37,224 matches
-
astfel: poezie - volumele 1-4 și 45; poezie tradusă - vol. 5; poeme în proză - 6; proză - vol. 7-14; publicistică, organizată tematic și restituită sub prezentarea de "proze" - vol. 15-34 și 39-44; teatru - vol. 35; traduceri de teatru - vol. 36; traduceri de proză - vol. 37, 38 și 46 (ultimul cuprinzând Amintiri din Casa Morților de Dostoievski). A fost nevoie deci de reveniri și îndreptări sau completări de sumar, încât compartimentările și continuitățile nu sunt întru totul respectate, datorită accidentelor de parcurs, cu cauze
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]
-
Sunteți Doctor Honoris Causa al Universității din București și premiat de Președintele Republicii Italiene pentru activitatea de traducător (2005). Ați publicat studii despre T. Arghezi, I. Barbu, N. Stănescu și ați tradus poezie românească (A. Blandiana, M. Cărtărescu); sunteți traducătorul prozei lui M. Cărtărescu. Sunteți mediator cultural prin conferințe care au ca tematică limba și cultura română, promotor al cărții românești (ați organizat o zi românească la târgul de carte de la Pisa - octombrie 2005) și coordonatorul principal al unui grant cu
Bruno Mazzoni îndrăgostit de România by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/9869_a_11194]
-
Tudorel Urian Volumul de eseuri Vinovați fără vină, de Nicolae Breban, aduce o revelație importantă în ce-l privește pe autorul romanului Bunavestire. În cronici și chiar în istoriile literare, romanele lui Nicolae Breban sunt trecute cu seninătate pe teritoriul prozei de analiză. Or, nimic nu îi este mai străin acestui autor proteic decât operațiuni ale minții precum analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea, concretizarea. Nicolae Breban este posesorul unui suflu epic de mare forță, romanele sale par scrise după dicteul automat
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
autorul - n.m.) ne pricepem cât de cât la descriere și mai puțin la analiză și - și pentru acest motiv - nu am fost întotdeauna de acord cu acei istorici literari care ne-au trecut, pe noi și textele noastre, la capitolul Proza de analiză. Nu interesantul și astuțiosul procedeu de a înșira una după alta verigile unui raționament pentru a ajunge la o concluzie, slujindu-ne de logica clasică, formală, a fost preocuparea noastră în timpul unei lungi, și, după cum se vede, prolifice
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
cariere, ci... sondele aruncate în acele straturi adânci ale psihicului uman, ale istoriei chiar, ce nu apar ușor la o contemplare, la o descriere grăbită, strict rațională, sau uneori nu apar deloc!" (p. 64) Oarecum paradoxal, afirmațiile legate de specificitatea prozei sunt valabile și pentru eseistica lui Nicolae Breban. Eseurile sale combină judecăți morale proprii, mici exegeze pornite de la idei ale filosofilor și scriitorilor preferați (în primul rând Nietzsche și Dostoievski, dar și Ignațiu de Loyola, Kant, Hegel, Spengler, Blaga, Turgheniev
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
iar unele gesturi sunt în pragul scatologiei (adulmecarea cu nesaț a chiloților nespălați ai servitoarei, fascinația pentru modul în care urinează femeile). Cu toate acestea, erotismul lui Emil Brumaru este mai degrabă unul suspendat. Actul sexual propriu-zis lipsește, poemele și prozele sale confesive nu sunt niciodată libații ale dragostei împlinite. Totul pare a fi o curiozitate de copil, o veșnică și explozivă promisiune, în care fervoarea imaginației umple amețitor golurile realității. De altfel, în cele mai senzuale dintre textele sale, iubirea
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
seamănă izbitor cu pândirea Malénei de către Renato în celebrul film al lui Giuseppe Tornatore. Și dacă fesele Profirei rămân pentru curiosul adolescent un obiectiv utopic, chiloții ei abandonați în coșul cu rufe murdare sunt la îndemână. Iar micul poem în proză care îi celebrează conține toată senzualitatea narcotică - amestec savant dozat de inocență și perversitate asumată - specifică stilului inconfundabil Emil Brumaru: Într-un vast coș cu nuiele, plin de rufe murdare, am descoperit chiloții Profirei (...). Nu mă mai săturam să le
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
Paul Miclău Cartea Mihaelei Mancaș, reputată profesoară la Universitatea din București, umple un gol în analiza prozei literare de la noi. Dacă în ce privește studiul narațiunii ca atare, cel puțin la nivel universitar s-a ajuns la o oarecare împămîntenire a noii direcții, nu același lucru se poate spune în privința descrierii. Lucrările unui A.-G. Greimas și G. Genette
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
acestora sînt remarcabile, iar lectura cărții face să pălească istoria literară, care nu are mijloacele de a investiga articularea profundă a produsului scriptural. Se aplică peste tot o grilă care reprezintă sistemul categorial al descrierii, ilustrat cel mai bine în proza românească din veacul al XIX-lea. Intră aici statutul peisajului, al portretului, dimensiunea spațială și temporală, obiectele. Impresionează gramatica descrierii în procedee ca enumerarea, elipsa, repetiția, timpurile verbale. Se vede aici competența autoarei, dovedită de altfel și în alte lucrări
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
autorităților înseși în materie de descriere, care n-au cunoscut sau au uitat această disciplină. Se tratează altfel descrierea figurativă, cu frumoasa dialectică a metonimiei, paralela, formele de discurs, inserarea descrierii în narațiune. încheierea autoarei este semnificativă pentru întregul demers: "proza secolului al XIX-lea înregistrează, în stil, o mare parte din procedeele universale ce țin de realizarea descrierii" (p. 143). în mod analog este tratată literatura interbelică, cu accente deosebite asupra modernității noului discurs, sincronizat în mare parte cu "romanul
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
Semnificative sînt astfel observațiile îngemănării romantismului cu realismul, ceea ce dă un farmec aparte scriiturii multor prozatori din creația românească, ferită de convulsiile mutațiilor uneori prea bruște din sfera occidentală, mai ales cea franceză. în repetate rînduri cercetătoarea se referă la proza lui Eminescu, care, deși romantică, ocupă un loc unic, fiind o adevărată apoteoză a descrierii, dusă în pragul modernității. A se vedea în această privință textul reprodus la pagina 142, în care figura lui Ieronim este înfățișată "en train de
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
golirea discursului de șarja semantică, psihologică, morală. Lumea este și atît. Autorul geometrizează și lasă să vorbească lucrurile ele însele, fără adaos auctorial. Poezia rezidă în ele însele, iar cititorul o trăiește prin propria participare. în sfîrșit, să înțelegem că proza "socialistă" n-ar face decît să reia, simplificator, achizițiile interbelice? Morala: în general sînt zgîrcit cu elogiile. Totuși, noua carte a Mihaelei Mancaș este un dar adus culturii noastre cum rar se întîmplă.
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
ea amestecată cu diverse alte influențe, care ne-a rămas de la romanticii români, n-ar îndreptăți prea din cale-afară un studiu de felul Omului romantic al lui François Furet. Însă, pe fragmente, un profil se poate face. Un volum de proză de Negruzzi, pe care-l scoate, în '92, Editura de Vest din Timișoara, m-a îmbiat la așa întreprindere. Pe copertă, un P mare, albastru, stă, pesemne, pentru "proză". Ar putea, la fel de bine, să însemne "pas". Fiindcă Negruzzi este un
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
Însă, pe fragmente, un profil se poate face. Un volum de proză de Negruzzi, pe care-l scoate, în '92, Editura de Vest din Timișoara, m-a îmbiat la așa întreprindere. Pe copertă, un P mare, albastru, stă, pesemne, pentru "proză". Ar putea, la fel de bine, să însemne "pas". Fiindcă Negruzzi este un boier al refuzului, pe care revoltații și abstinenții de la societate interbelici și l-ar fi putut lua înaintaș. Cartea pe care o am în față e scrisă pe vîrste
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
și epoca, între un el și o ea care-și descoperă, cu plăcerile ironiei, ravagiile vîrstei. Un inventar de chipuri, la început, care se diluează în constatările fără plezanterie din final, în vizita obligată la fostele frumuseți. Filosofia, pusă pe proză, a lui Eminescu, din una din poeziile sărite din canon: "Sau mai mici și mai plinuțe,/ Sau mai zvelte și mai slabe,/ Toate peste-un sfert de secol,/ Vai! vor fi aproape babe.// Și zîmbesc atît de dulce/ Ca și
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
intuițiile spectaculoase ale criticului: "Cu ani în urmă mi-am exprimat convingerea (o am și acum) că Mircea Cărtărescu are nu atât geniul pastișei, cum au spus unii răuvoitori, ci excelența sintetizatorului. Poate face la fel de bine nu doar poezie și proză de vârf, ci și teatru, eseu, critică și istorie literară, să traducă și să facă gazetărie de cea mai pură speță, fie pamflet, fie eseu politic ș.a.m.d." Rândurile de mai sus, ca și multe altele din cuprinsul volumului
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
de pe bloc. Înainte de a face saltul fatal a avut însă grijă să lase în custodia unei prietene poetese un manuscris secret care explică multe dintre dilemele existențiale și literare ale celui decedat. Procedeul mise en abîme nu este nou în proza modernă. În cazul de față, el permite transgresarea lejeră, dintr-o parte în alta, a celor trei dimensiuni specifice prozei lui Dan Stanca (prezentul despiritualizat, obsesia istoriei, alternativa metafizică). La prima vedere, acțiunea romanului Mut este simplissimă. După moartea scriitorului
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
secret care explică multe dintre dilemele existențiale și literare ale celui decedat. Procedeul mise en abîme nu este nou în proza modernă. În cazul de față, el permite transgresarea lejeră, dintr-o parte în alta, a celor trei dimensiuni specifice prozei lui Dan Stanca (prezentul despiritualizat, obsesia istoriei, alternativa metafizică). La prima vedere, acțiunea romanului Mut este simplissimă. După moartea scriitorului Dan Stanca (cum spuneam, identificabil cu autorul prin portretul făcut de cei din jur și cărțile pe care le-a
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
cel al personajului din romanul de debut al lui Dan Stanca, Vântul sau țipătul altuia) încearcă, împreună cu o poetă, Eugenia Cojocărescu, prietenă a defunctului, ca, pe baza unui manuscris secret al acestuia - un soi de jurnal, combinat cu fragmente de proză - să reconstituie modul de viață și universul artistic ale scriitorului. În investigația lor cvasi-detectivistică întâlnesc oameni, teme și motive care au intrat într-un fel sau altul în structura romanelor anterioare ale lui Dan Stanca, află modul în care literatura
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
cărui stea era în plină ascensiune. Autor al unor cărți despre Panait Istrati și I.L. Caragiale foarte gustate în epocă pentru jovialitatea stilistică și lipsa de inhibiții la nivelul ideilor, foiletonist neobosit în presa literară, coordonator al unei antologii de proză care a făcut vâlvă în epocă, animator al Cenaclului din Tei, Mircea Iorgulescu era unul dintre oamenii zilei în literatura română din ultimul deceniu al puterii comuniste. Mulți au fost șocați, de aceea, când acest autor la modă a ales
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
Daniel Cristea-Enache Proza realistă deschide adesea căi de afirmare unor personaje excepționale, protagoniști în luptă cu un mediu ostil, pe care sfârșesc prin a-l supune și modela; iar în literatura postmodernă, autoreferențială, eroul principal ajunge însuși autorul, reflectat convenabil în oglinda paginilor
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
dactilografă îndrăgostită de Intelectualul căruia îi bate la mașină opera, o corectoare fascinată de personalitatea Scriitorului, femei bătrâne, singure, decrepite și câte un "cap de familie" cu chef de băuturică și o nevoie copilărească de a fi protejat: iată "eroii" prozelor din Cum încărunțește o blondă. Volumul reia și regrupează texte din cărți anterioare și anterevoluționare: Somnul după naștere (1984) și Iulia în iulie (1986), oferind cititorilor de azi, după noutățile epice din Întâlnire la Paris (2001), un profil mai vechi
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
marmură, spre cușca luminată a portarului, mereu la post. Apoi o lua agale spre Crucea de Piatră." (pp. 135-136). Inflexiuni lirice barbiene apar în cuprinsul acestui desfășurător prozaic, tern, ca și cum poezia ar fi chemată să facă breșe, supape salvatoare în proza cenușie a vieții. La o privire mai atentă, nuvela nu poate fi integrată până la capăt în codul realist: Iulia aparține unui alt plan decât acela al realității propriu-zise, ea e o fantasmă care apare și dispare, o fata morgana intangibilă
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
decât acela al realității propriu-zise, ea e o fantasmă care apare și dispare, o fata morgana intangibilă. Astfel de alunecări, deplasări de la real la imaginar observăm și în alte povestiri, Vara, vara cu tutun fiind exemplul cel mai bun de proză a reveriilor adolescentine. Bovarismul femeii copleșite de treburi, rămasă ca prin minune, o vreme, singură acasă este însă tot o imagine (în negativ) a vieții sale obișnuite. Paradisul construit cu gândul e "poetic" și neconvingător. Valoarea lui pare mai mult
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
fiică, soție, mamă, rudă, gospodină, confidentă, colegă, corectoare, scriitoare...), dar învălmășite în fluxul vieții și al ficțiunii. Acest personaj fără majusculă exponențială, eroic prin stoicismul lui diurn, este figura tipologică preferată a Adrianei Bittel. Conturul său e mai fin în prozele ce respiră aerul interbelic (sau al unor epoci mai vechi, rămase pe pânză) și mai apăsat în cele având ca materie problematică supraviețuirile în anii comunismului. Are dreptate Adina Kenereș, în scurta și expresiva ei introducere: "Dincolo de autor și emblemă
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]