmene, flanele, brâuri, ciorapi, plăpumi, perne, saltele și 1 000 blănuri. Ce blesteme s au ridicat din inimile și gurile celor care au rămas dezveliți în casele înghețate, fără lemne și cărbuni! Unde era o familie numeroasă, lăsau o singură plapumă, sub pretext că mama putea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
grozavă. Eu, bineînțeles, mergeam pe jos, iar el porni într o caleașcă elegantă cu doi cai negri trimiși de la Kommandantură, unde era convocat să „colaboreze la organizarea poliției!“ - pe cât am înțeles. Văzându-l depărtându-se în trapul cailor, scufundat în pernele trăsurii de aproape nu se mai vedea, înțelesei în ce simțiminte era, ce rol juca și îmi păru rău de demersul meu. Într adevăr, de la începutul războiului își schimbase deja de trei ori părerile și cât a ținut ocupația germană
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
le-au lăsat vitele. „Tot așa se întâmplă de câte ori este vreo vijelie mare sau vreo grindină, și potopul se potolește.“ Afară de ale mâncării și băuturii, nu le-au luat nimic; este însă adevărat că ascunseseră prin poduri și pivnițe saltelele, pernele, toate lucrurile mai prețioase, și de atunci casele erau dezbrăcate, cum ziceau ele. Vin însă nu a mai rămas și chiar din vite multe plecaseră când au tras clopotele. De atunci, mănăstirea avea un Ausweiss pentru rechiziții și încartiruire, dar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și de dan tele albe au dispărut. De la Pillat, din Săveni, în fine, primise Mari uța un cuvânt scris pe nemțește. Acel bilet era numai subscris de Ionică și [el] se plângea că de la 9 martie dormea pe saltea și pernă de paie. Tot mai bine era de noi, mai ales în ce privea corespondența. Poliția își închipuia, și făcuse în acest sens fișele, că nu primim și nu trimitem scrisori decât pe cale oficială. Ne înveseleam când prin soldat ne înmânau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
întrevederea ei cu Ionică. După o oră și jumătate, a luat-o să petreacă noaptea la Țăndărei și tocmai a doua zi, noaptea, a sosit la București. Ne-a povestit în ce mizerie i-a găsit, dormind pe saltele și perne de paie în locuințele țărănești cele mai primitive. Tratamentul de favoare al Brătienilor! Pe rând, îi aduseră în București ca să-i expedieze mai departe. Constantin Antoniade odată cu C. Băicoianu; și îi ținuseră 24 ore la Hotel Bratu. Când au sosit
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
că voi trimite scrisorile mele închise la cenzura din București, găsind de prisos să fie verificate și la Brănești. A convenit. Maica stariță a venit ca să traduc reclamațiile ei în privința așternutului rechiziționat pentru dânsul. A protestat că nici de o pernă măcar n a beneficiat.]( Ediția a II-a, 1997, pp. 110- 111. ) Chiar ziarele din Berlin vorbeau de rezistența dârză din Moldova. De unde sperau „Ein Siegesmarsch“(Un marș victorios (germ.). ), nu puteau înainta căci „românii se bat tot atât de bine ca
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]