5,550 matches
-
trivialitatea își arăta colții. Doamne, oare de ce oamenii își investesc în mine speranțele, că eu nu sunt bună de nimic. Oare ce trebuie să fac? Ce trebuie să descopăr? Singură acasă și-a făcut o pasiență și a izbucnit în plâns când a văzut șirul de ași aliniați ca la paradă. Mai târziu, în miezul nopții, în timp ce suporta efuziunile erotice ale partenerului ei de ocazie, înțelese că era pierdută și pentru ea, că nu va reuși să ajungă la linia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spatele meu. Parcă erau în căutarea unui obiect, a unui „ceva“ care fusese întotdeauna acolo. Am ținut-o doar cu stânga, iar cu dreapta am început să o mângâi pe păr. Era drept și moale. Așteptam nemișcat să înceteze cu plânsul. Am tot așteptat, dar nu se mai oprea. În noaptea aceea m-am culcat cu Naoko. Nu-mi dau seama nici măcar acum dacă am procedat bine. Au trecut aproape douăzeci de ani și tot nu știu. Poate n-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
făcut decât să-l dea pe jos, vărsând vinul pe covor. M-am aplecat, l-am luat și l-am pus iar pe masă. Am întrebat-o dacă mai vrea să bea. Naoko tăcu o clipă și apoi izbucni în plâns, tremurând toată. Și-a îngropat fața în mâini și a plâns cu sughițuri, cu aceeași violență cu care plânsese și în noaptea aceea când m-am culcat cu ea. Reiko a pus chitara la o parte, s-a așezat lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mâna dreaptă cu atenție, de parcă inspecta un instrument muzical antic. — Naoko face deseori asemenea crize? am întrebat. — Din când în când, spuse Reiko, uitându-se de data aceasta la mâna stângă. O apucă uneori, se ambalează și apoi izbucnește în plâns. Dar e bine, zic eu, pentru că astfel se descarcă. Mai grav este când nu ești capabil să te descarci astfel, pentru că toate sentimentele negative se adună în tine și mor acolo. Atunci e foarte grav. — Am spus ceva ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
zise Midori, arătând cu degetul spre mine. Îți atrag doar atenția că s-au adunat prea multe și sunt gata să explodez. Mult prea multe. Ai grijă ce spui! Dacă mai arunci o singură vorbă ca asta, mă pun pe plâns și o dată ce mă pornesc, nu mă mai opresc o noapte întreagă. Ești pregătit să suporți așa ceva? Sunt ca un animal fioros când mă pun pe plâns, indiferent de locul în care mă aflu. Crede-mă. Am dat din cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
grijă ce spui! Dacă mai arunci o singură vorbă ca asta, mă pun pe plâns și o dată ce mă pornesc, nu mă mai opresc o noapte întreagă. Ești pregătit să suporți așa ceva? Sunt ca un animal fioros când mă pun pe plâns, indiferent de locul în care mă aflu. Crede-mă. Am dat din cap și am tăcut. Mi-am mai comandat un whisky și am mâncat niște fistic. Undeva, în spate, dincolo de vasul pentru pregătirea cocteilului, de clinchetul paharelor și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
despre tine tot timpul. M-a rugat să te salut din partea ei. Este extrem de drăguță cu mine. Nu cred că aș fi rezistat aici dacă n-aș fi avut-o pe ea. Mai plâng când sunt tristă. Reiko spune că plânsul face bine, dar te asigur că tristețea doare. Când mă simt singură, nopțile, stau de vorbă cu morții - Kizuki, sora mea. Și ei sunt singuri și simt nevoia să vorbească cu cineva. Vocile lor îmi răsună în urechi precum suspinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cele din urmă, valurile s-au domolit și eu am rămas singur pe plajă. Stors de vlagă, nu mă simțeam în stare să fac doi pași și m-am trezit prins în mrejele tristeții. În asemenea situații mă puneam pe plâns. Nu știu dacă pot să-i spun chiar plâns. Erau niște lacrimi mari care se prelingeau precum sudoarea. La moartea lui Kizuki am învățat un lucru pe care n-am să-l uit niciodată: moartea nu se află la polul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
putea fi corectă din punct de vedere pedagogic, și bine că era vară, dar ea totuși tremura, plângea și nu avea la cine să caute alinare. Confuză, a rătăcit prin curte, În timp ce părinții ei se prefăceau că nu-i aud plânsul. Parcă ar fi trecut o eternitate până când fetiței de doisprezece ani i-au secat toate lacrimile. Apoi luminile din casă s-au stins, În afară de una de la parter. Epuizată, Dora Își aminti de căruța din curte. Era greu de găsit, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cutia. Avea Întotdeauna o cutie de șervețele de rezervă pe birou. Companiile farmaceutice distribuiau cutiile alea de șervețele gratuit. Pe lângă pixuri, carnețele și alte lucruri inscripționate cu numele companiei lor, produceau șervețele pentru pacientele care nu se puteau opri din plâns. — Smochine... Smochide delicioase... Smochine bune și coapte! Era același vânzător sau altul? Oare cum Îi spuneau cumpărătorii...? Smochinar...?! se Întreba Zeliha În timp ce stătea nemișcată pe o masă dintr-o cameră enervant de albă și de imaculată. Nici echipamentul, nici bisturiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
E un serviciu În folosul comunității“. Plăcut surprins, turcul pleacă. În dimineața următoare, când deschide prăvălia, frizerul găsește la ușă un bilet de mulțumire și o cutie cu lokum. Trezită de mișcările surorii sale, celălaltă geamănă s-a pus pe plâns. Mătușa Varsenig s-a dus repede la ea și a reușit s-o facă să tacă doar mângâind-o ușor cu degetele. — În ziua următoare, un armean intră În fizerie să se tundă. După asta Încearcă să plătească, Însă frizerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la fiecare zi de naștere Asya Kazanci mâncase același tort și, În același timp, descoperise un lucru nou despre ea. La vârsta de trei ani, de pildă, aflase că putea obține aproape tot ce Își dorea dacă se punea pe plâns. Totuși, trei ani mai târziu, la cea de-a șasea aniversare a zilei sale de naștere, Își dăduse seama că era mai bine să Înceteze cu istericalele deoarece cu fiecare episod, deși i se făcea pe plac, copilăria ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trebuie să te las. Te sun mai târziu, a spus Armanoush. S-a auzit o bufnitură bruscă, Însoțită de un fâșâit care suna ca și cum maică-sa ori turnase o altă lingură de aluat de clătite În tigaie, ori izbucnise În plâns. Armanoush a preferat prima variantă. Vădit enervată, s-a Întors la masă, s-a așezat din nou pe scaun, a apucat lingura și evitând privirile celorlalți, a Început să bage În gură ce avea În față, deși nu era ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
altceva decât să verse lacrimi. Își Începea ziua frunzărind fotografiile fostului ei soț, vorbindu-le, suspinând deasupra fiecăreia, pentru ca la sfârșitul zilei să fie frântă de oboseală de atâta supărare. Ochii Îi erau umflați ca două pungi roșii de atâta plâns, nasul jupuit de atâta suflat - În starea asta fusese până Într-o dimineață când se Întorsese de la cimitir și descoperise că toate fotografiile alea vechi dispăruseră. — Ce-ai făcut cu fotografiile lui? a Întrebat mătușa Cevriye, știind prea bine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Începea ultima poveste, Însă Înainte să apuce să o pună pe hârtie, undeva ceva a căzut pe jos și s-a spart În bucăți. În mijlocul zgomotului urechea lui a prins un suspin; deși era scurt și Înăbușit a recunoscut imediat plânsul soției sale. A sărit În picioare, s-a desprins cu totul de abisul scrisului și a ieșit la suprafață ca un pește mort. Pe când se năpustea spre scări, Hovhannes și-a amintit de cearta din dimineața aia cu Kirkor Hagopian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ceva de genul ăsta și nu putea vorbi la telefon. Însă Armanoush a dat din cap În timp ce o umbră de spaimă Îi traversa chipul. — O, Doamne, s-a Întâmplat ceva. S-a Întâmplat ceva foarte rău. Cu ochii umflați de plâns, cu nasul jalnic de roșu, Rose s-a Întins după un șervet de hârtie și a izbucnit În lacrimi. Cumpăra Întotdeauna aceeași marcă de șervete de hârtie de la același magazin: Sparkle - șervete de hârtie solide, absorbante. Compania producea diverse modele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În „DAD“: Deliberată Amânare a Durerii. Principiul DAD era aplicat fiecărui moment al vieților lor. Dacă, de pildă, se Întâmpla ca una din fete să se Împiedice și să se julească Într-o cameră Învecinată cu a lui, Își ținea plânsul În frâu, Își apăsa strâns mâna pe rană, cobora În vârful picioarelor până În bucătărie sau În grădină, se asigura că era destul de departe ca să nu poată fi auzită, și abia atunci, abia acolo, dădea drumul unui plâns Îndurerat. Sub toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui, Își ținea plânsul În frâu, Își apăsa strâns mâna pe rană, cobora În vârful picioarelor până În bucătărie sau În grădină, se asigura că era destul de departe ca să nu poată fi auzită, și abia atunci, abia acolo, dădea drumul unui plâns Îndurerat. Sub toate astea se ascundea o speranță ademenitoare, Însă niciodată Îndeplinită - aceea că, dacă te comportai corect, tatăl nu avea să se enerveze. În fiecare seară când tatăl lor se Întorcea de la muncă, frații se adunau În fața mesei, Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pălăvrăgind, alții mâncând, alții dansând, În timp ce alții erau ocupați să-l tachineze; erau acolo șaptezeci de oameni care veniseră să sărbătorească inițierea lui, trecerea lui de la copilărie la maturitate. În ziua aceea, chiar după circumcizie, când se pusese pe un plâns Îngrozitor, tatăl se apropiase de el, Îl sărutase pe obraz și-i șoptise la ureche: — M-ai văzut pe mine plângând vreodată, fiule? Mustafa a scuturat din cap. Nu, nimeni nu-l văzuse pe tată plângând. — Ai văzut-o vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În spatele lor. Cu pași sincronizați, au intrat În Încăperea plină de oaspeți, Încăperea În care se afla mortul. Într-un colț, pe o pernă așezată pe podea, cu părul ei blond deschis acoperit cu un văl, cu ochii umflați de plâns, cu trupul ei plinuț strivit Între străini, stătea Rose. I-a făcut imediat semn lui Armanoush, chemând-o lângă ea. — Amy, unde-ai fost? a Întrebat Rose, Însă Înainte să aștepte răspunsul, a Început să-i pună alte Întrebări. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era o bocitoare, plătită dinainte să vină și să plângă În casa mortului, jelind oameni pe care nu-i văzuse niciodată. Bocetul ei era atât tulburător, Încât celelalte femei nu s-au putut abține să nu izbucnească și ele În plâns. Trezindu-se astfel Înconjurată de un furnicar de străini cerniți (până și maică-sa arăta ca o străină În momentul ălaă, Armanoush Tchakhmakhchian a urmărit vârtejul acela de femei Întorcându-se pe călcâie și plecând. Într-o armonie perfectă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trei răniți, din care doi se zbat între viață și moarte, arși pe mai mult de 50% din suprafața corpului. 7 văduve, 17 copii orfani. Una din femei povestește cum le administrează copiilor romergan, pentru că nu se mai opresc din plâns. Întreabă mereu „când vine tata de la spital, știu că are buba“. Deși camerele de filmat s-au oprit, ca întotdeauna, la gura minei, au ajuns la noi tot felul de detalii. Atmosfera pare surprinsă în minele secolului al XVIII-lea
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
că nu tu o vrei... că-n tine E un demon ce nsetează după dulcile-i lumine, C-acel demon plânge, râde, neputând s-audă plânsu-și, Că o vrea... spre-a se-nțelege în sfârșit pe sine însuși...” (Scrisoarea V) Plânsul intern al conștiinței este urmat de fericirea iluminării și împăcării, mângâierea pe care a definit-o Învățătorul: „Fericiți cei ce plâng, pentru că ei vor fi mângâiați” (Matei, 5:5). La Eminescu se întâlnesc mai multe chipuri sau ipostaze ale fericirii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
bolnav” își află, totuși, integritatea sau sănătatea într-o lume a valorilor ideale. Pe de altă parte, „inima de rând” îl plasează în zona sentimentalității obișnuite, acceptată ca formă de viață, în care au loc și patima, și gelozia, și plânsul în marginea fragilității condiției umane, dar și efortul de a o depăși. Aici trebuie să facem o precizare. Poezia 34 și biografia ar putea avea unele puncte de întâlnire 6, ceea ce este normal, iar literatura universală este plină de exemple
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
lipsite de ,,inimă pribeagă”, „inimă străină” etc. Și în ultima jumătate de secol românii au fost condamnați la trăiri poetice și lamentații de inimă albastră. Sentimentul tragic putea fi înecat în vin sau în lacrimi: fie de râs, fie de plâns. ,,C-așa-i românu!...” De aceea, probabil, un analist literar reproșa romanului autohton o anume inadecvare față de temele mari ale tragicului. Era nu doar expresia complexului de superioritate propriu etniei respectivului scriitor, ci și o normală sancționare a inerției românești
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]