5,326 matches
-
de flori și devastate grădinile mahalalelor, că toată noaptea lătraseră câinii, tot chemându‑se Între ei dobermani cu câini‑lupi, Îndârjiți În zgardele lor aidoma unor coroane de spini; lunecau verigile grele ale lanțului pe sârma de oțel temeinic Întinsă, răsunând precum lanțurile sclavilor din negura istoriei, fără ca nimănui să‑i treacă prin cap, chiar nici bătrânilor grădinari osteniți, În a căror oase istovite zăcea istoria bolilor, veșnică precum istoria proletariatului, că În acea noapte se petrecuse o mică revoluție separatistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o singură literă din Enciclopedie. Aceea era a treia. Într‑adevăr, În cea de‑a patra Încăpere toate volumele aveau pe ele Însemnul literei „D“. Dintr‑odată, Împinsă parcă de un presentiment, am Început să alerg. Îmi auzeam pașii cum răsunau În ecouri difuze ce se pierdeau În bezna adâncă. Tulburată și abia trăgându‑mi sufletul, am dat de litera „M“ și, cu bună știință, am căutat să deschid un volum. Înțelesesem, amintindu‑mi poate că despre asta mai și citisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
șes, anotimpurile se schimbau, râurile se umflau și iar intrau În matca lor, frunzele Înverzeau ca apoi să se Îngălbenească ; tata stă la umbra unui prun În floare, apoi se trage sub o streașină, fulgerele luminează priveliștea serii, bubuitul tunetelor răsună până În zănoagă. E vară, soarele dogorește, iar geometrii noștri (acum e cu unul, Dragović) se Întorc pe la amiază, ajunși În fața unei case (strada și numărul) bat la poartă, cer o cană cu apă. Iese o fată, le Întinde un urcior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de tanc acoperea pentru o clipă interogarea unui Volksdeutscher pe nume Franjo Herman, ale cărui implorări treceau prin zidul subțire al clădirii Învecinate, iar un ofițer justițiar al OZN‑ei2 Împlinea răzbunarea poporului, ca și rafala din curtea Învecinată ce răsunase ca un sfredel În liniștea deplină care se lăsase după trecerea tancurilor sovietice, de asemenea pata de sânge de pe zid, pe care tata o va zări prin gemulețul de la closet, și cadavrul nenorocitului de Herman, În poziție embrionară, toate vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
gloata păgânilor, avea curând să se desfete. 6. Și iar veniră cu torțe, care luminau altcumva grota, parcă mai sfredelitor, veniră cu cântări și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cântările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile preoților, glasurile copiilor, ale băieților Îmbrăcați În alb, aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împânzi cu fumul torțelor și de mireasma tămâii, toți cântau Într‑un glas Întru slava Domnului, preoți, copii și ei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aceea Domnul Îl purta pe aripile Îngerilor peste acele grădini, tocmai ca sufletul să le presimtă dulceața și desfătarea, să simtă mireasma tămâii și adierea narciselor, blândețea rugăciunii, tocmai ca să‑i cadă și mai greu chinurile iadului, cât Îi mai răsunau În Închipuire rugăciuni și cântări, cât Îi mai erau Încă vii În simțire izul tămâii și al făcliei, cât mai presimțea aievea lumina cerului. 10. Chiar o fi vis? Un vis - lumina zilei Domnului, lumina care lumina năprasnic, căci denecuprinsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbârlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care‑i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol În celulă. Sentința era crâncenă și neîndurătoare, moarte prin spânzurare. Tânărul nobil participase cu arma În mână la o revoltă, la unul din acele puciuri care din când În când mai zguduia imperiul, țâșnind pe neașteptate cu Înverșunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
soldații se aciuiau pe lângă ofițerii care citeau cu o voce gravă prorocirile din Conspirație. În pauza dintre două cuvinte se auzea doar foșnetul fulgilor mari, iar uneori, ca de la mari depărtări, nechezatul cailor cazacilor. „Cum orice stat are doi dușmani - răsuna vocea cristalină a ofițerului - și cum statului Îi este permis ca, față de inamicul extern, să folosească orice formă de represiune, cum ar fi ambuscade de noapte sau agresiuni În masă, de ce astfel de măsuri sunt socotite nepermise și nefirești față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cazul de față cu butada: la maturitate iei din cărți doar ce te‑apasă: mistificarea și necredința. Fiindcă nu poți căra o bibliotecă În spate. Biblioteca personală este doar ceea ce rămâne În cuget - chintesența, zațul. (Chiar numele lui Dalj Îi răsuna În minte precum titlul unei poezii.) Dar ce era chintesența, zațul? Pe Oneghin Îl știa pe dinafară, pe Ruslan și Ludmila - aproape pe de rost, pe Lermontov Îl recita doar după bărbierit, când apăsa cu lapis pe tăieturi. (Cu plumbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ta. Adică pregătești iarăși unul din atacurile acelea inutile, zadarnice împotriva Arsenalelor, și crezi că aș putea afla ceva în această privință ca să raportez consiliului Arsenalelor? Ochii ei verzi îl inundară cu văpaia lor. Cînd vorbi din nou, cuvintele îi răsunau ca niște schije de oțel: ― N-am să spun nimic care să-ți ofere o scăpare. Nu știu cam ce sistem de comunicații folosești cu superiorii tăi, dar sînt convinsă că unul există. Fizicienii mei au înregistrat adeseori pe instrumentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
TÎNĂRUL BINE CLĂDIT CARE-L DECLARASE ARESTAT PĂȘI ÎNAINTE DIN PLUTON ȘI-I SPUSE SEC: \ NU FACEȚI VREUN GEST NECUGETAT, DOMNULE JONES ARSENAL. AR FI MAI BINE SĂ VENIȚI CALM CU NOI. \ JONES, SPUSE HEDROCK. ȘOCUL FĂCU ACEST CUVÎNT SĂ RĂSUNE LINIȘTIT, APROAPE BLÎND. ȘOC ȘI UȘURARE. O CLIPĂ, PRĂPASTIA DINTRE PRESUPUNEREA SA INIȚIALĂ ȘI REALITATEA DOVEDITĂ ACUM I SE PĂRU PREA MARE PENTRU A O SĂRI FĂRĂ VREUN EFORT DE VOINȚĂ SUPRAOMENESC. ÎN SECUNDA URMĂTOARE ÎȘI RECĂPĂTASE STĂPÎNIREA DE SINE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CU O GRABĂ NECRUȚĂTOARE. MĂ VĂD SILIT SĂ CAD DE ACORD CĂ MOARTEA ESTE SINGURA SENTINȚĂ POSIBILĂ. DE JUR ÎMPREJURUL MESEI SE VĂZURĂ CAPETE APLECÎNDU-SE APROBATOR ȘI SE AUZIRĂ GLASURI CARE MURMURAU: \ DA, MOARTEA... MOARTEA... MOARTEA IMEDIATĂ. \ O CLIPĂ VĂ ROG! RĂSUNĂ GLASUL LUI HEDROCK MULT MAI CLAR DEFINIT DECÎT AGLOMERAȚIA ACEEA DE VORBE POTOLITE. AȚI SPUS CĂ ACEASTĂ SALĂ DE CONSILIU SE AFLĂ ACUM ÎNTR-O PARTE O HOTELULUI CARE NU ERA OCUPATĂ ANTERIOR DE CORPORAȚIA METEOR? SE UITARĂ CU TOȚII LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ECRANUL LUI, FĂRĂ SĂ POATĂ LUA HOTĂRÎREA DACĂ SĂ RĂSPUNDĂ SAU NU LA APEL. TRECU ȘI CEL DE-AL TREILEA MINUT. ÎNCEPU SĂ-L APESE UN SIMȚĂMÎNT AL ÎNFRÎNGERII, CĂCI TRECEAU MINUTE MAI MULT DECÎT PREȚIOASE. DUPĂ CIRCA CINCI MINUTE RĂSUNĂ O VOCE ASPRĂ DE BĂRBAT: \ DA, CE ESTE? UN FIOR ÎL STRĂBĂTU PE HEDROCK DIN CREȘTET PÎNĂ-N TĂLPI. ÎȘI PREGĂTISE EL BINE POVESTEA, DAR ÎNAINTE DE A PUTEA RĂSPUNDE, GLASUL VORBI DIN NOU, ÎNCĂ ȘI MAI ASPRU: RĂSPUNDEȚI LA ANUNȚUL-RECLAMĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CAZ AVEA SĂ-ȘI ÎNDULCEASCĂ ÎMPIETRIREA \ FIE O CONȘTIENTĂ LIPSĂ DE PRIETENIE. ȘI DACĂ N-AR FI FOST VORBA DE NICI O RECUNOAȘTERE, ȘI ASTA AVEA SĂ CAPETE UN SENS. Așteptă, dar de data asta nu prea mult. Glasul din teleecran răsună: ― Foarte probabil te întrebi de ce a trebuit folosită această metodă ciudată de angajare. Îl compătimi vag pe omul respectiv. Celălalt era atît de acut conștient de ciudățenia propriilor sale acțiuni încît o lua drept bună din capul locului că toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ÎN LUPTĂ. BANG! SUNETUL CARE IZBUCNI DIN ADÎNCURILE NAVEI ÎL ELECTRIZĂ PUR ȘI SIMPLU PE HEDROCK. ASTA TREBUIE SĂ FIE UȘA CAMEREI DE PROPULSIE. Tocmai acum se descoperea faptul că el se află în libertate. Peste cîteva secunde avea să răsune zgomotos alarma. Hedrock se îndreptă fără grabă, cu un aer degajat, spre scară, se frecă de mai mulți oameni care așteptau pe acolo și începu să urce. Era incredibil de simplu. La fiecare nivel se aflau alți paznici, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Într-un tîrziu se hotărî să parieze, mai întîi ca oricare alt jucător de jocuri de noroc: albul este simbolul purității. Albul pierdu. Își văzu banii ducîndu-se pe copcă și se hotărî să uite de puritate. Negrul pierdu. Lîngă el răsună ca un clinchet de clopoței rîsul unei femei. ― Sper, domnule Gonish, că în jocul cu uriașul vei fi norocos. Dar te rog să ne urmezi în camerele rezervate. Gonish se întoarse și văzu o femeie și trei bărbați, dintre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ton plin de interes. Hedrock zise plictisit: \ MĂ ROG, MĂ DAU BĂTUT. AȘ VREA SĂ ȘTIU CÎND POT CĂPĂTA CEVA DE MÎNCARE. CEL CE-I PUNEA ÎNTREBAREA ERA DE-A DREPTUL TULBURAT. AI AUZIT, XXY (UN NUME NEDESLUȘIT)? ― Foarte interesant, răsună glasul unui alt gînd. Într-un moment critic nevoia de hrană este dominantă. Asta pare semnificativ. Liniștiți-l și continuați-vă experiența. Hedrock le spuse: \ NU E NEVOIE SĂ MĂ LINIȘTIȚI. CE VREȚI SĂ FAC? Dar cum? GÎNDEȘTE-TE LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
acest gest ar însemna ceva. În lunga tăcere care urmă, se gîndi pentru prima dată ce sens ar putea să aibă toată rigiditatea asta a ei. Era oare posibil să știe adevărul în privința lui? Înainte să apuce el să vorbească, răsună stins glasul ei: ― Robert, poate că nu e nevoie să spun decît atît: o să fie un moștenitor al dinastiei Isher, un prinț Isher. Din această dezvăluire, partea cu copilul nu-l prea afectă. Deci ea știa. Asta era ceea ce conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Te-așteaptă mohorârea pustiului pietros! Nu șovăi, străbate-o... Și când - diamantine - Pădurile de ghețuri se vor ivi pe cline, Încrezător, azvârlă ciomagul de prisos: Din povârniș, în steiuri; din stânci, în văgăune Izbit de lespezi, ciotul va face să răsune Cu lung și mare vuiet tot hăul de granit. Dar sus, sub îngînata lumină-abia născândă, Lăsând să scape râsul din pieptul tău sporit, Acopere căderea cu hohot de izbândă. HIEROFANTUL În rândurile celor ce s-au bătut sub Miltiade coborâse
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-n jiletcă de râios batracian. - Cântec, lebădă străpunsă, sol al harfelor eline, Strămutat pe mândre prapuri de năierii tăi vikingi, Pînă-adînc în moleșala quintelor manueline, Alter ego, o! Pantazi, ce Atlanticele-nvingi. Liniștit rapsod al stelei ninsă-n umbra străvezie. Răsunând ca din legendă, ca din pânzele dintâi, Liric pur! Închipuirea te petrece în vecie, Drept la racla ta de ape cu atolii căpătâi. * "Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile", Cupă limpede! ești numai arta marelui Matei. Inima rămîne-această
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care o identifică Platon cu Poesis-ul. Deci, problema lui Poe: cercetarea adevăratului domeniu al poeziei, pe care el a rezolvat-o prin adjoncțiune, Moréas o rezolvă prin excluziune. Domeniul poeziei nu este sufletul integral, ci numai această zonă privilegiată, unde răsună actele lirei. Este locul oricărei frumuseți inteligibile: ințelegerea pură, onoarea geometrilor. * Dar receptivitatea lui Moréas la ideile pe-atunci în circulație merge mai departe. Pe la 1900, geometrii încep să considere insuficiente cercetările diferențiale locale. Sunt înlocuite de teorii globale, în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și Înfrângere. Nu toate aceste poezii sunt parnasiene, privesc adică universul exterior impasibil, unele poartă și mărturisirea unui gând propriu, ajung chiar până la romantismul tiradei. De remarcat că în Dionisiacă Ion Barbu anticipează pe Blaga din Pașii profetului, făcând să răsune chemarea corului menadelor la desfătările bahice: "O, voi, înfiorate noroade, la pămînt,/ Zborobiți centura ființei, topiți-vă cu glia./ Iar peste lutul umed și trupul vostru frînt,/ Enorm și furtunatic să freamăte Orgia!" Curând poetul nu se va mai recunoaște
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
adresau cu o uluitoare lașitate. Pe unul dintre ei l-am auzit cum încerca să lingușească o namilă de berbec care își proptise botul în pământ la câțiva pași de mine : „Hai mă, Cerbule !...“, îi spunea. Apoi o voce a răsunat de departe, acoperind vacarmul : „Vacile, măăă !... Feriți, că le omoară...“. Atunci păstorii-militari s-au pornit să scoată alte sunete, alte strigăte, alte chiuituri, la fel de nemaipomenite. Iar oile, înțelegându-i la perfecție, s-au repezit de-o parte și de alta
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sălbăticiuni, într-o participare deplină și activă. Eram o părticică din nimic, gata să reintre în matcă fără să se piardă, firesc și fără urmă de tristețe. Curând poate (nu mai știu), cercul de trăsnete m-a părăsit. Bubuiturile au răsunat tot mai departe, dincolo de colină. Apoi, s-au stins și a urmat o liniște cumplită. * În nopțile ploioase, fără lună, din toamna fiecărui an, în satul indian Jatinga (Assam) se adună stoluri imense de păsări de diferite specii. Ele zboară
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
narcotice orchestre , bat tobele , ridicînd un nor de praf din care nu reușesc să mă ridic. Simt mirosul de femeie nebotezată venit din hainele grele ale bătrînei poetese, Simt mirosul de piele Încinsă al tobelor ce bat În cutia craniană, răsunînd În scrinul maeștrilor, aud ucenicii batînd pe nicovală pielița de fată mare a bătrînei visătoare, care ar putea să-mi fie mamă. ...Dar o mamă nu face cu ochiul copilului său, și nu uneltește chei Întru sălbăticirea frunții sale. Mi-
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]