4,549 matches
-
să scrie declarații false, pentru dosarele de cadre ale celor incomozi. Incomozi pentru mediocritățile vremii! Dacă nu ți-a dat o carte, înseamnă că, în sinea ei, Cristina te consideră totuși un suflet mărunt, meschin, orgolios! Mihai!... "Ajungă-i zilei răutatea ei!" îmi strigă încet Brîndușa, tremurînd de furie. Cerul e senin, doamnă, arăt eu cu privirea în sus, deși ar fi trebuit să fie înnourat, să viscolească! Viscolul să vă prindă așa, dezbrăcată... Măcar din afară să vă lovească furtuna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Du-te! îi strig eu încet, privind-o cum se depărtează, regretînd că nu i-am dat palmele pe care le merită. "Îngrozitor! exclam în gîndul meu, infiorîndu-mă. Dacă mai stătea puțin, o luam la bătaie... Să fie asta numai răutate, ori este și dorința de-a echilibra balanța dreptății?!..." Mă întorc și plec spre alimentara, s-o mai prind deschisă, altfel rămîn flămînd. Îmi voi cumpăra ceva de mîncare, apoi mă voi întoarce la farmacie, să mai discut cu Anișoara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
închizîndu-se. Mă zbat să ies din cercul măștilor de gaze. Un miros plăcut, ca de parfum, mă învăluie. Am să mor sufocat pentru că nu am masca de gaze. "Masca!..." Mă zbat din nou. Parfumul e mai puternic. "Ajungă-i zilei răutatea ei!..." Cercul de măști se desface încet. O mînă îmi atinge fruntea. O femeie vede la picioarele ei o petală căzută și începe să țipe. Lumea o arată cu degetul: e îmbrăcată cu pardesiul peste capot. Trei milițieni o bagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Asta-i otravă. A explodat un rezervor, iar acum gazul se împrăștie. Trebuie să ajung la masca de gaze, dar mă rețin palmele... Am să mor dacă nu ajung... Trebuie să mă zbat, să mă eliberez, să fug... "Ajungă zilei răutatea ei!" strig eu, eliberîndu-mă din strînsoarea palmelor, deschizînd speriat ochii. Lîngă mine, așezată pe marginea patului, stă Teona: mă învăluie în albastrul privirii, trecîndu-și palmele peste obrazul meu, umed de transpirație. Stai, stai..., îmi șoptește. Teona, murmur eu, tu aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe care tocmai le-am primit! Lisa mă ignoră cu grație. — Cum îi spune la colecția asta? Își mijește ochii la tăbliță. Danny Kovitz! Nu pot să cred că Erin nu mi-a zis că o să-i vină chestiile astea! Răutate mică! Clatină un deget la mine, a reproș. Mă uit neliniștită spre Christina, care e brusc alertată. Nimic nu-i captează atenția mai tare ca o remarcă a cuiva că raionul ei n-ar fi absolut perfect. — Scuză-mă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de către cârciumarii evrei. În nuvela O făclie de Paști (publicată În 1889), având ca protagonist pe Leiba Zibal - un hangiu evreu dintr-un târg din nordul Moldovei <endnote id="(vezi 651)"/> -, prozatorul vorbește de „acuzări de otrăvire prin vitriol” datorate răutății sătenilor : „Și oamenii sunt răi și pricinași la Podeni !... Ocări... batjocuri... suduituri... acuzări de otrăvire prin vitriol” <endnote id="(336, III, p. 29)"/>. Gruia, eroul din nuvela omonimă a lui Ion Agârbiceanu, Îl ia la bătaie pe „jidovul satului” convins
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
occidentalii invocau totuși „lașitatea și frica evreului”, era vorba mai degrabă de evreul oriental. Referindu-se la evreii din Orientul Apropiat, englezul Henry Blount (Voyage Into the Levant, 1636) adăuga „lipsa de curaj” la clișeele psihosomatice cunoscute (degenerare fizică, egoism, răutate, Înșelătorie, aptitudini comerciale etc.). „Caracterul evreilor este atât de nefiresc de timid - spunea el -, Încât ei nu pot să lupte În armată. Din acest motiv ei nu sunt nicăieri soldați” <endnote id=" (688, p. 35)"/>. Evreul real la războiul real
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dacă l-au văzut. La Întrebarea „Bade, n-ai văzut pe Güterjüd ?”, țăranii români răspundeau : „Jidan-bun ? N-am văzut !” <endnote id="(3, p. 26 ; vezi și nota 318)"/>. Evreului nu i se reproșa doar lipsa de bunătate, ci, mai mult, răutatea Însăși. În 1851, de exemplu, blănarii români din Botoșani s-au plâns „ocârmuirii” că unii dintre ei ar fi ajuns „cerșitori, din singură pricina evreilor, a căror răutate și aerului [Îi] este nesuferită” <endnote id="(479, p. 189)"/>. „Evreu, și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Evreului nu i se reproșa doar lipsa de bunătate, ci, mai mult, răutatea Însăși. În 1851, de exemplu, blănarii români din Botoșani s-au plâns „ocârmuirii” că unii dintre ei ar fi ajuns „cerșitori, din singură pricina evreilor, a căror răutate și aerului [Îi] este nesuferită” <endnote id="(479, p. 189)"/>. „Evreu, și totuși bun român” Evreii din spațiul românesc erau conștienți și, evident, nemulțumiți de această percepție negativă. Liderii lor luminați Încercau să lupte Împotriva prejudecăților existente În ambele părți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un bun grec» nu a existat” <endnote id="(690, p. 42)"/>. „E om bun, măcar că-i jidan” Când zicala populară amintită („Jidan bun ? N-am văzut !”) era totuși infirmată, se considera că este vorba de o excepție de la regulă. Dacă răutatea evreului este formulată adversativ („Evreul este inteligent, dar viclean”), excepția pe care o reprezintă modelul „bunului evreu” este formulată concesiv : „Era o femeie foarte bună și cinstită, cu toate că era evreică” (expresie din sud-estul Poloniei ; <endnote id="cf. 70, p. 62
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
puțin Îmi pasă că strigați „Moarte jidanilor !”, dar cu bieții viezuri ce aveți ? ! Revenind la „darurile” pe care divinitatea le Împarte diverselor nații, voi aminti o scurtă invocație populară, În care Dumnezeu este chemat să le dea „bunătăți” creștinilor și „răutăți” tuturor celorlalți : Să trimeată Dumnezeu sănătate La creștinătate, Păgânii, Să-i mănânce cânii, Să dea ciuma-n turci, Râia În jidani, Boala-n țigani <endnote id="(47, p. 150)"/>. Dar adevăratele „daruri etnice” sunt distribuite de Dumnezeu odată cu facerea lumii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
disocierea dintre „ochii trupului” și „ochii sufletului” <endnote id="(96, pp. 159-160)"/>. „Cela ce-i orb de ochi nemică nu vede să facă rău - scria Varlaam În Cazanie -, iară cela ce-i orb de minte și de suflet acela toate răutățile face, nu numai Într-un chip, ci În toate chipurile” <endnote id="(96, p. 341)"/>. În aceste condiții, evreul este prezentat rătăcind - orb și surd - prin lumea largă. Este o mitologie diferită de cea a „evreului rătăcitor” și paralelă cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
8 ore. Nu era asigurată hrană și nici plata pentru munca depusă. Ca urmare, evreii își asumau costurile echipamentelor de lucru, dar mai ales, îndurau frigul, foamea, lipsa odihnei și cu mult mai greu, umilințele la care erau supuși prin răutatea unei părți a populației. La 17 februarie 1943, Cercul de recrutare Dorohoi emite o Publicațiune, prin care se aducea la cunoștință „evreilor din contingentul 1914-1944 și tuturor evreilor studenți și elevii școlilor evreiești născuți între 1926 și 1927, precum și evreilor
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
critic pe cineva pe care el nu-l înghite (eu scriind întîmplător despre acesta). De altfel, la Iașul literar nu voi mai colabora de acum , deși peste șase luni fratele meu va fi din nou redactor aici. A lupta împotriva răutății unora și a nulităților înseamnă a lucra și a merge senin înainte. În scrisoarea precedentă îmi ziceai că ai în vedere serioase planuri editoriale . Te aplaud căci și eu sînt de același gînd, căci numai așa vom putea lupta cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
filială îs 9 membri). Au răbufnit și s-au mușcat între ei, scriitorii, desigur. Rolul de cîine-lup l-a jucat D. Costea care, află, mă bîrfește pe toate drumurile. Nu-mi pot imagina cum poate exista într-un individ atîta răutate! „Amicii” de la Cronica iar au început cu rugăminți pe lîngă mine: să colaborez, „să fim prieteni” (C. ștefanache), „să dau orice” (Al. Andriescu) etc. Se pare că încearcă să accepte condițiile mele. De altfel, dacă voi colabora cu ei o
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
eram convins că nu este. Acum pentru vecie cred că este un neom. îți voi da verbal amănunte de neimaginat. Singura mea armă, a noastră de fapt, fiindcă drama mea este și a ta (a trebuit să părăsești Institutul datorită răutății oamenilor), este de-a lucra și a publica febril pentru a-i face să simtă pe neoameni cît sînt de jalnici. La cursul special Hasdeu au fost foarte puțini auditori (cinci), dar cum patru dintre ei sînt cei mai buni
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
face parte din generația patruzecioptistă. E ultima licărire a spiritului pătrunzător și luminos, pe care-l întâlnim la contemporanii lui Vasile Alecsandri. E aceeași privire largă, care îmbrățișează o întreagă epocă, aceeași obiectivitate în caracterizare și aceeași glumă lipsită de răutate și amărăciune. Dumitru C. Moruzi e un clasic și un om optimist, deși e contemporan cu Eminescu și cei mai intransigenți pesimiști ..., după cum îl caracteriza Mariana Conta - Kernbach. A publicat câteva studii sociale și politice (Basarabia și viitorul ei - 1905
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
și drept urmare fac ce pot ca să-l obțină, fără să înțeleagă valoarea banilor sau ideea de valoare a unui anumit obiect sau serviciu. Drept urmare cer sume complet aiurea, în momente complet aiurea și nici măcar nu cred că o fac cu răutate. Fenomenul, în sine, mi se pare destul de trist. Am pornit de la triburi, acum mii de ani, unde înțeleptul satului era respectat, viața era simplă, limitată la necesități și oamenii făceau comerț în natură. Au apărut banii pentru a simplifica schimbul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Erotida. Ah, și e mare balerină. (Bună, eu sînt Erotida, ce pot face pentru tine ? Bună, Erotida, ți-aș răspunde, dar mă sfiesc de cititorii acestei reviste.) Astea fiind zise, Săraru are totuși forma lui joasă de vitalitate epică o răutate limbută, clevetitoare : personajele lui ba poartă tocuri ascunse, de două șchioape, pentru că altfel ar trebui să se ridice pe vîrfuri ca să dea mîna cu cineva fără să se umilească, ba vorbesc cu inflexiuni care trimit la o slăbiciune ascunsă și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pricina împotriva unui neam nemilos! Izbăvește-mă de oamenii plini de vicleșug și de fărădelege! Tu ești Dumnezeul care mă ocrotește: pentru ce mă lepezi? Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare sub apăsarea vrăjmașului? Vrăjmașii mei zic cu răutate despre mine: Când va muri? Când îi va pieri numele?" Dacă vine cineva să mă vadă, vorbește neadevăruri, strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău; și, când pleacă, mă vorbește de rău pe afară. Toți vrăjmașii mei șoptesc între ei
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
gura binecuvântă, dar cu inima blestemă. Ei își ascut limba ca o sabie, își aruncă vorbele lor amare ca niște săgeți, ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neașteptate, fără nicio frică. Ei se îmbărbătează în răutatea lor, se sfătuiesc împreună ca să întindă curse și zic: Cine ne va vedea?" Pun la cale nelegiuiri și zic: "Iată-ne gata, planul este făcut!" Cei ce mă urăsc fără temei sunt mai mulți decât perii capului meu; ce puternici
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
feciorii lui Ilie Ciobanu și cei ai lui Maria Leonte. Astfel în cea de a douăsprezecea zi a lunii decembrie 1944, în ziua sfântului Spiridon din calendar, au fost înghițite de pământul Pungeștilor, două ființe din acelaș neam, victime a răutății oarbe dintre rude și a nemilosului război, purtat între noroade. Capitolul XXIX Plecarea lui Săndel Anii 1945 și 1946 au fost ani de cotitură pentru învățământul de toate felurile. Față de anii dinainte, viața începuse să se normalizeze, învățătorii și profesorii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ființe nepăsătoare, să nu le arunce la gunoi, alături de murdăria și nepăsarea lor. Tu dai viață morții aparente, ești un fel de vrăjitor cu mâini de aur și suflet de platină. În mintea ta se nasc lumi ce înlătură urâtul, răutatea. Și când mi te gândesc astfel îmi piere teama și uit să mă mai întreb: „Ce-o fi și cu mine pe lumea asta?”. Spuneai cândva că nici una dintre iubitele tale n-a înțeles că pentru tine pictura este prima
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
din plin minunile unei alte lumi, în care nu se știe dacă se va mai întoarce. Nu știu dacă am emoții, nu știu dacă această călătorie seamănă cu ce-mi imaginam eu. Știu doar că vreau să uit de murdărie, răutate, disperare, încrâncenare, prostie, nesimțire și cenușiul vieții pe care o trăim, din păcate. Cum va fi, cum ne vom descurca la întoarcere, ce bucurii vom mai avea sau... invers... nu mă interesează. Deocamdată. Vreau doar să-l văd pe Liviu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Atunci m-am înspăimântat. Dar tot consider că n-am recuperat nimic... Cum l-am spus (monologul) la repetiții (cel puțin patru) nu l-am spus acum. Apoi, a venit momentul zbuciumului și a dorinței de a ieși din cercul răutății. Și muzica pe care strigam „nu mai vreau, nu mai vreau! Vreau să ies”. Urmată de minunea lui Vanghelis. Și-am intrat în „Blăstămul de mamă” cu o liniște în suflet, parca eram alt om și parcă înfloream cu fiecare
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]