5,068 matches
-
și încărcăturii sale culturale, poate singurele dimensiuni invocate în gesturile de întrebuințare a limbajului (deceniul șase al veacului douăzeci a fost, însă, pentru Noica, unul al înscenărilor judiciare și al spațiului carceral în care a supraviețuit ani buni din viață). Pragmatica nu era, așadar, o grilă uzuală pentru filosoful român, trimiterile sale la elaborările spațiului filosofic american fiind mai degrabă precare sau lipsind aproape de tot. Relația sa cu limba, în particular cu limba română, se punea în termenii pe care-i
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
forma concretă pe care o îmbracă limba la un moment dat și căreia, prin cuminecare, i se amintește partea uitată de sensuri. Cuminecarea este, pentru Noica, un sinonim al polisemiei unei limbi sau, altfel spus, al productivității ei nu doar pragmatice. Iar dacă "acasă la dînsa limba românească este o bună gospodină și are multe de toate" (Eminescu), acest lucru se întîmplă datorită sporirii sensurilor prin sub-înțelesuri, adică prin cuminecare. Noica spunea, în deceniul șapte al veacului trecut, că un atare
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
teoretic le-au știrbit oarecum sensul specific. Pentru ca în alte pagini ale aceluiași jurnal de cărți Romul Munteanu să descifreze care sînt, pentru un text, principiile minimale ale literaturității, principii pe care nici poetica structuralistă, nici critica semiotică și nici pragmatica textului nu le-au elucidat. Acreditînd o idee a lui Michel Charles, criticul dezvăluia literaturitatea în și prin funcțiile lecturii, un act care, făcînd parte din text, impune anumiți indici pentru conturarea valorii literare. Era un fel de a spune
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
se bazau/promovau? Pe ce model de familie se bazau/promovau? Erau aceste politici consonante cu ce se întâmpla în Occident din punctul de vedere al egalității de gen sau erau "excentrice", diferite, izolate? Era egalitatea principalul conținut valoric și pragmatic al politicilor de gen ale regimului comunist? Ce fel de egalitate? Cum era ea operaționalizată? Cu ce instrumente (legi, instituții, practici)? Cu ce rezultate? Care era specificul politicilor de gen în România, înainte de 1989? Această ambițioasă listă de întrebări ale
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
de gen ale regimului comunist valorizau egalitatea de gen în principal ca armă ideologică și economică. Politicile nu urmăreau calitatea vieții femeilor ci utilizarea lor ca mijloace de afirmare a superiorității regimului. Egalitatea era importantă nu numai ideologic dar și pragmatic, femeile fiind utile ca forță de muncă în procesele de industrializare extensivă practicate de regimurile comuniste. Vom dezbate aceste ipoteze bazându-ne mai ales pe analiza secundară a informației deja existente (documente, legislație, statistici, lucrări și rapoarte publicate). Analiza va
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
un spațiu patriarhal. Deși tipologia existentă consideră modelul est-european ca un model separat, ea ignoră legătura cu politicile demografice ale regimurilor comuniste și cu ideologia acestor regimuri. După părerea noastră, obiectivele ideologice și propagandiste au contat la fel de mult ca cele pragmatice, legate de nevoia de forța de muncă feminină. 3. Domenii si instrumente ale politicilor egalității de gen în România, înainte de 1989; situarea lor în raport cu evoluțiile europene din aceeași perioadă Cotele. Adunarea Plenară a Comitetului Central al Partidului Comunist Român (PCR
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
teoria riemanniana a varietăților diferențiale 58 reprezintă spațiu-timpul ca pe ceva lipsit de orice proprietate fizică particulară. "Pentru pozitiviști, spațiu-timpul este, de aceea, un cadru gol, care își primește o interpretare pe baza deciziilor pe care le luăm, din motive pragmatice, în legătură cu modul de a lega trăsăturile lui cu obiectele observabile." (DiSalle 2006b: 212). Se vede clar de ce, în această situație, este mai potrivită o concepție precum "convenționalismul" lui Poincaré decât empirismul lui Mill sau Helmholtz 59. De fapt, o astfel
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
un cadru unic, putându-se produce în cadre diferite; în al doilea rând că, dată fiind diversitatea acestor cadre, trebuie să existe un principiu pe baza căruia să se aleagă între ele după pozitiviștii logici, alegerea se face pe temeiuri pragmatice. O altă diferență față de poziția lui Kant este aceea că, dacă la acesta principiile a priori erau constitutive pentru posibilitatea experienței, la pozitiviștii logici sunt constitutive pentru cadrele lingvistice. Printre principiile constitutive a priori se numără și principiile matematicii pure
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
lor asupra naturii acestor principii care intră în componența cadrului constitutiv. După pozitiviștii logici, aceste principii sunt convenții. Cum aceste convenții pot diferi, avem mai multe cadre, iar alegerea unuia dintre acestea se face pe baza unor considerații de natură pragmatică. Această situație lasă loc problemei "coordonării structurilor matematice abstracte cu obiectele concrete ale experienței senzoriale" (Friedman 2007: 93). Această problemă este, însă, diferita de problema aplicabilității: dacă în cazul problemei aplicabilității se cere un răspuns la întrebarea "de ce poate fi
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
termenii unui izomorfism parțial care nu se lovește de aceleași probleme care apăreau în cazul reprezentării relației în termenii izomorfismului. În plus, abordarea din perspectiva structurilor parțiale furnizează un cadru formal în care pot fi acomodate considerațiile euristice și criteriile pragmatice care joacă un rol esențial în practica științifică. 4.6. Problema coordonării Trebuie să atragem atenția, în acest punct, asupra unei confuzii care se poate face atunci când se are în vedere problema relației dintre teoriile științifice și matematică, și anume
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
avut ca țintă în special premisa (2) (vezi Sober 1993 și Vineberg 1996). Există, însă, o variantă a acestui argument, propusă de Resnik (1997), în care nu se apelează la holismul confirmațional. Argumentul indispensabilității propus de Resnik se numește argumentul pragmatic al indispensabilității și este compus din două părți: (a) un argument pentru afirmația că dacă suntem justificați să tragem concluzii din și înăuntrul științei, atunci suntem justificați să luăm matematica folosită în știință ca fiind adevărată. Acest argument arată astfel
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Volumul cunoștințelor este foarte mare, dar se încearcă dozarea rațională a încărcături de informații pe unitatea de instruire. Unele din exercițiile și aplicații necesită timp îndelungat de realizare. Ele pot fi considerate teme, deși nu sunt numite astfel. Relevanța individuală, pragmatică, prezintă doar cunoștințele care răspund unor nevoi personale și sunt semnificative pentru existența cotidiană a elevului. Avalanșa de informații riscă să amenințe motivația culturală a elevului, în loc să declanșeze și să susțină gustul pentru lectură și extinderea orizontului de cunoștințe. Nu
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
exigențe existențiale ale secolului XX: mandatul opțiunii personale. A pune, prin urmare, un pas după celălalt, pe cărările întortocheate, punctate de numeroase "răscruci" - care sunt tot atâtea "crize", cum ne reamintește, generoasă, etimologia termenului - ale discursului, într-un mod activ, pragmatic și cu discernământ devine atributul fundamental al producătorului de discurs și trăsătura în baza căreia va fi evaluat, împreună cu întreaga situație discursivă de a cărei "bună desfășurare" acesta devine responsabil. Vestea bună este că, în această performanță remarcabilă, de a
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
lui Nixon devine drumul Americii"295. În al doilea rând, faptul că președintele își concentrează atenția asupra începutului războiului conferă, după Campbell, o anumită structură argumentării, astfel că "justificarea fundamentală a strategiei (sale - adăugirea mea) poate fi etică și nu pragmatică"296. Astfel, constată autoarea, pare să fie absolut firesc faptul că discursul lui Nixon nu face nici un fel de referire la modalitatea concretă prin care planul său va fi dus la bun sfârșit, nici nu menționează vreo "dovadă în sprijinul
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
paginile unor reviste populare (People Magazine, Cooking Light) sau chiar pe World Wide Web. Oricât de popular ar fi devenit subiectul participării civice, conceptul care îl înglobează capitalul social a fost definit și operaționalizat în numeroase feluri, mai curând ad-hoc, pragmatic și nesistematic (Flap, 1999). Definirea și măsurarea capitalului social ridică încă numeroase probleme. De asemenea, legătura dintre elementele capitalului social încrederea, densitatea rețelelor sociale, participarea în organizații secundare a fost de multe ori contestată și reformulată. Cum vom vedea, chiar
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
și deci, cu numeroase operaționalizări. Relațiile sale cu diferite caracteristici ale indivizilor trebuie studiate și în funcție de specificul societăților. Trecerea în revistă a celor câteva operaționalizări ale capitalului social este, cred, suficientă pentru a demonstra atât complexitatea conceptului, cât și modul pragmatic, ad-hoc și nesistematic în care acesta a fost măsurat cu diferite ocazii, după opinia lui Flap (1999). Discuția despre definirea și măsurarea capitalului social este însă importantă pentru înțelegerea relațiilor dintre fenomene sociale complexe, dar și pentru caracterul comparabil al
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
necruțător tot prin gesturi arbitrare. Doctorul Dovner, un om de succes, intervine cu un telefon și-l extrage pe Nerjin din malaxorul ce altfel ar fi urmat să-l sfârtece. Doctorul Dovner este omul inteligent, nu lipsit de valoare, dar pragmatic, dispus să facă mici compromisuri, să profite de atotputernicia partidului unic din 1941. Poziția sa de persoană foarte importantă în Rostov face ca un simplu telefon dat căpitanului Maximov să facă din Nerjin un achitat. Dar Nerjin, spre deosebire de Dovner, nu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și despre noul ei echilibru construit într-un cămin modest, dar reconfortant. Alex începe să injecteze în acest nou echilibru al Ilanei bani, foarte mulți bani, ceea ce perturbă armonia. Michel (Sommo) este opusul lui Alex Ghideon: așezat, cu idei fixe, pragmatic, insistent, controlat.. Își asumă responsabilitatea de a-l tutela pe Boaz dar Boaz nu e tutelabil. E ferm, însă nici fermitatea nu-l convinge pe Boaz cel care evadează mereu din forme care-l constrâng. Între Alex și Michel se
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
se cunosc (Paul Goma, Mihai Botez), intelectualitatea a fost total dezinteresată de ceea ce se întâmpla cu poporul român, reacționând doar la încălcări ale prerogativelor ei specifice de grup (scrisoarea celor șapte și a celor optsprezece), nefiind interesată de a acționa pragmatic și eficace, de a combate dictatura, cât de «o dizidență de tip intelectualistă, «de demonstrații intelectualeă, de «un scenariu al dizidenței pseudo-savanteă. în analiza retrospectivă a acestui fenomen va fi greu de stabilit «cât era vorba de orgoliuă și câți
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Cioran, sau de o tiranie corcită, descompusă, arbitrară, personală, incompetentă, o impostură, o continuă improvizație și dezordine. Aceste sisteme sunt în realitate mult mai șubrede decât cred unii romancieri utopici. Rigiditatea lor este reală, dar slăbiciunile, lipsa de combativitate, spiritul pragmatic și de compromis al altor sisteme sunt și mai reale. Puterea lor constă și în slăbiciunea altora. Nu facem fără îndoială procesul lui Bujor Nedelcovici, al cărui talent, acuitate spirituală, viziune socială și politică, independență morală au, fără îndoială, toată
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
foarte puțin probabilă, neacomodându-se în nici un fel cu vederile politice ale omului politic britanic pentru această parte a Europei. în ciuda simpatiei manifestate de Palmerston pentru mișcările pentru drepturi constituționale și politice din vestul Europei, atitudinea sa a fost mult mai pragmatică, în termeni geopolitici, în cazul celor din Europa est-centrală, unde ar putea fi suspectată chiar de alunecare în conservatorism. în cadrul unei dezbateri, care a avut loc la 20 martie 1849 în Camera Comunelor, în replică la o moțiune introdusă de
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
putea fi fatală întregii Valahii”, sfătuindu-l pe Magheru să renunțe la rezistență. Palmerston a dat o înaltă apreciere acestei inițiative a consulului său, care evita degenerarea unei situații și așa explozive în contextul evenimentelor din Transilvania și Ungaria. Om pragmatic, Colquhoun a înțeles că cele două Puteri nu vor da dovadă de reținere în reprimarea acestei mișcări, care risca să se transforme într-o baie de sânge gratuită, cu consecințe și mai severe pe plan politic. Colquhoun descrie și atmosfera
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
întârziere”. După acest episod, credibilitatea sa a avut de suferit, atât la Constantinopol, cât și la Londra, ceea ce a dus, în final, la rechemarea sa, în decembrie 1857. în locul său avea să fie numit Bulwer, care avea o poziție mai pragmatică față de o posibilă unire a Principatelor. Timpul petrecut în Principate i-a permis acestuia să ajungă la o bună cunoaștere a realităților și a stării de spirit de acolo. în cursul unei discuții pe care a avut-o cu Vogoride
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
am avut în vedere caracterul de semn lingvistic motivat al numelui propriu, "potrivirea" sensului cu natura lucrului, realizată la nivel lingvistic nu atât prin funcția icastică, cât prin monemele alcătuitoare ale semnului, distincția dintre nume proprii și nume ficționale, intenția pragmatică a numelor proprii eliadești. În studiile de semantică formală găsim distincția dintre numele proprii înțelese ca "expresii semantic nestructurate care, în cazul cel mai tipic, denotă indivizi din lumea reală, identificabili pe cale ostensibilă" sau designatori rigizi (Kripke) și nume ficționale
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
spre o limbă "alcătuită numai din "nume primitive", așadar numai din nume "date de zei", "numele derivate" fiind rezultatul unei "devieri", care a răsturnat "sensul auroral al cuvintelor", mutând accentul de pe adevărat pe eufonic 54. Cuvintele derivate, însă, au încărcătură pragmatică, arată spre realitate, spre natura lucrurilor, sunt indici sau semne indiciale (Ch. Peirce)55 sunt, în termenii de azi, identificabili pe cale ostensibilă ("dacă noi nu am avea voce, nici limbă, dar am vrea să ne indicăm unii altora lucrurile"56
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]