5,506 matches
-
gâști a’ lui, ferestrele de la drum ale lui, au bortilit păreții casei lui cutare, au retezat hornul lui - da, da, plunghi au căzut, nu glumă... Plumbii - cum să nu-i știu? Avem și noi unul, pus la muzeul școlii, pe raftul cu Minerale și Metale. El este așa, cam cât o nucă mare de mare, Însă cu formă de pepene zămos, cantalup mi-a spus mama că-i spune, așa-i el, i se văd bine adânciturile pe unde trebuie tăiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de repede de-acasă și n-am mai avut vreme să-i caut prin curtea noastră a școlii, În locul pe care tocmai Îl părăsise mama; apoi În gardul dinspre Moș Iacob - i-aș culege și i-aș pune, frumos, pe raftul muzeului. Dacă nu ne grăbeam prin păpușoi, aș fi căutat plumbii lăsați din avionul lui Rusu. Dacă i-aș fi ținut În mână, aș fi știut și aiciul Ilenei, când i-l arăta ciolovecului, că adică să i-l bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
coborâsem atât de jos?) în imensitatea vidă, ca să fie nevoie de-un „medicament“ consacrat. Ori poate capotasem în teritorii vulgare, unde senzația, șocul și zgomotul acționează ca antidot elementar? Nu știu ce m-a făcut să-ntind mâna și să iau din raft concertul Metallica 1997 -- Cunning Stunts, înregistrat la Fort Worth, Texas. Nu-l mai rulasem de câțiva ani, dar țineam minte elementul ce-mi plăcuse: scena din mijloc. (Pe-atunci nu văzusem concertul Yes din 1975, iar Peter Gabriel nu desenase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
flacăra albăstruie care pîlpîia, rotundă, În soba cilindrică cu gaz. În mijlocul camerei se afla o masă rotundă acoperită cu o față de masă mare, dantelată, din material plastic, care ajungea pînă la dușumea. Jumătate din peretele din stînga era ocupat de rafturi cu cărți, iar jumătate, de fereastră. Pe peretele din față, e litografie după Picasso, decupată probabil dintr-o revistă, reprezenta o fată cu privirile ațintite În stînga-sus. Faptul că fusese Înrămată Înseamnă că avea oarecare semnificație pentru proprietar. Alături, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
agendă, nu? — Da, acum că-mi vorbiți de ea, parcă-mi amintesc că avea... O potriveai la litera dorită, apăsai pe un butonel și se deschidea căpăcelul. Era dintr-un lac negru... cam atît de mare... se afla Întotdeauna pe raftul acela... — A dispărut odată cu soțul dumitale ? — Nu, dacă a luat-o cineva, atunci, precis a fost fratele meu. El nu mai suporta să tot aștepte și să nu Întreprindă nimic. A tot răsfoit-o, dar n-a găsit nimic demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
jalnică a cutiei de chibrituri, eticheta uzată, amplasarea oarecum apropiată dar neconvenabilă a cafenelei - toate mă făceau să cred În afirmația mandatarului că EL nu era un client permanent. Ce mai puteam adăuga? Pereții vechi, obosiți, purtau urme ale fostelor rafturi. De un perete era lipită o fotografie color de format mare ce reprezenta o plantație de cafea din America de Sud probabil. Se adunase atîta praf În colțurile ei Îndoite, Încît, cu siguranță, cel care a lipit-o acolo a și uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vindea la un preț frumușel. Poate mai avem o speranță... Surprinzător, dar aici obișnuia el să-și desfășoare tranzacțiile... De o astfel de informație aveam eu nevoie. Mi-am amintit imediat că am văzut printre diversele dar practicile cărți de pe raftul de lîngă perdeaua lămîiatică o carte a mecanicului de automobile. Da, trebuie să-mi recunosc lipsa de spirit de observație, datorată neglijenței. Abia acum Înțeleg ce era cu schița aceea de motor Formula 1, de lîngă Picasso, pe care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
bărbat. Da, sigur, a fost voce de bărbat. Salutul nu venise de pe buzele fetei, ci dinspre cealaltă parte a zidului despărțitor. O voce tulburătoare. Probabil musafirul despre care auzisem mai Înainte. Pe măsură ce Înaintam, În cîmpul meu vizual mi se Înfățișară: rafturi din oțel, perdele albe la ferestre, care scoteau și mai mult În evidență dezolarea din jur, flori artificiale de o varietate nedefinită, un televizor, o masă rotundă acoperită cu vinilin argintiu și pe ea binecunoscuta scrumieră cu cele patru pisici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
seama că te-am cam supărat, așa că nu mă mai pot abține... Îți spun totul, adevărul gol-goluț. Ca să fiu cinstit, am venit aici pentru șantaj... — Șantaj ? — Da. Nu-i așa, domnișoară? Fata luă cu mișcări rigide ibricul de pe aragazul din fața rafturilor și turnă apa fierbinte Într-un ceainic mare din porțelan. Nu făcu nici cel mai mic gest de a răspunde. Dar tăcerea ei era mai elocventă decît orice răspuns. Fratele clientei mele continuă calm: — I-am prevenit oricum, așa că sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
bariera. Exact În stînga intersecției cu calea ferată, se afla gara de la marginea orașului. Perforatorul de bilete se afla doar cu patru trepte de beton mai sus decît nivelul străzii. În capul scărilor era standul de ziare pe ale cărui rafturi acoperite cu folie subțire de vinilin ședeau rînduite tot felul de ziare și reviste săptămînale. O femeie Între două vîrste cu un turban gros pe cap se străduia din răsputeri să țină folia cu mîinile, cu coatele și chiar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
secunde... Se adîncea pe măsură ce trecea timpul, i se contura mai mult semnificația... Reacția ei bruscă, tonul ei voios Îmi mai estompă agresivitatea: — O, ce s-a Întunecat! A aprins lumina și a rămas În picioare lîngă peretele comun cu bucătăria. Rafturi cu cărți, perdeaua lămîiatică, telefonul, mașina de formula 1, reproducerea după Picasso, aparatul stereo, fața de masă dantelată... A ridicat ușor o mînă și, dînd draperia la o parte, a intrat În bucătărie. Părea să-și fi ridicat mîna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
direct. „Ce faci?“ La revedere, aici nu avem timp de întrebări copilărești, curvo! Dinu din Focșani, să te auzim. „Domnu’ Gec, să facem ceva cu genocidul ăsta din hipermarketuri, că e scandal mare cu producătorii, că le pune taxe de raft „Într-adevăr, Dinu, am aflat și eu și mâine dimineață o să sparg ușa directorului lor și o să-l oblig să scoată taxele. Pentru că de asta sunt aici, pentru voi, ca să fiu primul care pune problema. „Da, păi am sunat și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
cu litere pufoase și dulci, având forma, mirosul și gustul fructului și care, fiind mușcat, scoate sunetul de-abia auzit al dinților rănind pulpa (căpșunii). Îmi doresc biblioteci gustoase și muzicale, în care cartea lui Ecovoiu să stea într-un raft la vedere, pentru personajele sale stranii, lumile neliniștitoare, dramele magice și stilul impecabil al povestirii. FILM Iulia BLAGA Supraviețuitorul Filmele vechi cu comisarul Moldovan au, prin comparație cu Supraviețuitorul, un soi de candoare, deși se știe: Sergiu Nicolaescu s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
-mi păsa. O piatră să-mi fi adus Moș Crăciun și mă făcea fericit. Conta gestul. COOLTURISME HiperEul Mădălina COCEA Nu mai gândește în bani, ci în etichete de reducere. Dorințele i se dezvăluie, una câte una, pe măsură ce pășește printre rafturi. Intră pentru o pastă de dinți și iese cu brațele pline de salam, căței cântători, farfurii în formă de stea, cleștișori cu buburuze în vârf, pastă de dinți cu respirație proaspătă timp de 24 de ore plus herbal plus propolis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
anul trecut, numărul hipermarketurilor a crescut cu 50 de procente, iar un studiu realizat pentru lanțul de magazine Carrefour arată că până în 2010 piața se va tripla. Timpul liber, printre raioane HiperEul se simte cel mai în largul său printre rafturi încărcate cu etichete roșii pe care scrie PROMOȚIE și găsește liniștea sufletească citind instrucțiunile de pe toate cutiile cu ondulatoare. Dilema sa este dacă să și-l cumpere pe cel care lasă părul mătăsos sau pe cel care oferă extravolum garantat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
papuci din plastic verde, o sticluță de parfum bulgăresc de trandafiri, o basma cafenie ce avea imprimate pe ea un soi de valuri marine stilizate. Ca sățmi dau răgazul de a cumpăni asupra alegerii, mțam îndreptat, cam întrțo doară, către rafturile de care răspundea Nea Tase, librarul și papetarul. Nu avea stilouri chinezești, ci numai autohtone, din cele care lăsau pe hârtie prea multă cerneală și cărora li se stricau unațdouă filetele pistonașelor. Văzânduțmă dezamăgit, Nea Tase a aruncat cu eleganță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
desenate, o casă editorială a și decis lansarea unui volum manga care să-i ajute pe tineri să învețe vocabularul pentru testele de admitere la universitate - celebrele SAT. Principalul exportator este TokyoPop, o companie care a adus cultura manga pe rafturile din față ale librăriilor americane, pe Internet, pe ecranele televizoarelor sau în jocurile pe computer. Romeo și Julieta cu bule Francezii și belgienii încearcă și ei să-i împace pe Asterix și Tin-Tin cu personajele mai ciufulite și cu ochii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
negociau prețul unei iubiri contra firii cu un om de afaceri italiano-arab, libidinos și uns cu gel. Impresie puternică de lumi paralele, cu două orașe într-unul singur. Mirel 15 ianuarie 2006 Am găsit această carte poștală pe unul din rafturile dulapului de la biroul meu din Casa Albă. Mi-a fost trimisă drept material publicitar de către Delegația Comisiei Europene la București, alături de alte mici prostioare (pixuri, brelocuri, insigne, stegulețe), pe care le-am răspândit care încotro. Erau și două tricouri albastre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
frumoasă trebuie să fie viața lor. Uneori mă întreb din ce se constituie o viață cu adevărat incitantă. Poate suntem toți niște suflete pierdute, căutând ceva ce pur și simplu nu există? Debbie pare deja puțin plictisită. Se uită prin rafturile cu haine, fără să le acorde prea mare atenție. Are o privire absentă. Cunosc privirea asta. —Hai, zice, să mergem să bem un păhărel. Mi se declanșează alarma. Se înșală dacă își închipuie că mă păcălește cu asta. O știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și chiar aș fi în stare să scriu, să zicem, o sută de mii de cuvinte? Deodată nu mi se mai pare o idee atât de bună. Adică au apărut atâtea tomuri, cărticica mea nu s-ar pierde cumva pe rafturi? Și ar trebui să mă gândesc și la o intrigă cu totul originală. Deja sunt atât de multe cărți despre femei de vârstă mijlocie ai căror soți le părăsesc. Apoi femeile astea își petrec tot restul cărții slăbind, mergând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Se auzi, scârțâitoare, ușa. Se auziră pașii lui Vasile. Se auzi,-n sfârșit, acesta ultim, care,-nfundând urechea la întrebarea Norei: „Ce-ați făcut în baie, dom profesor?!” („... im Badezimmer”, vorba străbunicii vienezo-gălățene a domnișoarei Carmen), scoase din nou din raft broșura lui Bellmer, din care spicui câteva fraze: „S-ar putea ă...ț închipui o axă de reversibilitate între centrul real și cel virtual al unei excitații, axă trasabilă, ici-colo, chiar în domeniul anatomiei metrice, și care, dată fiind afinitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
inspirația și tăria să lucreze zilnic dar pentru sertar, adică să creeze dar să aștepte... Exilat în sine, privit din afară, omul Voiculescu trăia modest, chiar foarte modest, într-o singură odaie „înghesuit între cărți, multe și felurite, îndesate în rafturi pe câte două și trei rânduri, rânduite de jos până-n tavan, într-o aparentă neorânduială”, cum și-l amintește Valeriu Anania, dar ni l-au descris și alții... „Sunt asaltat de îndoieli și dumneata știi bine că îndoiala duce silit
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
care fuseseră amândoi prizonieri: "Tușino". Știam că e tatăl Dorei de la care mai primisem cărți prin poștă. Îi recunoscusem de fapt statura și căutătura chipului cu toate că nu mai avea barbă ca în fotografie... Fotografie ? tresare Dora. Ciprian caută într-un raft de unde scoate un album legat în piele. Uitați-vă ! Poate vă spune ceva... Dora scoate un "Ah !" plin de uimire, constatând că privește una și aceeași fotografie cu cea pe care o are și ea în poșetă, fotografia cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
diferite și se poate bănui că acțiunile lor vor fi ecoul acestor motivații. Dar oare cine poate ști realitatea ? Atitudinile lor sunt, în orice caz, diferite. Dragoș își frânge mâinile plimbându-se nervos, ceea ce nu îi stă în fire, printre rafturile cu cărți. Ciprian continuă să privească fotografia și într-un târziu să șoptească : Am mai zărit cândva fotografia asta, sunt sigur ! Da, am văzut-o o fracțiune de secundă pe când domnul Almăjan o arăta tatălui meu care s-a grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pot primi oaspeți de seamă cum ești tu. Iatacul în care urmează să se odihnească Dora, după ce se îndestulează cu o delicioasă ciorbă de urzici și o tocăniță de hribi, este o cămăruță aidoma unei chilii. Un pat îngust, un raft pe care se odihnesc vreo câteva cărți vechi legate în piele, o firidă în care este agățată o icoană sub care pâlpâie flacăra cât un bob de mazăre a unei candele și o măsuță rotundă și mică, ce pare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]