5,048 matches
-
că, atunci când veți fi încheiat interviul de tip povestea vieții, veți ști, în mod nemijlocit, cum e această experiență și că este, într-adevăr, una dintre cele mai puternice interacțiuni interpersonale posibile. Este o experiență pe care amândoi o veți prețui, care vă va influența pentru mult timp de acum înainte. 4. INTERPRETAREA INTERVIULUI Sunt mai multe lucruri de făcut după finalizarea interviului decât înainte de a-l realiza. Este important de știut ce trebuie făcut cu ceea ce am obținut dintr-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
să se organizeze experiențe care să-i atragă pe elevi către investigarea științifică. Învățându-l pe elev cum să observe lumea înconjurătoare, cum să mânuiască materialul biologic și să interpreteze științific fenomenele naturii, el învață să cunoască natura, să o prețuiască și să o ocrotească. Disciplina ,,Științe’’ contribuie la lărgirea orizontului de cunoaștere, la stimularea interesului pentru cunoașterea științifică a naturii, integrează elementele de biologie, fizică, chimie, ecologie. Cunoștințele, priceperile și deprinderile se transmit și se formează în toate orele, interdisciplinar
Coronița prieteniei by Inv. Constantinescu Adriana, Şcoala Sireţel, Iaşi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93019]
-
violoncelistul din spatele dirijorului (când există atâtea zeci de fotografii atrăgătoare ale lui Silvestri!), apare meschin pe o copertă neatrăgătoare, pentru a nu-i spune direct căcănie; grafic, la ani lumină de ce se face în alte foste țări comuniste, care își prețuiesc și, mai ales, își respectă marii muzicieni. Fiindcă doar un soi de nepăsare și dispreț față de propria cultură, dublate de o lipsă certă de strategie culturală din partea casei naționale de discuri explică o asemenea înfățișare. Știu că nu-mi fac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
că, în ciuda aparențelor, nu ne-am pierdut credința și nădejdea că Dumnezeu este alături de noi. Faptul că Maica Domnului a venit la Vaslui este un mare dar, pe care acum, după plecarea ei, putem afirma că am știut să îl prețuim. Să sperăm că acest pelerinaj al său a alungat răul din Vaslui, ne-a adus iarăși iubirea și speranța în suflete, iar greul prin care trecem se va sfârși într-o zi. „Pe mine m-a impresionat faptul că deși
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
-o după al Doilea Război Mondial. O altă paralelă sugerată de paginile romanului, în cea de a treia parte a sa, este cea între Gulagul cu toate atrocitățile lui și lumea liberă în care trăim azi și poate nu o prețuim destul. S. I. P.O.2 Camera în care Dora se găsește culcată într-un pat îngust, cu gratii rabatabile, cămășoiul în care este îmbrăcată, toate sunt albe, de un alb strălucitor. Aerul are o consistență ciudată, explicabilă probabil prin mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
altele decât cea despre plante medicinale, fără alți prieteni decât Vasili, fără prăjituri și zaharicale... Dar atunci, în acele zile, a gustat din plin, fără să-și dea seama, gustul libertății, a cunoscut și îndrăgit natura, l-a îndrăgit și prețuit pe unicul tovarăș de joc, a fost răsfățată nu numai de mine, ci și de celelalte patru femei devenite familia noastră. Toamna a fost lungă și caldă, dar aveam prea multe de făcut, desțelenirea mergea greu și eram cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
citind romane. Multe din romanele pe care le-ai văzut la mine îmi sunt necesare la limba română, am bacalaureat, știi bine, nu te poți duce la facultate dacă nu iei bacalaureatul. Și apoi lectura mă destinde. Câteva zile Carmina prețui aceste scurte conversații cu tatăl său. Părea să fie un comentariu generalizat și fetei îi plăcea să-și expună fără greș argumentele, îl domina. Tatăl pleca în camera lui biruit, fără dubii, fata era extrem de lucidă, îl deruta. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
După o săptămână tatăl veni cu o altă idee. Inactivitatea Carminei era cauza lipsei de ambiție, a inerției. Mintea și trupul se călesc prin muncă, susținea și saliva îi sărea din gură, educație prin muncă. Așa o să înveți, domnișoară, să prețuiești orele pe care le pierzi aiurea, așa, numai lovindu-te de greutăți. Era violaceu în obraji, vocea îi gâjâia, ochii nici verzi, nici căprui, rămăseseră o dungă numai, printre pliurile rozii, bolnave ale pleoapelor. Își gândise îndelung răzbunarea. Poate atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aproape că se sălbăticise, uitase cu desăvârșire de sine, se abandonase pe plan erotic aproape că nu mai avea fantezii. Simțise că în casa familiei Alexe cochetăria și feminitatea nu-și au rostul, decât în fraze, înșiruiri amabile, ei nu prețuiau decât bogăția circumvoluțiilor din creier, vestimentația sau rujul de buze îi lăsau cu totul nepăsători, dacă aveau ei chef să facă complimente unei persoane puteau ei s-o orneze după bunul plac, s-o urce până la ceruri, ce importanță avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ei, poate era o premoniție. Ceea ce descoperisem era mai călduț și mai dulce. Brusc, mi-am dat seama că s-ar putea să n-o iubesc pe Dora, cel puțin nu așa cum ar trebui. Am simțit mai degrabă că o prețuiesc așa cum prețuim o persoană care a fost mereu prezentă În viața noastră, pe cineva care ne e mai degrabă prieten decât partener - de fapt, ca pe cineva care... — Mai ai ziarul ăla, Sascha? Dora Își ridică mâna. Dacă da, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era o premoniție. Ceea ce descoperisem era mai călduț și mai dulce. Brusc, mi-am dat seama că s-ar putea să n-o iubesc pe Dora, cel puțin nu așa cum ar trebui. Am simțit mai degrabă că o prețuiesc așa cum prețuim o persoană care a fost mereu prezentă În viața noastră, pe cineva care ne e mai degrabă prieten decât partener - de fapt, ca pe cineva care... — Mai ai ziarul ăla, Sascha? Dora Își ridică mâna. Dacă da, m-ar interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
niciodată Întoarsă iubirea; una din acele femei care nu Îmbătrâneau treptat, ci dintr-odată, sărind de la virginitate la riduri, căreia nu i se dăduse niciodată șansa să zăbovească Între aceste etape. Se dedicase În Întregime unicului ei fiu și Îl prețuise adesea În dauna fiicelor sale, Încercând să găsească În el o consolare pentru toate lucrurile pe care viața i le răpise. Totuși, odată ajuns În Arizona, existența băiatului se limitase la vederi și scrisori. Nu se Întorsese niciodată la Istanbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ați cunoscut? Ați frecventat împreună Cenaclul Universității, unde mentor era Al. Husar? C.C.: Da, am fost, i-am cunoscut, atâta doar că "cenaclurile" mele erau bibliotecile. Ce mai, tânăr studios, asta e, mi-a plăcut învățătura, cartea...Da, i-am prețuit pe toți, mai ales pe Dan. În facultate nu mi se declanșase patima scrisului poetic, original. Poezie... serioasă am început a isca "după", cum îți spun, citeam pe ruptelea, simțeam că nu știu cât trebuie spre a scrie la rându-mi literatură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
asta nu înseamnă că plutea într-o lume a mediocrilor. Trebuia să dai dovadă de onoare, de caracter, în primul rând, pentru a te număra printre apropiații lui. Avea grila lui de valori, care nu convenea multora. Cum să-i prețuiască pe X sau pe Y, știind că aceștia se foloseau de toate tertipurile pentru a deveni "valori"? Sau pe românește spus, își cumpărau valoarea, plătind pentru cronici, premii literare sau pentru un loc în vreo istorie literară. Ura găștile, bisericuțele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mă rog, acum toate astea mi se par destul de ridicole. E o zonă de turbulențe despășită. M-am detașat de tot ce mi-ar putea strica liniștea, buna dispoziție, echilibrul pe care mi l-am dorit atât de mult. Acum prețuiesc, în primul rând, prieteniile amoroase, tandrețea. V.P.: Trăiți des în acele, să le spunem, plutiri ale imaginarului, să le spunem stări poetice? Vă protejează de realitățile bizare, ciudate, pe care le trăiți? C.M.: Încerc să mă protejez de lucrurile neplăcute
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
profilul, spiritul critic, fiind mereu deschisă la nou. Ne vom ține departe de găști și bisericuțe, semne clare ale provincialismului. Și vom avea curajul să păstrăm moderația, ca justă măsură, într-un timp al agresivității, vulgarității, al tuturor stridențelor. Noi prețuim calmul valorilor, tonul echilibrat, eleganța exprimărilor și a atitudinilor. V.P.: Sunteți autoare a șase cărți, toate bine primite de critica de specialitate, dar nu sunteți membră a Uniunii Scriitorilor din România. Cum vine asta? Nu înțeleg, de ce? C.M.: Cred în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
toamnă peste coroanele căruia se revarsă melodii ancestrale, de dor, de jale, de durere, care mă învăluie în adieri de nostalgie după timpul ce mi-a fost dat să-l trăiesc și pe care de atâtea ori, neștiind să-l prețuiesc cum se cuvine, l-am risipit fără rost în atâtea și atâtea nimicuri. Dar ce să-i faci, așa e lumea. Și ca dânsa suntem noi. Comentarii critice "Cu sufletul mai mare decât mărunta-i dar vânjoasa făptură, Vasile Tărâțeanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
al acelei profesii). La "Luceafărul", același generos Lurențiu Ulici mai adusese pe Cristian Popescu (redactor), Ioan Es. Pop și Daniel Bănulescu (corectori). La data cu pricina "dezertasem" deja în literatură de ani buni. Cuvântul acesta dezertor mie îmi place. Îi prețuiesc și-i respect pe "dezertori". Sunt oameni care-și asumă un risc pe care-l pot plăti chiar cu prețul vieții (Bologa, să spunem...) doar pentru a-și fi credincioși lor înșiși. În fine, am avut noroc, am fost și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
preț să aibă și cum moartea s-aibă preț” (Eminescu). 6 martie, 2014 III PRO AMICITIA 155 MIHAI Sunt mai bine de trei ani de la moartea fratelui meu, Mihai Drăgan. Mulți dintre cei care l-au cunoscut și l-au prețuit nu-și explică sfârșitul lui neașteptat. Și nici nu știu că s au găsit câțiva „colegi” din Universitate care i l-au dorit și grăbit cât au putut, uzând de metode și mijloace „specifice” serviciilor secrete. Mihai a fost un
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
preț să aibă și cum moartea s-aibă preț” (Eminescu). 6 martie, 2014 III PRO AMICITIA 155 MIHAI Sunt mai bine de trei ani de la moartea fratelui meu, Mihai Drăgan. Mulți dintre cei care l-au cunoscut și l-au prețuit nu-și explică sfârșitul lui neașteptat. Și nici nu știu că s au găsit câțiva „colegi” din Universitate care i l-au dorit și grăbit cât au putut, uzând de metode și mijloace „specifice” serviciilor secrete. Mihai a fost un
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Mihail Personalitatea Pr. Dr. Paul Mihail se Înscrie printre prestigioasele nume de cărturari În domeniul istoriei și teologiei românești din toate etapele culturii naționale. Toți care l-au cunoscut - cercetători, practicieni, teologi, academicieni și simpli enoriași l-au admirat și prețuit pentru opera sa teologică, pentru profundul său umanism. A rămas În conștiința celor care l-au cunoscut prin viața sa creștină cât și prin opera cărturărească cultivând și propovăduind valorile morale emanate din conștiința sa teologică. Biografia ne impresionează prin
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
dintre dealuri. Era liniștit și mîndru pentru că în cele din urmă nu-și făcea decît datoria. În mod exemplar și într-un fel propriu, așa încît Vladia și locuitorii ei vor ajunge, de asta era sigur, nu doar să-l prețuiască și să-l stimeze, ci mai mult, să aibă nevoie de el, să nu mai poată trăi fără el, pentru că el le asigura liniștea, iar trecerea de la liniște la fericire nu era decît o chestiune de înțelegere. Radul Popianu își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trebuia să muncească pe brânci ca să existe? Cultura era pentru ei o meserie mai bună și nu o formă de viață a spiritului și cine eșua aici, practic, nedevenind nimic, nimic era. Nu se cunoșteau pe ei înșiși sau nu prețuiau în mod deosebit acele valori care adesea țâșneau chiar dintre ei, spontan, gândirea uimitoare a unuia (cum era aceea a tatălui meu), puterea credinței, smulgerea din temporal... Nu, reveneau repede pe pământ... vacile, oile, caii, supunerea față de natura, iernile grele
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
admirator, ce avea cu el? Ce făcusem eu să spună că eram greu de cunoscut, că numai el, Geo, mă cunoaște? Sugestia lui era spre reținere, dar ce strica puțin entuzi- asm? Masivul se supără de astă dată: - Dacă îl prețuiești așa de mult, de ce l-ai publicat pe Nic Smeureanu și nu l-ai publicat pe el? - Pentru că nu mi-a trecut prin cap că o să ne desființeze revista și proza lui Nic Smeureanu o aveam dinainte, răspunse Geo prompt
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și Hugo; or, după câte-am înțeles din lunga noastră convorbire, numai niște incorecți politic nu s-ar putea numi aceștia. — Ba da, preluă partida Nora, există tiermondiști, și nu puțini, care i-ar acuza pe acești domni că-l prețuiau pe Shakespeare, William Shakespeare, mai mult decât un cântec de luptă irokez sau unul inuit, de leagăn. Ce limbă învățați acum, de unul singur, căci știu că aveți vocație și har de poliglot. — Mă perfecționez în greaca veche, răspunse simplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]