95,170 matches
-
folosite de el pentru exprimare. Cînd scria în franceză, Russo adopta postura europeanului, a celui care privește cu detașare obiectul analizei sale (mereu aceeași Moldovă!), introducînd astfel în scriitură o distanțare cosmopolită. Pagina franceză încearcă să arunce asupra țării sale privirea unui "străin", a străinului din Montesquieu care străbate un peisaj familiar cititorului. în schimb, atunci cînd scrie românește, Russo se află în căutarea unei limbi mustind de arhaisme și de regionalisme, fixată într-o sintaxă inspirată de vechile cărți bisericești
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
descriptive ale pașoptistului. Starea de spirit proprie și permanentă a lui Alecu Russo a fost formulată de el încă de la primele încercări: în Studie moldovană, bonjuristul Russo se considera deja bătrîn la 30 de ani și arunca asupra trecutului recent privirea unui blazat, a unui sceptic ce-și presimțea parcă sfîrșitul apropiat: "Tînărul cel mai tînăr din oamenii de la 1835 este mai bătrîn decît cel mai bătrîn dintre bătrîni", spunea el la 1851; și continua: "Să spui drept, răsipirea cea iute
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
pudicului Alecu Russo, înclinat mai curînd spre melodia șoptită. Scrierile în limba franceză rămase în manuscris atestă o notabilă capacitate a lui Russo de a-și depăși epoca. Scriitorul ni se înfățișează întreg și fără fard în paginile franceze, ascunse privirii contemporanilor, sigilate cu două peceți, cu cea a limbii străine și cu cea a îngropării lor printre alte hîrtii. în acest prețios expolium, se găsește, de exemplu, primul jurnal intim românesc compus după toate regulile romantismului, intitulat Soveja. Deși nu
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
se estompează, dar farmecul și firul demonstrației rămîn.) Toți prozatorii pașoptiști moldoveni (Kogălniceanu, Alecsandri, Negruzzi) au privit Iașul cu sentimente amestecate, insistînd asupra contrastelor ridicole din oraș și caricaturizînd pe locuitorii lui. Russo a îndrăznit, singurul, să-și exprime - alături de privirea amuzat-critică - și iubirea față de acest oraș, pe care l-a înțeles ca nimeni altul. Mai mult, el s-a autodefinit pe fondul orașului de care se simțea atît de legat, într-o autoscopie comparabilă cu cea întreprinsă în jurnalul intim
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
și Mitch să facă nestingheriți turul Londrei în viteză cu mașina, dărîmînd tot ce le iese în cale fără să scandalizeze perfidul Albion, și să scotocească dezinvolt în sertarele reginei Angliei și ale președintelui Americii. După ce-l vizionezi, întorci o privire înțelegător-îngăduitoare către Povestirile istorice ale lui Dumitru Almaș și spre daciadele și româniadele autohtone cu Burebista "întemeietorul primului stat centralizat dac" și Mircea cel Bătrîn dîndu-i lecții de civilitate lui Baiazid într-o română impecabilă. Ceea ce obosește, dar și amuză
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
totodată, și o senzație de plăcere deloc inocentă, ba chiar "perversă și suspectă", care îl face să sucombe efectelor emoționale ale acestei strategii dramatice ( acesta e "spectatorul aristotelic", captivat de jocul supravegherii). Raportul cu intriga se modifică și el, "dublarea" privirii spectatorului conferindu-i acestuia sentimentul că domină platoul, deci realitatea ficțiunii, supravegherea fiind consubstanțială oricărei puteri. Aceasta este de fapt axioma tutelară a eseului lui Banu, titlul acestuia trimițînd nu doar la scena teatrului, ci și la aceea a lumii
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
de lăstăriș și jneapăn. Lângă mine șade soția mea Liza Swift și camaradul meu de școală Teodor Ilio Ce"ljar. Nostim, fiindcă-l cheamă ca pe un pictor din secolul al XVIII-lea. Teodor se uită la Liza cu o privire pe care ea o cunoaște bine la bărbați și pe care odată mi-a descris-o "ntocmai. Era o privire "ntre un consult ginecologic și prețăluirea unei iepe de rasă. Când l-am cunoscut pe Teodor la școală, tatăl lui
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
Nostim, fiindcă-l cheamă ca pe un pictor din secolul al XVIII-lea. Teodor se uită la Liza cu o privire pe care ea o cunoaște bine la bărbați și pe care odată mi-a descris-o "ntocmai. Era o privire "ntre un consult ginecologic și prețăluirea unei iepe de rasă. Când l-am cunoscut pe Teodor la școală, tatăl lui avea o fierărie "n satul Babe. Fiul său Teodor era vârtos ca o nicovală și-și "mpărțea câștigul țărănește "n
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
Pentru început aș putea să-ți spun ceva pentru care voi englezii aveți o sensibilitate aparte. Este vorba despre o taină din care Sfântul Graal reprezintă doar o parte. Desigur, știi povestea despre Sfântul Graal. E deajuns să arunci o privire asupra giulgiului din }arigrad care se află astăzi în Italia și se numește "Giulgiul din Torino" și să remarci că acest mic acoperământ parcă păstrează urma trupului lui Hristos din față și din spate. Desigur, știi că Sfinții Părinți din
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
ați fost pedepsiți. Am apucat însă să-i făgăduiesc câte ceva Romildei. Tăcu și doi kavhan o scoaseră din cortul regal pe trădătoare și o aduseră lângă rege. Îmbrăcată doar într-o cămașă lungă, cu părul despletit pe spate, își ținea privirile în pământ, rușinată nevoie mare. - Femeia aceasta, continuă regele, mi-a smuls câteva promisiuni. Voi veți fi cruțați. Veți veni cu noi până la hotarele noastre ca ostateci, iar acolo veți fi eliberați și veți putea să vă întoarceți la voi
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
a avut doar o sută de bărbați, deoarece acum o să-și aibă ultimul bărbat pe care-l merită o trădătoare a propriului popor. Regele nu făcu nici un gest. Romilde, în schimb, se agită lălâie și ca vai de capul ei; privirea îi înghețase de groază. Veniră niște soldați cu cazmale și făcură câteva găuri în pământ. Alții aduseră scări și drugi și ridicară ceva semănând cu o spânzurătoare. Dar Romilde nu era sortită să moară cu gâtul în ștreang, nici de
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
element sunt eu, nu m-am gândit niciodată cu adevărat cum sunt, și totuși, de ani de zile îngrămădesc peste chipul meu adevărat tot ce citesc, tot ce văd în filme. Și-acum nu mai puteam decât să-mi depărtez privirea îngrețoșată de la ființa mea adâncă, gelatinoasă, pulsând de frică. N-aveam nici o formă decât aceea, gelatinoasă, a fricii." (p. 232). Eroina a înțeles treptat că asupra ei apasă, ca sabia lui Damocles, pericolul excluderii. Este, iarăși, o notă bună pentru
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
într-un raport de echilibru instabil cu la fel de încăpățânata, dar "turbulenta" Letiția. "Crezi c-ai să faci doar ce-ți place în viață?", își întreabă el nepoata, cu înțelepciunea amară a omului pățit. Da", îi răspunde ea provocator, înfruntându-i privirea cu un râs obraznic și încleștându-și apoi, tot așa, fălcile late ereditare pentru a se putea ține de cuvânt. Că unchiul Ion a devenit un substitut al Tatălui, nu mai încape îndoială. Reapariția acestuia din urmă e cvasi-concomitentă cu
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
Ion a devenit un substitut al Tatălui, nu mai încape îndoială. Reapariția acestuia din urmă e cvasi-concomitentă cu moartea primului (înmormântarea fiind o scenă extraordinară), ca și cum cei doi bărbați nu ar putea încăpea, deodată, într-un același rol. Scăldată în privirea neîmblânzită, dar iubitoare a fetei, figura unchiului ajunge să domine spațiul interior și durata mai lungă a romanului. Când tatăl reintră în cadru, gesturile lui prea socotite încep să irite, prin contrastul cu cele ale unchiului pierdut, intrate în obișnuință
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
fire de păr, uși de sticlă pătate pe ambele fețe de amprente umede, albul îngălbenit al ochilor și pielea maronie a cearcănelor...), perspectiva asupra lumii lăuntrice se modifică frecvent, în acord fin cu discontinuitățile, pendulările, alternările personajelor intrate în raza privirii. Un anumit gest, o mișcare ușoară înspre "obiectivul" care a și înregistrat-o, o schimbare greu perceptibilă a expresiei sau a tonului antrenează o promptă reconstituire a întregului conglomerat sufletesc. Analitismul autoarei "șaptezeciste" are o direcție inversă celui practicat de
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
nu subordonată lui, iar consecința acestei integrări poate fi percepută chiar prin raportarea la ea ca la o realitate unică. În ciuda proporțiilor monumentale, a masivității construcției și a unui gen de frigiditate pe care o determină o anumită distanță impusă privirii, obiectele lui Maitec sunt extrem de calde și de senzuale, dacă relația devine una apropiată sau chiar tactilă. Fie prin actul implicit al cioplirii, fie printr-o intervenție explicită, suprafața iese permanent din capcana monotoniei, devenind funcție a interiorității volumului și
In memoriam, Ovidiu Maitec - Contradicțiile materiei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9803_a_11128]
-
în fumul unei țigări L&M albastru). Când din urmă îl pândește, însă, ceea ce muzicienii numesc flow, un ritm fără adresant și fără destinatar, Nimigean îl preia și-l preschimbă excelent: "când mă uit afară văd/ piața nicolina/ când întorc privirile/ o zăresc pe gina// noi nu ne mai împăcăm/ nu-i comunicare/ unul lângă altul stăm/ sufletul mă doare/.../ dumnezeu de sus din cer/ n-are să mă lase/ ca pe-un osândit să pier/ cu urâtu-n oase/ el mă va
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
se afla în dreapta ta, lângă bufet. Dacă nu mă înșel, firește. Nu cumva eu ocupam locul din dreptul ușii? O lumină blândă se strecura prin perdelele de muselină și scălda covorul. Ușa batantă era larg deschisă. Perdelele ne fereau de privirea trecătorilor. Doar câțiva metri ne despărțeau de stradă. Beam cafea turcească, nu cunoșteam alta pe vremea aceea. Cuvintele aveau gust de zaț de cafea. Când oare aveau loc aceste discuții? Sâmbăta dimineața? Duminica? Mergeam încă la liceu, îmi amintesc. Vorbeam
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
sadism" al adevărului. De obicei, diaristul se profilează bombastic în spațiul securizant al paginilor sale, atribuin-du-și merite inexistente, inventân-du-și calități, interpretând trecutul biografic după cum îi convine. Pe o treaptă mai înaltă de subtilitate stau "masochiștii", cei care se ponegresc sub privirea lacomă a cititorului, făcându-l pe acesta captiv al unei plăceri vinovate. Spun "subtilitate", fiindcă încet-încet, prin aceste manevre scriitoricești, lectorul este dus exact acolo unde a vrut autorul, chipurile, sincer în autocritica lui. Nimic din aceste jocuri scripturale cu
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
din împletitura de nuiele, romantismul se naște din coloratura afectivă a obiectelor, iar țipătul expresionist poate fi perceput, aproape la fiecare pas, solidar deopotrivă cu forma și cu tonul cromatic. Dar dincolo de această simultaneitate transistorică și postideologică, dincolo de generozitatea unei priviri ample și atotcuprinzătoare, Max Dumitraș are un parcurs personal și o succesiune a secvențelor în propriul său discurs cu totul spectaculoase și de o logică interioară infailibilă. Itinerariul său este unul al simplificării, al purificării treptate pînă la limita disoluției
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
a energiei care-i întunecă orizontul. Se simte penetrat "pînă în măduva oaselor" de simțămîntul "vacuității literaturii", într-o epocă ce ar fi batjocorit valorile, "cele mai sfinte năzuințe ale generației" sale. întreg peisajul creației contemporane e cuprins într-o privire nihilistă: "Urmăresc îndeaproape experiențele literare și artistice ale timpului de azi. Toate sînt gesturi de revoltă împotriva condiției umane - a condiției umane din secolul XX. în literatură nu va rămîne nimic din ele. De fapt, literatura e un mod de
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
el." Amicul meu a avut parte de o grămadă de astfel de dovezi de celebritate. Călătorea la un moment dat cu trenul către Iași. Un individ care stătea pe culoar trecea când și când prin dreptul compartimentului și-i arunca priviri scrutătoare. În cele din urmă a deschis ușa și a strigat victorios: "V-am recunoscut! Sunteți Ludovic Spiess!" Altădată era la Sinaia, unde se retrăsese pentru câteva zile să-și încheie "cartea cu inginerii". Ieșise după masa de prânz "să
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
poate fi! - considerată o victorie. Așezați într-un loc unde se bat munții în capete, nu ne-am pus decât rareori problema să dărâmăm munții, dar am găsit mereu soluții ingenioase de a ne strecura printre ei. Și atunci când reușeam, privirea noastră îndreptată cu umilință în sus își schimba sensul și direcția, uitându-se de sus la Goliații pe care reu-și-sem să-i tragem pe sfoară. Basmele noastre sunt pline de exemple gata să ilustreze această teză: situații în care Făt-Frumos
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
ouălor din cozonac. Ceea ce nu trebuie să ne facă să uităm că, paralel cu aceste ironii, batjocuri, zeflemele, luări în râs, se desfășoară istoria pe care rareori am încercat s-o schimbăm. Că, ironică sau nu, este vorba de o privire de pe malul istoriei, din afara ei. Și, dacă încercăm să găsim în toate acestea un sens mai profund decât simpla descărcare psihologică ("Suntem osândiți la sens", spune Merleau Ponty), vom descoperi că noțiunea de bășcălie, nelipsită din nici o epocă a istoriei
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
Sighet în Germania, dr. Joachim Gauck a vorbit despre eventualitatea organizării și în România a unor mărturisiri publice a celor vinovați, asemenea celor patronate de episcopul Tutu în Africa de Sud. Și, în timp ce publicul german aplauda ideea, românii aflați în sală schimbau priviri ironice și jenate imaginându-și-i pe securiști cerându-și iertare pe scenă și miștocărind remușcarea. îmi amintesc cât de șocată am fost când, după alegerile din 1996, un om politic m-a întrebat "Tu ce vrei?", deși spusesem mereu
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]