4,496 matches
-
vrea să dispună, măcar temporar, de dumneata... - Un fel de cobai? întrebă zâmbind. - În anumite cazuri, da, un cobai. Dispunând de informațiile transmise, de domnișoara de la numărul șase, e ușor de înțeles de ce Gestapoul vrea cu orice preț să te răpească. Rămase câtva timp pe gânduri, apoi fața i se lumină pe neașteptate de un mare zîmbet: - Tovarășa dumitale de o noapte, sau mai multe... - Mi-e teamă că au fost mai multe, recunoscu roșind. - Tovarășa dumitale era mai inteligentă decât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ta. Numai a ta. Se așează pe mintea ta, pe inima ta, pe pielea ta. Nu te lasă în pace, te gâdilă și te pișcă, la fel ca puricii. Să vă povestesc: Mai întâi, am răpit- o. Pe cine? Am răpit draperia din cătușele ei de la fereastră. Mi-a plăcut. E o tipă lungă, frumoasă, din mătase grea, de culoarea vișinei, are falduri bogate, regești, dar nu stă deloc unde o pui, e lunecoasă. Din când în când, mă învelesc cu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
De-ți spui dorința -n fața ei Ea te va ajuta de-i dreapta De vei minți în fața ei Un uragan prea mare te așteaptă. Dar ea , săracă ne iubește Și varsă lacrimi grele pentru noi, Când la marinari sufletul răpește Și îi alunga dintre noi Și foarte des ne dă tsunami Și valuri mari, ce se revarsă Ce vor distruge orice casă. Dar ea ne dă și de mâncare Ne dă și pești, si ierburi rare, Aduce alge pentru noi
Bazaconii şi autoparodii by Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/378_a_602]
-
sculptorița, au realizat lucrări la fel de importante și durabile că cele ale confraților. Și ele au cioplit piatră, au modelat lutul după ce au construit armaturi solide, au turnat apoi în gips parcurgând toate etapele procesului tehnologic, au mângâiat lemnul cu dalta, răpind fibrelor frumuseți ascunse. Marmură, nobilul material râvnit de sculptori de când este lumea, sub mâinile delicate ale femeilor sculptor din cetatea Moldovei, nu a reprezentat un teritoriu neabordabil ci, dimpotrivă, a fost materialul care a înviat expresiv chipurile unor personalități trecute
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
sculptorița, au realizat lucrări la fel de importante și durabile că cele ale confraților. Și ele au cioplit piatră, au modelat lutul după ce au construit armaturi solide, au turnat apoi în gips parcurgând toate etapele procesului tehnologic, au mângâiat lemnul cu dalta, răpind fibrelor frumuseți ascunse. Marmură, nobilul material râvnit de sculptori de când este lumea, sub mâinile delicate ale femeilor sculptor din cetatea Moldovei, nu a reprezentat un teritoriu neabordabil ci, dimpotrivă, a fost materialul care a înviat expresiv chipurile unor personalități trecute
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
astăzi dimineață și eu abia acum reușesc să ajung la el... Și uite ce frumos ninge! O asemenea iarnă și o ninsoare ca asta am prins doar acolo... În acel loc blestemat, unde cei cu Diktatul de la Viena mi au răpit tinerețea, rupându-mi inima În două. Jumătate a rămas la Nicu, plecat pe front, și cealaltă jumătate - poate cea mai 6 5 zdrențuită - o purtam eu... Doamne! Nu da omului cât poate duce! - cum spunea biata “mamaia”, gazda mea - draga
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tine noaptea și cu ea dimineața fac alte treburi. Mă voi juca cu ea cât timp ești tu plecată la serviciu. (Băiețelul nostru logic are întotdeauna soluții.) *** (Eu, tati) vin cu o altă idee: Crabul-colorat (tot cel care i-o răpise și pe prima iubită) apare și îi oferă 50 de bani, ca să îi dea lui Păpușica. (De fapt, bineînțeles, tati e cel care pune 50 de bani între cleștii Crabului de plastic și îl întreabă pe băiețel dacă nu o
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
părinților, le înlocuiește mama, tata, frații, surorile.) Nu sunt total contra acestor cuceriri, dar trebuie să învățăm pentru ce sunt ele create, și pentru ce le folosim. Foarte mulți copii au calculatoare, telefoane performante, tablete și multe altele, care le răpesc tot timpul prețios. Acest timp pierdut în zădar, pe diferite site-uri, pentru a comenta și a vorbi sau a ne juca, nu-l vom mai găsi niciodata și, într-o zi, poate ne va părea rău, dar nu vom
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
ei și noi, gazdele. Între orele 10-1330 a fost o adevărată relaxare pentru toți. Tot acum avem confirmarea că în seara aceasta vor sosi de la București cu mașina soții Titorov, prieteni vechi ai lui Cosmin, urmând ca luni să-mi răpească musafira mea dragă, ce trebuie să-și reia drumul spre Paris. Primim și mai și dăm unele telefoane. Deci activitate intensă, vorbe de duh, hohote de râs la câte o ghidușie, într-un cuvânt Viața, cu fațetele ei favorabile. Seara
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
După aceste considerații revin asupra substanței memoriilor de război ale lui Ioan Enache și mă opresc la rolul decisiv avut de Mareșalul Ion Antonescu în calitate de conducător al României și de comandant al armatei în războiul de eliberare a moșiei străbune răpită de vecinii hrăpăreți întinși pe un întreg continent. Antonescu - cu personalitatea sa puternică, aureolată de unele calități personale care-i fac cinste - rămâne în istoria noastră națională ca omul providențial care și-a asumat responsabil soarta și destinele României într-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
genunchii în zăpadă implorând-o să devină soția lui, florile acelea scumpe oferite de un îndrăgostit împătimit ce-i încălziseră inima și sufletul până la incandescență, parfumul franțuzesc oferit cu atâta generozitate... Și acum!? Parcă o mână nevăzută voia să-i răpească deodată toate bucuriile lumii ei și s-o arunce în hăuri. Simțea că Victor nu mai merge alături de ea, că între ei distanța se mărește cu fiece zi care trece. Avea strania percepție că soțul ei se depărtase atât de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a oprit vreodată, Alex, să acționezi așa cum ai crezut tu de cuviință? Tot ce ai făcut în această casă și în curte poartă amprenta unui adevărat gospodar. Și apoi, mai este ceva la care voi nu v-ați gândit: ne răpiți bucuria de a fi bunici, bunici adevărați! - Cum vine asta, tată? găsi Alex să spună. După felul în care ni-l ocrotiți, îl alintați și-i faceți toate voile lui Mihăiță, sunteți mai mult decât niște bunici adevărați! - Acesta e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu intra în obiceiurile ei. Îl strigă pe Mihăiță din curte unde stătea la sfat cu bunicul lui, făcând un haz nebun din cine știe ce pricină. Ina îi motivă tatălui că vor să meargă puțin în oraș și că i-l răpește pe nepot. Mihăiță sări în sus de bucurie. Nu era în fiecare zi duminică; nu avea prea des prilejul de a-i însoți pe părinți undeva și spera din toată inima ca acest drum să treacă și pe lângă o cofetărie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o sută douăzeci și două de trepte dar, o dată ajunsă în vârful dealului, așezându-se pe un buștean, conchise: - E minunat, dragule, de aici se vede aproape tot orașul! - Aceasta va fi masa sfaturilor de taină. Nu putem să-i răpim lui Brâncuși numele de Masa tăcerii dat operei lui. Ina se simți cuprinsă de o bucurie fără margini. Cum va ajunge acasă, le va spune părinților: De mâine ne mutăm în noua noastră locuință! Va fi suspectată de ai ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
umilințele la care ar fi fost supusă, să-i expună situația reală, așa cum de fapt se derulase evenimentul. Avea să-i mărturisească și care fusese cauza acestei răzbunări, recunoscându-i Inei că nu-i putuse ierta faptul că i-l răpise pe Alex, așa socotise ea tot timpul, și că, în ultima perioadă, nu-i fusese prietena care se declarase. Îi era greu, nespus de greu. Și timpul, timpul se scurgea imperturbabil, zorit de pricini pe care le știa; dar ea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pe TNT filmul Dirty Dancing pentru a șaizeci și opta oară În viața mea. Și din toate aceste vizionări, fusese prima În timpul căreia adormisem Înainte ca Johnny să anunțe: „Nimeni nu o pune pe Baby la colț“ și să o răpească, la propriu, până când doctorul Houseman urma să recunoască faptul că știe că nu Johhny a fost cel care a băgat‑o pe Penny În belea și o sărută pe Baby, care tocmai și‑a reluat numele de Frances. Toată scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
impactul lor se naște hybrisul, la fel ca În tragedia greacă. Tragedia nu e omologabilă În nici una din cele două stări; doar fausticul provoacă situația entropică generatoare de tragic. (miercuri) În timp ce sunt În pat cu A., simt că ceva mă răpește din prezent și mă trage către imaginile pure din adolescență. Eu nici nu știu ceea ce fac În acest moment, mi se pare că nici nu mă aflu cu adevărat aici, ci că trăiesc plenar numai În aerul acela Încins, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pulveriza pe loc. Era Înăuntrul lor atâta dorință, atâta așteptare și atât de frumoasă era această femeie (nu o vedeam decât prin ferestrele ochilor, dar acolo se amesteca viforul cu mireasma liliacului În primăvară), că aș fi vrut s-o răpesc clipei și s-o duc departe, undeva unde să fim doar noi doi și să ne privim nestingheriți de nimeni. „Hai, dragă, ce te zgâiești atâta?“, am auzit o voce vulgară și din spatele femeii a apărut o figură bovină, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
irepetabilă ne dădea la amândoi o fericire ce nu se comunica prin cuvinte, dar era subînțeleasă din crisparea cu care o trăiam Împreună, Într-un fel de perversă complicitate. Eu existam pentru că existau ochii aceia ce mă așteptau ca să mă răpească, să mă transporte brusc În alt spațiu, Într-o falie a realului ce se deschidea Între noi și pe care o simțeam doar noi, unde corpurile noastre nu existau decât ca ceva imaterial, o stare de transparență prin care noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
meu necondus și necunoscut de ochii tăi blânzi, Acasă, tu, mamă, mă primești ca pe un copil prost și neîndemânatic Fii cuminte, Îmi spui, și mă ocrotești În somn la vise cu zmei Ești geloasă pe lucruri să nu mă răpească Sentimentul de mamă e cel mai pur dintre toate câte pot să existe Dar „mamă“ e-un nume ce se capătă greu și se cântărește În moarte O mamă moare Încet, trăgând toate morțile tale posibile-n ea. Fugi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fată foarte inteligentă, În seria noastră; s-a transferat de la „sorbonica“ direct În anul II. Discutăm foarte mult, e capabilă să mânuiască cele mai grele abstracțiuni, parcă-ar fi un Napoleon În fustă. De fiecare dată, Întârziem după terminarea cursului, răpiți de discuție. Azi a venit un bărbat tânăr, blond și foarte Înalt s-o ia de la curs. „Îți prezint pe poetul N.S.“, Îmi spune G.M. Mă uit cu indiferență. Nu sunt deloc impresionat. Mi se pare un lungan deșirat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Învățătorul meu, l-am citit, am văzut că mă invidiază pentru bogățiile mirifice, că tare ar vrea să le aibă el, să se mai joace, să nu facă altceva decât să se joace, preocupat doar de gratuitatea absolută a jocului, răpit din mijlocul acelor plictisitoare lecții, pe care este obligat să le facă În fața unor școlari adormiți sau derbedei ca mine; În sfârșit, destinderea de pe fața lui n-a ținut mult, s-a uitat la mine: „Mai ai? Mai ai Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Holban este mult mai sigur, mai actual, mai ales În Ioana. Dar ei literaturizează Încă, se uită În rama romanului și fac retușuri inutile, falsifică acolo unde nu iese după canon; mi se pare mai important să nu te lași răpit de retorica ficțiunii; deodată, vei observa că totul se estompează, devine o laxă pânză În care Încap toate experiențele posibile; nu trebuie să faci ficțiune decât atunci când nu mai este nici o ieșire: lectura ca actio este și ea mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mea de dragoste e de fapt un pretext ca să-ți fur ceea ce ai tu mai bun În sânge: experiența de alpinist? Ai acumulat-o greu, frântură cu frântură, crispare alături de exaltare, suferință alături de extaz. Și eu am venit să-ți răpesc pas cu pas comoara aceasta pe care numai tu o ai. Bietule om mărunt, cum te-nșeală pe tine toată lumea... Și cum te calc În picioare, ca să-ți fur crâmpeiul de cer ascuns În tine... Dar eu vreau un cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ci propriul meu corp real; senzația era de mare satisfacție: convins Însă că Întâlnesc pe cel dinaintea mea, ce mă privea cu mirare că exist, că arăt așa, că am ochi, gură, nas, mâini etc. Operația aceasta de oglindire mă răpea oricărei alte preocupări și eram În stare să uit de joacă, de foame și de somn, numai să fiu lăsat să stau În fața oglinzii. Sora mea s-a supărat, i-ar fi plăcut să se uite și ea, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]