8,590 matches
-
obliviune)... Cine după mine se ține și nu mă ajunge!!! Cine mă minte! Mă ademenește... Mă separă... Mă... fără de cuvinte. Acolo unde nimic nu este.... Și nu e nici măcar într-o poveste... Cine e invitat în adâncurile mele și se rătăcește.... Cine suspină fals suspin (și o face bine, credibil).... Cine se satură de mine După ce a început să mănânce din mine...... Cine are sete și nu mă bea... Deși vede izvorul cum susură... Și aerul și marea, oceanul, cum freamătă
ÎNTÂLNIREA DE LA MIEZUL NOPŢII (POEME) de AURELIA SATCĂU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371596_a_372925]
-
descântece de șoapte. Lume nouă, lume veche Cum să le așezi pereche? Ce să dai și ce s-aduni Vise-n gânduri de nebuni... Vorbele-au căzut topor Răsturnând furtuni pe zbor. Ochii-ntunecați de noapte Vor iubirile să-ngroape. Rătăcită-n alte sfere Zbor pe vise efemere. Numai inima îmi plânge Când cuvântul o străpunge Sângerând în poezie Versul meu balsam să-ți fie... de Gabriela Mimi Boroianu 03.05.2015 Referință Bibliografică: Doină / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN
DOINĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374821_a_376150]
-
salcâmii toropiți în soare Și pe sub teii unde nu se moare, Doar floarea, rânduri-rânduri, ne-nfioară. Potecile ne duc departe-n zare, Spre adierea blândă și ușoară, Pe unde pescărușii încă zboară, În arc de curcubeu întins pe mare. Dar dacă rătăcim vreodată drumul Prin anotimpu-acesta, ca nebunii, Se stinge focul și rămâne fumul, Care se-nalță pân’ la colțul lunii. Iar lângă țărm rămâne rece scrumul Și, fără flacără, rămân tăciunii. Referință Bibliografică: ARȘIȚĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ARŞIŢĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374830_a_376159]
-
mereu. De aceea, uneori, când privesc la televizor și văd cum se revarsă zoaiele mediatice, mă sufoc și îmi vine să alerg de zănatic în Poiana Amintirilor. Și să fuug, să fuug, să fuuug...până în Pădurea Umbrelor Tăcute. Să mă rătăcesc acolo și să stau de vorbă cu ele. Dar...sunt tăcute. Și mă întorc resemnat în mâlul cotidianului. Totuși, odată, am întâlnit prin hățișurile acelei păduri și umbra mutului. Am rămas mirat. Aici...mutul vorbea. Numai în lumea noastră era
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
e viața, oare? O mare fără valuri înspumate, Un orizont pierdut, zâmbet ce doare. De n-ai iubire, poți avea de toate, Nefericit te simți și zi și noapte! N-ai satisfacții, suflet fără chei Ești trist și gol, te rătăcești prin șoapte Ți-e viața fadă, n-ai nici un temei. Deschide-ți inima, zâmbește, cântă Lasă-te lin în brațele iubirii Ca-n tine să pătrundă pace sfântă Și-ai să trăiești mirajul fericirii! ÎNCERC SĂ TE DESCOPĂR Încerc să
POEMELE AMURGULUI (3) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374897_a_376226]
-
fade năluciri pe-anoste chipuri. Îți caut ochii, vreau să le simt vraja Căldura mâinii-ți lenevind pe umeri Deschide poarta și-alungă-ți straja Vino, te-aștept tăcerile să-mi numeri. Vorbește-mi, te voi asculta cuminte “Copilă”-mi spui, când rătăcesc prin situri Pe-o insulă. Iar gândul meu fierbinte Încearcă să te-nvie dintre mituri. VREAU ROMANȚA TA MEREU SĂ FIU Vreau romanța ta mereu să fiu Cântă-mă pe-o strună de vioară Tu să-mi fii luceafărul de
POEMELE AMURGULUI (3) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374897_a_376226]
-
nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului M-ajunse ruginita tânguire a ramurilor sfârtecate nemilos sub vântul părăsit prea lesne de fiecare anotimp orgolios. Desculță, m-a întâmpinat, plângând, pădurea, iar pașii mei prin lacrimile ei s-au rătăcit, căci au plecat demult, cu zvon de aripi, acele călăuze care vara mi-au uimit. Scrisorile săpate-n trunchiurile nude păstrează amintirea amorului duios ce soarele-l purtase pădurii despletite în mângâierea blândă a vântului sfios. Când ziua își pierdu
DE TOAMNĂ... de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374924_a_376253]
-
septembrie 2014 Toate Articolele Autorului SPINI M-ați împodobit Ca flori furate din grădina Ghețimanilor. Și un vas de porțelan s-a spart În magazia cu carcase de vită tânără. Vițelul cel gras s-a dovedit a fi slab Și rătăcesc degetele mele Printre clapele clavecinului sângeriu. Cum să mai hrănesc neamurile, Ce se adunară la nunta Din cele șapte de ori șapte vânturi? Restaurantul de familie a falimantat Și unul câte unul Flămânzi și însetați, Smulgem spinii de sub unghia Cu
MONADE (2) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374941_a_376270]
-
adevăr, Se joacă umbre în pete de luciri. Zilele înalte cern praf auriu, În zâmbetu-ți pur înotăm liniștiți, Orele luminează până târziu Risipind ninsori de pomi înfloriți... Duci sărbători pe vânturi obosite, Arde firea-mpodobită-n după-amiezi, Clipele trec rar parcă-s rătăcite Și tu, mirare dulce, începi să visezi?!... Iubite, te aud susurând argint? O sfială-n clipe mă cuprinde-ncet, Răsuflarea-ți caldă, în ceafă, o simt! Fluturi speriați mi-au sărit pe suflet... Referință Bibliografică: CINE SE AUDE-N PRIMĂVARĂ
CINE SE AUDE-N PRIMĂVARĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374958_a_376287]
-
și constituiau un loc de plecare a cetelor de bandiți. O furtună de nisip surprinsese caravană și o blocase în deșert pe mai multe zile iar centuria nu dăduse de urma lor crezând că fusese surprinsă de atacurile tâlharilor și rătăceau la întâmplare prin deșert neputându-se orienta din cauza furtunii prelungite. Porumbeii însă aduseră vestea la Ierusalim și românii îi angajară pe cei doi perși să-i găsească pe cei rătăciți. În mai puțin de o săptămână Mâțan, Maydan și oamenii
AL CINCELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374906_a_376235]
-
din ritualurile religioase). Experimentul fascinant se continuă sub ochii noștri și nu știm dacă să râdem sau să plângem gândindu-ne la învățăturile de minte pe care le vom trage probabil abia peste mult timp (sau deloc, repetând istoria mielului rătăcit de turmă). Judecând la rece, datoria acumulată de greci a devenit atât de mare încât practic e greu de imaginat că se va mai putea plăti vreodată. În schimbul banilor, ei ar trebui să vândă ceva, ori ceva așa de valoros
BINE ŞI DEZ-BINE DUPĂ CALENDELE GRECEŞTI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374951_a_376280]
-
plâng. Când vise și gânduri se contopesc Se aud acorduri de suflete vibrând Pierzându-se în corul îngeresc În tainice ecouri murmurând. Pe-al vieții ocean învolburat Destine enigmatice se unduiesc La mal nepotrivit au ancorat Și toate în derivă rătăcesc. Referință Bibliografică: Umbre în oglinda sufletului / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1918, Anul VI, 01 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
UMBRE ÎN OGLINDA SUFLETULUI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375010_a_376339]
-
la pas spre casa sufletului meu de primăvară plin, Prind norii albi din vânturile ce tresar, ușor, în mâna mea, Mă învelesc apusuri ce-au colindat la margini de destin, Iar cerul îmi șoptește că-n visul meu și-a rătăcit o stea. Se ceartă brazii cu adieri răzlețe, foșnind ușor ca marea, Încerc să trec printre iluziile vieții care-mi alintă gânduri, Dar ochii mei parcă prind aripi, sfidând doar depărtarea, Sub pleoapele-obosite ascund cu teamă roua din abisuri. Mă
DEPARTE...DEPARTE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375035_a_376364]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > IN MEMORIAM Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1826 din 31 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Din rădăcina ta, rămas-am rămurea... O, brad frumos, cetină-tristă în amurg, Să rătăcesc sub pleoapa lumii singurea... Pe prundu-ncărunțit, azi, lacrimi-calde-mi curg. Văzduhul - o harfă ce-mi strigă durerea Când zări înghețate cu privirea parcurg, Din rădăcina ta, rămas-am rămurea... O, brad frumos, cetină-tristă în amurg. Prin gând înzăpezit, acolo, într-o
IN MEMORIAM de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375032_a_376361]
-
I thought of the passing hour Moving for the Godly plan. It made some sense, I must confess, But life is too intense To press The infinite Into a tidy mess. Open the universe, Let loose the quest! ÎN TIMPUL NOPȚII Rătăcesc pentru totdeauna în blestemul meu nefericit, Adeseori șovăind Adeseori clătinăndu-mă Dar auzind veșnic râsetul cobei. Merg înainte alături de luna rec, Adeseori ghidată Adeseori împiedecata Și niciodată că un hoinar fără griji. Dar, voi pleca curând din acest iad dulce. DURING
VISE NEÎMPLINITE (POEME)2 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375030_a_376359]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > MARIANA STOICA - FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1826 din 31 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului FEMEIA Două gânduri împletite rătăcesc în noapte Prin unghere amorțite și tainice șoapte. Pe obrazul diafan și umbrit de lună Pleoapa cade obosită, pe-un acord de strună. Și în simfonia-i mută, genele se zbat Fâlfâiri de rândunele...ce urcă...și cad, Strivind vălul
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
și de tinerețe. Înflorește trandafirul pe obrajii ofiliți Roua picură în perle din ochi triști și chinuiți. Muzica înălțătoare sentimente noi trezește Viața cu un suflu tânăr și mai tare izbucnește. Sufletul veșnic închis, în trupuri bătrâne, Rupe lanțurile, iese, rătăcind prin lume. MONOLOG Cântecul vesel sau trist al versurilor mele Pătrunde-va vreodată-n inimi reci și grele? Acordul lui se pierde treptat într-un ecou Murmurând etern „un vechi” sau „poate nou”. Din ochi voi smulge perle sau tăciuni
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
Pentru că vede. Vede binele, vede și răul. Amețit de vârtejurile vieții confundă, aleargă se zbate și cade frânt nu odată sub povara amenințătoare a greului, a urâtului, a săgeților însângerate. Se ridică și aleargă din nou. La capatul unui drum rătăcește peste cărările neștiute, se amestecă în strigătul neputincios al celorlalti și dispare o vreme pentru a reapare uneori, refăcut și frumos, alteori zdrobit și împovărat. Aude oda bucuriei ca o rezonanță a unei simfonii de mult uitată. Se ridică, aleargă
ODA BUCURIEI de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375072_a_376401]
-
albul iernilor de ceară Și-am uitat de vara noastră și de-albastra primăvară; E pădurea sihăstrită, fără verdele din seve Și suspină fantomatic într-un cântec allabreve. Negre gânduri se-nfiripă într-un ram uitat, pe-o rână Vântul, rătăcind bezmetic, simfonia morții-ngână; Trec prin mine albe vise, îmbrăcându-mi aripi frânte Toamna și-a luat vacanță și nu-s vremuri să mă-ncânte. Parcă a-mpietrit lumina, într-un joc de-amar și dulce Vin tăcerile-nserării, spre-alte
DANSUL NOTELOR FUNEBRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375085_a_376414]
-
cont și de trăirile poetei : de năzuințele sale de ordin sentimental, dorinței sale firești de a dărui citirorului prin versurile scrise,dorința cea mai profundă pentru dragoste; dragostea dintre un bărbat și o femeie; dragostea începutului și sfârșitului; dragostea fluterelui rătăcit prin trifoi și iarba plăpândă; dragostea întrebărilor tainice împărțite cu visarea. ............................................. Mă caut și te găsesc în palma cerului cântând cu ciocârlia în șoapta brazilor, scriindu-ți poezia, în gândul unui an ieșit din calendar, în flacăra aprinsă demult, de-
,, APROAPE UNUL ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373800_a_375129]
-
Publicat în: Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Printre vise efemere... Printre vise efemere ... Mi-am pierdut doi ochi albaștrii, Absorbita în tăcere Într-un cosmos plin cu aștrii. Îmi dezbrac sufletul ... Cand strigatul se-ascunde-n șoapte , Rătăcesc rotund în timpul Pierdut-ntre clipe coapte . Te evapori prin gând... Retrăind amintirile noastre , Si apari din când în când Secerând uitări în priviri albastre. Mă împac cu amintirea ... Între valurile lasate-n drum , Picurând stropi din iubirea Ce-a dispărut
PRINTRE VISE EFEMERE… de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373837_a_375166]
-
-n cerul Tău sublim. Îmi amintesc și nu uit să spun lumii, Că Dumnezeu cândva S-a îndurat, C-a dat salvare omului și humei, În clipa când a fost crucificat. Apoi mai știu, m-ai așezat pe Stâncă Când rătăceam fără un țel precis, M-ai ridicat din valea cea adâncă Și mi-ai trasat un drum spre paradis. Și cum să uit minunea asta mare Și harul Tău ce l-am primit în dar, În casa mea e mare
ÎMI AMINTESC de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373847_a_375176]
-
rândul să-ți prind zâmbetul poznaș copil al soarelui de-april, copil respins de zgomot, de oraș buclos, catifelos și tandru, privire mustăcind în colț de dor cu mâna-ți sărutată-n mine, apoi de gura-mi fără nor îmi rătăcești mintea bătrână, întinerești inima-mi-biată bătăi de poartă cabalină, de verde crud îmbălsămată e doar o clipă cât o doară, e doar o doară cât o clipă și timpu’-n mine o să doară fiindcă la tine-i buza-aripă și-am alergat
O SIMPLĂ RAZĂ FERECATĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373877_a_375206]
-
nr. 2088 din 18 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Tu, dor nebun, de ce mă amăgești, Și-mi pui poveri ca unui sclav de rând ? Ce alte chinuri vrei să-mi născocești, Nu îți ajunge că mă vezi plângând ? Întâi mă rătăcești prin larga lume, În labirinturi fără de scăpare Și peste-un ceas îmi spui povești anume, Despre întoarceri și de împăcare. A mia oară tu mă faci stingher, Când picuri de otravă-mi dai de sete, Mai trist mă pripășesc prin
TU, DOR NEBUN! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373923_a_375252]
-
de stea În zbor nebun de căutare. Prin universul de tăcere, Visându-se trecând un prag Spre alte inimi, alte stele, Spre nimeni se grăbea cu drag. Și azi mai merge spre sfârșit, Sau spre-nceputul ce-l dorea, Și rătăcind prin infinit, Zâmbește inima de stea! Referință Bibliografică: INIMĂ DE STEA / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2094, Anul VI, 24 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Virginia Vini Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
INIMĂ DE STEA de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373895_a_375224]