4,908 matches
-
sânge dintre cele mai ilustre... Un slujitor intră În goană și-i șopti ceva la ureche tânărului duce. — Iartă-mă, jupâne Urs. Mă bucură ceea ce-mi spui, nu pentru că astfel l-aș prețui pe Bodo mai mult decât Îl prețuiesc acum. Inima, mintea și faptele lui sunt demne de cel mai nobil nume... Dar vom vorbi mai multe altă dată... Deocamdată se pare că avem vești foarte importante... Cheamă-l pe călugăr, se adresă el slujitorului. Acesta ieși În mare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din considerentul că sunt basarabean, ci pentru că, uneori, se întâmplă, prin scris, să ies în evidență. Uite, ieșitul în evidență nu-i place și pace! românului, prieten și frate, exact ca și basarabeanului "tău" ce ți se jură că te prețuiește mult, până la iubire iproci. În ce privește fericirea... Propun să nu le oferim zeilor un prilej în plus de a zâmbi... malițios... Ceea ce nu înseamnă că supremii nu pot zâmbi, cu subînțeles, și în absența unui răspuns tranșant. (Când vine vorba de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
scrie... Cititorul citește. Eu sunt cititor. Din când în când scriitor... Mă las în voia inspirației. Nu premeditez. Detest prefabricatele. Impostura... Nu divulg proiectele. Trudesc în... atelierul de potcovit inorogi! Respect publicul. Încerc să nu-l stresez... A.B. Ce prețuiești cel mai mult la oameni? Ce ai vrea să prețuiască oamenii când te văd? Verticalitatea, suplețea, generozitatea. Într-un cuvânt: Buna creștere! A.B. Ai fi dorit să te întreb ceva anume și nu am făcut-o? "Azi, joi, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
scriitor... Mă las în voia inspirației. Nu premeditez. Detest prefabricatele. Impostura... Nu divulg proiectele. Trudesc în... atelierul de potcovit inorogi! Respect publicul. Încerc să nu-l stresez... A.B. Ce prețuiești cel mai mult la oameni? Ce ai vrea să prețuiască oamenii când te văd? Verticalitatea, suplețea, generozitatea. Într-un cuvânt: Buna creștere! A.B. Ai fi dorit să te întreb ceva anume și nu am făcut-o? "Azi, joi, la ora prânzului, nefiind întrebat, răspund: Ninge cu plăcinte poale-n
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ex: Amor cu drosophila, Darul de Crăciun, Strada plantelor etc.). Cum am mai spus/am mai scris, marea noastră dramă, a oamenilor, mi s-a părut a fi pierderea inițieriii. Y compris pierderea relației maestru-discipol, pe care, eu-unul, am prețuit ca pe unul dintre cele mai prețioase lucruri ce mi s-au fost dat, pe lumea aceasta. Inițierea este punctul nostru capital, miezul ei tare. A.B. Cum e omul, scriitorul, ziaristul, tatăl, soțul, fiul, prietenul Mihail Gălățanu? Ești dificil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
asumării riscului de către George Bălăiță. O altă carte respinsă a fost Fragmentele lui Lamparia, la Editura Eminescu, deși avea o prefață semnată de Edgar Papu. Sau tocmai de aceea. Paradoxul e că, scăpată de cenzură, cartea era cu mult mai prețuită în viața literară decât astăzi. Dacă romanul Varvarienii ar fi apărut în 1979, când l-am încredințat editurii, el ar fi consacrat un prozator. Exigentul critic Al. Dobrescu, membru al juriului, era convins că apariția cărții m-ar fi plasat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Georgescu, cu Artur Silvestri, Cezar Ivănescu, Mihai Ungheanu, Paul Anghel, Mihai Cimpoi, Constantin Cubleșan. Desigur, cartea, cum am mai spus, a trezit și ostilitate. Ceea ce a fost foarte bine. Aș putea să numesc și alte prietenii literare pe care le prețuiesc: Svetlana Paleologu-Matta, Constantin Călin, Constantin Trandafir, Adrian Voica, Al. Dobrescu, Aurelia Rusu, Valeriu Rusu, Emilian Marcu, Ion Beldeanu, Eugen Lumezianu, Daniel Corbu, Grigore Ilisei, Ion Buzași, Cristian Simionescu, Viorel Dinescu, Apostol Gurău, Ion Chiric, Ion Trif Pleșa, Ion Alex. Angheluș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
origine sătmărean (n. în Satu Mare la 12 iulie 1925), a venit la Satu Mare până înainte de moarte și a participat la Zilele culturale "Poesis" cu diverse comunicări, cu materiale în paginile revistei. De Gh. Grigurcu am fost foarte atașat, l-am prețuit foarte mult și am avut șansa să-i fiu aproape la festivaluri literare de la Iași, Deva, Cluj, Oradea, Sighetu Marmației. La Cluj l-am însoțit, depănând amintiri, pe drumul său de student cu L. Blaga. Am amintiri/întâmplări de neuitat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Jurnal de cărți, nr. 6, 1996, nr. 7, 1998); încrederea lui Laurențiu Ulici care m-a introdus în O mie și una de poezii românești (1997) și întâlnirea cu Marin Mincu, o binecuvântare a vieții. L-am venerat, l-am prețuit pentru că mi-a urmărit cărțile scriind despre ele (am citit la celebrul său cenaclu "Euridice", a scris cu pertinență despre poezia mea în O panoramă critică a poeziei românești din Secolul al XX-lea, 2007). Importante, pentru parcursul meu literar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Octavian Doclin, Ada Cruceanu, Cornel Ungureanu (Timișoara) și azi așa că și atunci "când eram mai tineri și la trup frumoși", vorba lui Don Cezare. A.B.Tot vorbim de prietenii literare, ați avut "mentori", sau oameni pe care i-ați prețuit atât de mult încât vă sunt mereu aproape? Tocmai am vorbit despre Corneliu Crăciun, Ștefan Augustin Doinaș, Gheorghe Pituț dar și bunul meu prieten Cezar Ivănescu. Aș dori să va vorbesc despre minunatele clipe petrecute alături de Cezar Ivănescu atunci când am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
alții, pe care sunt sigur că i-am uitat și care mă vor ierta pentru asta, sunt niște repere de care mă agăț în aventură mea pe drumul scrisului. Cum să spun? Cunosc lumea literară cât de cât și îi prețuiesc pe scriitori pentru că știu bine cât de grea e munca scrisului și cât de prost plătită este ea în general în epoca noastră. Știu, de asemenea, că nimeni nu e perfect și încerc să recunosc mereu când greșesc. Totodată, am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să trăiesc firesc aceste legături de prietenie și aceste amintiri din lumea literară pe care mi le-a îngăduit Dumnezeu, fără patetisme falsificatoare și fără exaltări nepotrivite. De altfel, am și mulți prieteni care nu sunt scriitori, pe care îi prețuiesc mult și care îmi îmbogățesc viața. A.B.La ce lucrați în prezent? După ce în ianuarie am predat editurii romanul despre sanatoriul la care am lucrat doi ani, acum mă documentez pentru un alt roman. În același timp, când inspirația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
citesc la Maratonul de poezie de la Brașov? Pe parcurs am realizat că, de fapt, e mai bine așa pentru toată lumea. Nu numai pentru că sonetele mele nu se potrivesc cu maniera minimalistă de expresie a majorității celorlalți, dar și pentru că eu prețuiesc poezia, nu-mi bat joc de ea, de felul în care ea se prezintă, îi confer o strălucire de spectacol și i-aș pune pe toți ceilalți într-o postură de loc avantajoasă. Varianta combinată, de recital de muzică și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
influențat tinerii din Cenaclul Literar 19, Alexandru Mușina, cu insolența lui pozitivă, cu detașarea celui ce-și cunoștea drumul și știa că este singurul autentic, dar și elevii Andrei Bodiu și Caius Dobrescu cărora le-am admirat și le-am prețuit, părintește, capacitățile de sinteză teoretică, deschiderea remarcabilă spre literatura universală. A.B.Ce prietenii literare v-au legat în viață? Dintre toți, cel mai mult m-a atras și l-am respectat cel mai tare pe Gheorghe Crăciun, cel pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
o parte din ele fiind publicate în cartea Mărturii dintre milenii", Cluj-Napoca, ed. Limes, 1997 și reeditate în ediția din 2012). În partea a treia (Așa cum i-am cunoscut) povestesc câteva întâmplări, amintiri, despre oameni dragi, scriitori pe care îi prețuiesc. Mai multe întâmplări le voi publica, însă... în următoarea carte... Personalități ale căror nume cunoscute se regăsesc în carte, în ordine aleatorie: Nora Iuga, Norman Manea, Constantin Abăluță, Ana Blandiana, Liviu Antonesei, Leo Butnaru, Adrian Popescu, Adrian Alui Gheorghe, Cristian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
o leguminoasă - e destul de răspândită. Înbunătățește terenul și dă producție bună. Ca și În Iowa, se cultivă soia pentru furaj. Cosită În floare, dă unul dintre cele mai bogate furaje. Uleiul cel mai răspândit e acela de porumb. Americanii Îl prețuiesc mai mult decât pe cel de floarea soarelui, și asta pentru bune și economice motive. Din embrioanele a 12-14 kg de porumb se obține un litru de ulei, egal În gust și valoare alimentară, celui de măsline. Restul de porumb
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
un asolament e legat de condițiile economice și sociale adecvate pe care Arkansasul le are În mai mică măsură. E nevoie de extinderea legumiculturii, ori aceasta are nevoie de brațe. Legumicultura e bine dezvoltată În vest, unde brațele chinezilor sunt prețuite. Centrul statului e deluros și cu multe păduri. Seara ajungem În Little Rock, capitala statului, cu populație de 82.000 locuitori. Temperatura e mai plăcută. Totuși seara, lupta pentru Înghețată și coca cola e În toi. Cu o zi Înainte
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
știa ce vinde. Cea mai mare păcăleală din istorie. O altă lovitură a fost cumpărarea de la Rusia țaristă În 1867 numai cu 7,6 milioane dolari a peninsulei Alaska, adică numai cu 2 cenți un acru. Pe atunci Alaska era prețuită numai pentru vânat și pește. Ulterior s-a văzut că e un uriaș rezervor de bogății, În frunte cu petrolul. Azi Louisiana e cât jumătate din România și lumea uită ce a fost la cumpărare. New Orleans, la gura lui
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de solicitările ulterioare bătăilor. Deținuții erau forțați să-și facă 'demascarea', în fond spovedanii publice mincinoase, în care trebuiau, pe de o parte, să mărturisească toate datele despre activitatea politică din libertate și, pe de alta, să afurisească tot ce prețuiseră până în acel moment, cu accent deosebit pe familie și credință. După ce trecea și această etapă, urma, aproape fără excepție, cea mai grea încercare: victimele erau obligate să devină, la rându-le, agresorii altor loturi, nu rareori ale prietenilor din libertate
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
bâte și topoare, văzuți ca ieșiți din subteranele Piteștiului. Încercând să ofere o definiție acțiunii de la Pitești, Ilie Bădescu și Dan Dungaciu consideră că 'reprezintă tratamentul represiv exercitat de instituția închisorii contra acelor simțuri profunde care permit individului încarcerat să prețuiască religia creștină, poporul român, cultura și istoria românilor, într-un cuvânt, identitatea etnospirituală și religioasă românească'. Cei doi cred că se urmărea distrugerea 'genului românesc și creștin de existență' și schimbarea eului. Totuși, autorii adaugă că procesul n-a reușit
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
o minune ce ne întâmpină la tot pasul încât (pe undeva, firesc), nu o mai percepem! Conform obiceiurilor noastre de oameni ignoranți și nerecunoscători, ceea ce este frumos, bun și mult devine anost, suficient și... banal! Nu mai suntem capabili să prețuim frumosul și am uitat să ne bucurăm. Doar în vacanțe mai reușim să ne detensionăm mințile înfierbântate de gânduri și planuri și să permitem ființelor noastre să observe, să vadă și să se desfete de minunățiile ce se înfățișează ochilor
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
noastre, suferința ajunsese într-un stadiu atât de avansat, încât și noi ne-am îndoit de minunile ce ni se întâmplau! Și, fatalmente, am greșit! Pământean gândind, am pierdut omul, cu trupul lui - mașinărie uzată prematur - dar am învățat să prețuim și mai mult Spiritul lui ce, în cazul de față purta, absolut întâmplător, numele Ana! Pentru că acum nu ne mai putem manifesta cu efuziuni umane față de ființa vie, dar nu avem nicio restricție în a recunoaște și iubi Spiritul ei
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
alături... JAI SHRI MATAJI! Brăila, 23 octombrie 2003 Note de jurnal: oamenii frumoși din Sahaja Yoga. Obișnuiți cu chipurile semenilor noștri, rutina face ca de multe ori să trecem nepăsători pe lângă oameni pe care, de altfel, îi iubim și îi prețuim! Colegul meu de carte de cântece este un domn atât de discret și de elegant prin prezența-i transfigurată de vibrații!... La fel, pe Andrei Rațiu, lăsând deoparte riscul exagerării, îl consider un veritabil reprezentant al școlii Sahaja Yoga, deoarece
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
moment dat. Înțelegând toate acestea, un astfel de bătrân a devenit un înțelept. Un înțelept neînțeles de cei din jur, stăpâniți în continuare de demonii posesiunilor și ai puterii nemăsurate. Cât despre bătrânul înțelept... el, cel care a uitat să prețuiască bogățiile... a dat în mintea copiilor! Lăsați copiii să vină la Mine! - a spus Domnul Iisus. DIN ÎNTREBĂRILE UNUI SCEPTIC ADRESATE UNUI SAHAJA YOGHIN (Dialoguri cu mine însumi) Al șaselea dialog (Cine este Shri Mataji?) - Să știi că eu te
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a devenit ceva banal și demodat, iar încălcarea... o bravură a timpurilor, o etichetă a mondenismului. Ceea ce este drept, e interpretat ca strâmb și... invers! Etalonul valorilor s-a întors cu susul în jos, iar oamenii au ajuns să se prețuiască conform acestei strâmbătăți. Cum, oare, ar trebui să reacționăm noi, cei ce am înțeles direcția greșită a omenirii? Care near fi rolul în istoria și mersul Planetei? Să fie suficientă detașarea și doar să așteptăm să se deruleze ceea ce este
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]