4,206 matches
-
acum; marea problemă aparținea unei alte sfere. De la sosirea ei în România, dinastia avusese permanent legături cu Brătianu și cu clanul său. Tatăl lui Brătianu adusese dinastia în România în 1866. Acesta a fost cel care îi asigurase garanțiile necesare predecesorului regelui Ferdinand în timpul valului de furie antiprusacă din 1870. Brătienii l-au sprijinit din răsputeri pe rege în zilele grele de la Iași din 1917. Iar în timpul tulburărilor de stînga postbelice, ei i-au susținut încrederea în sine, autoritatea și puterea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai mare parte a partizanilor declarați ai lui Goga vor proveni din rîndul acestor elemente. Aici trebuie căutate rădăcinile fenomenului (atît de adecvat denumit de către Armein Heinen) "Noul naționalism"107. Un naționalism al secolului al XX-lea semănînd vag cu predecesorul lui, naționalismul secolului al XIX-lea. Acest "Nou naționalism" își are obîrșia în capacitățile extraordinare ale românilor de a simboliza visele îndrăznețe pe care atîția oameni și le făceau în privința României Mari. Adepții lui au introdus metode specifice secolului al
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fața locului. Nu din Întâmplare Închisoarea de la Pitești a fost creată și condusă pentru Securitatea comunistă de Eugen țurcanu, care fusese În timpul studenției sale la Iași membru activ al Gărzii de Fier. Însă statul-partid al comuniștilor nu se deosebea de predecesorii săi autoritariști numai prin eficacitatea sistemului represiv, ci mai ales prin faptul că puterea și resursele erau acum monopolizate și folosite În beneficiul cvasiexclusiv al unei puteri străine. Ocupației naziste i-a urmat, după o tranziție necomplicată, ocupația sovietică, plasând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îndelungată. și chiar dacă America plătise pentru primul război din Vietnam (lucru de care puțini francezi aveau cunoștință la vremea respectivă), cei care au luptat și au murit acolo erau soldații francezi. Dreapta franceză i-a blamat pe Mendès-France și pe predecesorii săi pentru modul nesăbuit În care purtaseră războiul, dar nimeni nu avea o propunere mai bună și aproape toți erau mulțumiți În sinea lor că Vietnamul era de domeniul trecutului. Doar Armata Franceză (mai exact, corpul ofițeresc profesionist) continua să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1 noiembrie 1954, a insurecției organizate, era prea târziu pentru un compromis. Frontul algerian de Eliberare Națională (Front pour la Libération Nationale - FLN) era condus de o generație mai tânără de naționaliști arabi care disprețuiau strategiile moderate și francofile ale predecesorilor lor mai vârstnici. Scopul lor nu era „guvernarea internă” sau reforma, ci independența - obiectiv inadmisibil pentru câteva guverne franceze succesive. Aceasta a dus la opt ani ucigători de război civil. Autoritățile franceze au propus reforme, dar era prea târziu. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
oameni), Wilson nu era dispus să-și asume riscuri politice; deși doi ani mai târziu laburiștii au avut mai mult succes În alegeri, ei nu au făcut schimbări radicale În politica socială sau economică. Wilson Însuși, ca și celebrii săi predecesori Attlee și Beveridge, era fabian În teorie și keynesian În practică și nu se dădea În vânt după inovații economice (sau politice). Ca mai toți politicienii britanici, indiferent de culoarea politică, el era extrem de convențional și pragmatic, mândru de propria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și ideile revoluționare ale noului val de cineaști francezi s-au născut tot din admirație pentru producțiile americane, În special pentru stilul sobru și auster de film noir de la sfârșitul anilor ’40. Exasperați de clișeele tematice și decorul rococo ale predecesorilor, câțiva tineri cineaști francezi - botezați „Noul Val” În 1958, de criticul francez Pierre Billard - și-au propus să reinventeze arta cinematografică În Franța: mai Întâi În teorie, apoi În practică. Partea teoretică, schițată În noua revistă Cahiers du cinéma, se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
occidentalilor urma să se schimbe; dorința liderilor sovietici era pe cale să se realizeze. În cadrul ambițioasei lor strategii de destindere a relațiilor cu URSS și China, președintele Richard Nixon și secretarul său de stat, Henry Kissinger, au fost mai deschiși decât predecesorii lor la negocieri cu Moscova: așa cum declara Kissinger pe 19 septembrie 1974 În fața Comisiei de Relații Externe a Senatului american, destinderea internațională nu trebuie să aștepte reformele interne din URSS. Astfel, În decembrie 1971, miniștrii NATO s-au Întâlnit la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economice mai lente. Nici unul dintre aceste obiective nu era mărturisit deschis. Guvernul laburist a pretins până la sfârșit că susține valorile fundamentale și apără instituțiile statului asistențial, În vreme ce inaugura În practică o ruptură atent calculată, Încercând să Înfăptuiască pe furiș ceea ce predecesorii nu putuseră legifera În mod deschis. Strategia nu a funcționat: laburiștii au pierdut din susținători, fără a putea să-și revendice realizările. În august 1977, din cauza bugetului redus drastic de guvernul laburist, numărul șomerilor din Marea Britanie depășise 1,6 milioane
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rândul ei, le Întorcea antipatia cu vîrf și Îndesat. Conservatorii mai bătrâni erau șocați de disprețul ei rece pentru tradiție sau experiență: când nebunia privatizării a atins apogeul, fostul prim-ministru Harold Macmillan a acuzat-o că vinde „argintăria familiei”. Predecesorul ei, Edward Heath, care descria cândva cu indignare mașinațiunile bine cunoscute ale unui afacerist britanic corupt drept „fața inacceptabilă a capitalismului”, o detesta pe Thatcher - care nici că se sinchisea. Revoluția thatcheristă a consolidat statul, a cultivat piața - și a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Gaulle era mort; zece ani mai târziu, pe comuniști Îi aștepta aceeași soartă. Dacă Mitterrand nu se putea lăuda cu primul fapt, al doilea a fost fără Îndoială opera lui. Din necesitate, dar și fiindcă Îi lipsea finețea ideologică a predecesorilor săi cu adevărat socialiști, Mitterrand și-a aliniat inițial noul partid cu comuniștii: În 1972, a format Împreună cu ei o coaliție electorală cu un vag Program Comun anticapitalist. La alegerile din 1977, comuniștii, care erau din 1945 cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politice occidentale, explică poate aplecarea sa către o viziune Îngust-poloneză și uneori alarmantă asupra creștinismului 2. Dar explică și simpatia fără precedent de care se bucura În țara de origine. De la Început, papa s-a distanțat de complicitatea roman-cosmopolitană a predecesorilor săi cu modernitatea, secularismul și compromisul. El a dus o campanie elaborată de apariții internaționale - spectacole atent coregrafiate În vaste spații deschise, cu crucifixe supradimensionate și un arsenal Întreg de lumini, sunet și pauze teatrale. Era un Mare Papă care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
crucifixe supradimensionate și un arsenal Întreg de lumini, sunet și pauze teatrale. Era un Mare Papă care ducea Credința În lume: În Brazilia, Mexic, Statele Unite, Filipine, În Italia, Franța și Spania, dar mai ales În Polonia. Abandonând precauta Ostpolitik a predecesorilor săi, Ioan Paul al II-lea a ajuns pe 2 iunie 1979 la Varșovia, În primul dintre cele trei „pelerinaje” spectaculoase În Polonia comunistă. A fost Întâmpinat de mulțimi uriașe, extaziate. Prezența lui afirma și consolida influența Bisericii Catolice În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Născut În 1931 Într-un sat din regiunea sudică Stavropol, el fusese ales În Comitetul Central la 41 de ani. Apoi, În numai 13 ani, ajunsese conducătorul partidului. Nu numai că Gorbaciov era cu douăzeci de ani mai tânăr decât predecesorii săi, el era mai tânăr și decât toți președinții americani până la Bill Clinton. Ascensiunea sa rapidă fusese Încurajată și Înlesnită de Andropov și mulți vedeau În el un potențial reformator. Un reformator, dar nu un radical. Mihail Gorbaciov era un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Însă Gorbaciov era sincer și a inițiat reforme deliberat leniniste - ori „socialiste” - În intenție. Ba chiar e posibil ca el să fi fost mai consecvent din punct de vedere ideologic decât unii predecesori: dacă Nikita Hrușciov e faimos pentru afirmația că, dacă ar fi britanic, i-ar vota pe conservatori, Gorbaciov Îl prefera, dintre politicienii străini, pe spaniolul Felipe Gonzáles, al cărui model social-democratic avea să-i pară, cu timpul, cel mai apropiat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
chiar cu vehemență - răzbunarea Împotriva tiraniei comuniste aveau ei Înșiși simpatii dubioase: În atmosfera confuză de la Înceutul anilor ’90, anticomunismul se confunda adesea cu o anumită nostalgie pentru regimurile dărâmate de comuniști. Condamnarea comunismului era greu de separat de reabilitarea predecesorilor fasciști. Mulți oameni rezonabili au admis că linia trebuia trasă după epoca stalinistă: era prea târziu pentru a-i pedepsi pe cei implicați În comploturile, procesele-spectacol și persecuțiile din anii ’50 și, oricum, multe dintre victimele lor muriseră. Astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Spania, Slovacia și, surprinzător, Turcia) găseau că „nu este de dorit” ca America să Își asume rolul de lider mondial. Unul dintre motive era antipatia generală față de politica și persoana lui George W. Bush, În contrast cu popularitatea de care se bucurase predecesorul său, Bill Clinton. Dar și Lyndon Johnson suscitase mânia europenilor spre sfârșitul anilor ’60, Însă părerile lor despre războiul din sud-estul Asiei nu s-au transformat atunci În aversiune față de americani sau America În general. Patruzeci de ani mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe observatori „a treia cale”, articulată mai ales de Tony Blair și modelată după „triangulația” lui Bill Clinton Între stânga și dreapta. Blair se bucura de circumstanțe deosebit de avantajoase. În Marea Britanie, Margaret Thatcher mutase obiectivele politice mult spre dreapta, În timp ce predecesorii lui Blair la conducerea laburiștilor făcuseră multe eforturi ca să distrugă vechea stângă din partid. În atmosfera postthatcheristă, Blair nu trebuia decât să vorbească despre necesitatea corectei distribuții a serviciilor publice pentru a fi un progresist și un „european” plauzibil. Concomitent
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
va fi practicat în Franța (mai ales la țară) până în secolul al XX-lea. Așa cum oamenii din Antichitate își îmbogățeau amestecurile cu o mulțime de arome și esențe, băutorul din Evul Mediu adăuga ierburi, mirodenii, miere sau rășină și, precum predecesorii săi iluștri, iubea vinul cald pe care îl reîncălzea cu ajutorul unei lame de fier înroșită. Însă, consumul era întotdeauna o chestiune ce caracteriza clasele dominante care exploatau propriile vii. Țăranii trebuiau să se mulțumească cu un vin de tescovină 63
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
îi și protejează cu abilitate și se menajează reciproc. Neamul se pierde în nevoi. Suntem amenințați cu dezastre și deznodăminte dureroase și dramatice. Să nu ne ascundem în „turnul de fildeș”. Cei de azi nu au învățat nimic din dezastrul predecesorilor. Să ne întoarcem la „cristalul” divin care sălășluiește în adâncul inimii oricărei ființe umane. Cei care veșnic ne ponegresc cu acuze neroade, dușmanii neamului nostru creștin și ai Bisericii lui Hristos, ascunzișuri murdare, vor distrugerea surselor de conștiință națională, de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
vizuală. Tot pentru prima oară sunt disecate cu atenție textele de critică de artă ale lui Alexandru Bogdan-Pitești, prea adesea evocat doar ca mecena și personaj excentric. Pornind de la un alt palier de sensibilitate, metodologie și cumul de informație decât predecesorii săi întru cercetarea simbolismului românesc, cartea lui Angelo Mitchievici este deocamdată cea mai vastă și mai documentată cartografiere a temei, scrisă cu pasiune pentru subiectul cercetat și talent scriitoricesc. Ioana VLASIU Cuvânt înainte Această carte are la bază o teză
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
relațiilor economice între Washington și blocul sovietic lui McGeorge Bundy, asistentul special al lui Kennedy pentru securitate națională. În aceasta se regăseau multe puncte din raportul lui Ball, la care se adăuga filosofia personală a noului secretar de stat. Spre deosebire de predecesorul său, John Foster Dulles, care credea că Europa de Est trebuia abordată printr-o politică "agresivă", Dean Rusk voia să insufle ideile occidentale de libertate prin Cortina de Fier, sporind contactele și lărgind comerțul cu statele din blocul sovietic 960. Raportul din
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
în favoarea dezvoltării comerțului, în mod necondiționat. După părerea lor, comerțul nu era atît de important pentru Europa de Est și Uniunea Sovietică încît să se ajungă la concesii politice. McNamara considera că "fostele restricții asupra comerțului" cu blocul sovietic fuseseră "nerealiste". Spre deosebire de predecesorii săi, secretarul Apărării dorea ca America să comercializeze tot ce "nu poate avea, în mod clar, întrebuințare militară"1145. Secretarul de Finanțe, Douglas Dillon, era neutru în această privință. Deși considera reglementările de export în vigoare prea restrictive, el privea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
națiunii celei mai favorizate" unei țări comuniste, pentru o perioadă limitată de timp1202. Naționalismul românesc al lui Ceaușescu Pe cînd Johnson încerca să-și impună proiectul de lege, Ceaușescu se străduia să se distanțeze de Gheorghiu-Dej, nerenunțînd, însă, la obiectivele predecesorului său. El a înlocuit cîțiva din oamenii lui Gheorghiu-Dej și a ridicat un semn de întrebare privind procesul lui Lucrețiu Pătrășcanu, sugerînd că acesta nu a fost executat pentru că ar fi greșit cu ceva1203. Mai tîrziu, în aprilie 1968, Ceaușescu
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Johnson. CAPITOLUL X Vizitele reciproce Nixon-Ceaușescu Comerțul Est-Vest și o vizită la București La scurt timp după victoria sa din noiembrie 1968, președintele ales Richard M. Nixon a avut o întrevedere cu Henry Kissinger, la Hotelul Pierre, din New York. Spre deosebire de predecesorul său, care instituise "Prînzul de marți", o întîlnire cu principalii lui consilieri, pentru a pune la punct strategiile de politică externă ale Americii, Nixon era hotărît să fie el însuși principalul arhitect al acestora 1288. El i-a spus lui
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]