5,222 matches
-
care filozofii Îl numesc operații de gîndire. De la moartea tatălui, aflase mult prea ades despre moartea unor oameni pe care Îi cunoștea. Se culcase cu alte femei decît mama copiilor săi, ceea ce tatăl lui ar fi dezaprobat, vorbind despre „molatecul refugiu al trupului feminin“. Continuase să toarne filme, iar aceste filme, la fel ca acelea pe care le turnase Înainte de moartea tatălui, fuseseră vizionate la festivaluri, În cinemateci și la televiziune, dar nu fuseseră niciodată proiectate În sală. La fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
atingi fundul, cînd de fapt adormise după ce Își petrecuse seara la niște prieteni care, pentru că se Întorceau din Dolomiți, nu-i vorbiseră decît despre escaladări, creste și vîrfuri? Întors acasă, se culcase simțindu-se În camera sa ca Într-un refugiu aflat la mare altitudine. În timp ce adormea, masivul Dolomiților Îi apăruse ca o metaforă a vieții lui. Dacă trebuia ca viața lui să semene cu niște munți, ar fi preferat să fie Himalaya. Dolomiții aveau meritul că se aflau În Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ucidă. Dar dacă semiremorca l-ar strivi, omul ar fi Încă și mai nobil decît ceea ce Îl ucide, deoarece el știe că moare; semiremorca habar n-are. CÎnd se simțea ostenit, tata oprea mașina de 2 CP pe banda de refugiu a Autobahn-ului și dormeam În mașină. Eu mă instalam pe bancheta din spate. Nu aveam destui bani ca să mergem la hotel. În zori, primele camioane de mare tonaj care treceau În trombă zgîlțîiau mașina și ne trezeau din somn. „Camioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
De atîta rătăcit prin colegiu, ajunsese să știe pe de rost toate cotloanele edificiului, tunelele din pivnițe, pasajele ce urcau În turnuri și tot soiul de tainițe labirintice de care nu-și mai amintea nimeni. Era lumea sa secretă și refugiul său. Avea mereu la el un briceag sustras din sertarele lui taică-su și Îi plăcea să sculpteze cu el figuri din lemn pe care le ținea În porumbarul colegiului. Tatăl său, Ramón, portarul, era veteran al războiului din Cuba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să vorbesc. — Se acceptă. Întocmai cum Îmi indicase bătrînul cel șmecher, pe Jacinta Coronado am găsit-o Într-o mansardă la care nu se putea ajunge decît pe o scară de la etajul al treilea. Potrivit moșneguțului desfrînat, ultimul cat era refugiul puținilor interni cărora Parcele nu avuseseră cumsecădenia să le ia mințile, stare, pe de altă parte, nu tocmai longevivă. Pe cît se pare, acea aripă ocultă adăpostise, la vremea sa, camerele lui Baltasar Deulofeu, alias Lazslo de Vicherny, de unde prezida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sub copertină, și Își scoase cartea. Lăsă ceasurile să se scurgă, pierdut În magia cuvintelor, schimbîndu-și pielea și numele, simțindu-se altcineva. Se lăsă tîrÎt de visele unor personaje În umbră, convins că nu-i rămăsese alt sanctuar și alt refugiu decît acela. Știa deja că Penélope nu va veni la Întîlnire. Știa că va urca În tren fără altă companie decît amintirea ei. CÎnd, Îndată după ora douăsprezece, Miquel Moliner Îș făcu apariția și Îi Înmînă biletul și toți banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-l imaginasem ca pe un căpcăun, o făptură nemernică și răutăcioasă, Însă mi s-a părut un om binevoitor, orbit poate, pierdut, ca toată lumea. Poate pentru că Îmi amintea de tata, care se ascundea de toți și de sine În acel refugiu de cărți și de umbre, poate pentru că, fără ca el s-o bănuiască, ne unea și năzuința de a-l recupera pe Julián, am prins drag de el și am devenit singura lui prietenă. Fără ca Julián s-o știe, Îl vizitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
această franchețe a debilității. Totuși, făceți-i vânt mâine de aici. Credeți că se va mai împușca încă o dată? — Nu, de-acum nu se mai împușcă. Dar feriți-vă de acești Laceneri 58 ai noștri, indigeni! Vă repet, crima este refugiul cel mai obișnuit pentru această nulitate netalentată, nerăbdătoare și lacomă. — Credeți că e un Lacener? — Esența e aceeași, deși, poate, situațiile sunt diferite. Veți vedea dacă acest domn nu va fi în stare a face de petrecanie la zece suflete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în urmă politică. Formula universală este soluția de viață și modul de respirație al marilor culturi. Venită din afară, insuflată, ea constituie nimicirea culturilor mici. Acestea par a fi incapabile de o idee universală. De aceea, revoluțiile naționale sânt singurul refugiu al culturilor mici, în voința lor de a se menține diferențiate în lume. O revoluție națională la noi are toate avantajele și defectele acestui tip de revoluție. Să ne gândim numai la programul social aproape inexistent al tuturor naționaliștilor noștri
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
îndoială, dar mi-ar fi îndeajuns. Aprobă viguros din cap. Poate a venit tim pul să lase în seama altora grijile mărunte și plictisitoare ale vieții de soldat și să se dedice studiului, singurul care-i mai poate oferi un refugiu calm și îmbietor. Ce altceva i-a mai rămas? Se înviorează. Da, studiul să-i fie ocupația și recreerea, munca și odihna. Lui să-i dedice nopțile de veghe și chiar somnul. Să plăsmuiască și să dăltuiască ceva care să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ridicat niciodată până acum la demnitatea de consul și pare să aibă puține șanse să o facă de acum încolo. Îl cercetează, mușcându-și îngândurat buzele. Metellii sunt o familie din ramura plebee a Caeciliilor. Au găsit alături de Pompeius un refugiu, iar alături de Brutus și Cassius, un partid, o cauză, dar - mai ales - dorința de răzbunare. Și uite-l acum pe fiul celui mort printre străini oficiind lângă principe. A uitat, sau nu mai vrea să-și aducă aminte că domnia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ea ca să fie cu conștiința Împăcată, după ce ar fi fost evacuați vizitatorii. Nu aveam mult timp, la cinci și jumătate urmau să Închidă. M-am grăbit să mai arunc o privire pe coridor. Nici unul dintre motoare nu putea servi drept refugiu. Nici măcar instalațiile mari pentru vapoare, din dreapta, relicve ale vreunei Lusitanii Înghițite de ape, nici imensul motor cu gaz al lui Lenoir, cu varietatea lui de roți dințate. Nu, cel mult, acum, că lumina scădea și pătrundea apoasă prin vitraliile cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
postat pe după colțurile caselor, observând de departe. Dacă Martinetti ne-ar fi organizat În avangardă și ariergardă, ne-am fi făcut datoria, Însă a fost un fel de diviziune spontană. Cei mai cu inimă Înainte, lașii la urmă. Iar din refugiile noastre, al meu mai În spate decât ale altora, am observat bătălia. Care nu avu loc. Ajunse la câțiva metri unul de altul, cele două grupuri se Înfruntară scrâșnind din dinți, apoi șefii ieșiră În față și parlamentară. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
am spus eu. „Tare președintele dumitale. Templierii, care puneau la cale o revoluție cu mult mai mare decât comuniștii dumitale cu codiță...” „Nu mai poartă codiță”. „Nu? Cu atât mai rău pentru ei. Templierii, spuneam, nu puteau să nu caute refugiu În Champagne. La Payns? La Troyes? În Forêt d’Orient? Nu. Payns era și este un târg cu patru case, iar pe-atunci o fi fost cel mult vreun castel. Troyes era un oraș, prea mulți oameni de-ai regelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că templierii... Haida-de, erau oameni de arme, nouă, oamenilor de arme, ne plac femeile frumoase, chiar dacă rostiseră jurămintele, bărbatu-i bărbat. Dar amintesc asta deoarece nu cred că e o Întâmplare faptul că Într-un mediu templier și-au găsit refugiul ereticii catari, și, În orice caz, templierii de la ei Învățaseră cum se folosesc subteranele.” „Dar, În sfârșit”, zise Belbo, „ceea ce spuneți dumneavoastră sunt deocamdată numai niște ipoteze...” „Ipoteze de pornire. V-am spus motivele pentru care m-am apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ÎN ȘASE LOCURI LA FIECARE 20 A(NI FAC) 120 A(NI) ACESTA ESTE PLANUL: MEARGĂ LA CASTEL PRIMII IT(ERUM) [DIN NOU DUPĂ 120 DE ANII] CEI DE-AL DOILEA SĂ AJUNGĂ LA CEI (CU) PÎINEA DIN NOU LA REFUGIU DIN NOU LA DOAMNA NOASTRĂ DINCOLO DE RÎU DIN NOU LA BIRTUL POPELICANILOR DIN NOU LA PIATRĂ 3 ORI 6 [666] ÎNAINTE DE SĂRBĂTOAREA MARII DESFRÎNATE „Mai ceva ca noaptea pe Întuneric”, zise Belbo. „Firește, totul rămâne de interpretat. Dar Ingolf reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
treimea e o noțiune ariană, și iată de ce Întreaga regulă templieră, dictată de un druid ca sfântul Bernard, e dominată de numărul trei”. Colonelul mai luase o Înghițitură de apă. Era răgușit. „Și ajungem la cea de-a treia etapă, Refugiul. Este Tibetul”. „Și de ce Tibetul?” „Păi, pentru că, mai Întâi de toate, von Eschenbach povestește că templierii părăsesc Europa și transportă Graalul În India. Leagănul stirpei ariene. Refugiul este Agarttha. Domniile voastre veți fi auzit vorbindu-se de Agarttha, reședința regelui lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Înghițitură de apă. Era răgușit. „Și ajungem la cea de-a treia etapă, Refugiul. Este Tibetul”. „Și de ce Tibetul?” „Păi, pentru că, mai Întâi de toate, von Eschenbach povestește că templierii părăsesc Europa și transportă Graalul În India. Leagănul stirpei ariene. Refugiul este Agarttha. Domniile voastre veți fi auzit vorbindu-se de Agarttha, reședința regelui lumii, cetatea subterană din care Stăpânii Lumii domină și conduc evenimentele istoriei umane. Templierii și-au construit unul dintre centrele lor secrete acolo, la Înseși rădăcinile spiritualității lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de Charnay.” „Asta-i bună de tot”, am spus, „de Charnay e ciracul lui Molay, marele maestru al Templierilor. Mor Împreună pe rug. Aici avem un neotemplier care atacă sinarhia de la dreapta. Dar sinarhia ia naștere la Agarttha, care este refugiul Templierilor!” „Păi ce-ți spuneam? Iată că dumneata Îmi oferi o pistă În plus. Din păcate, nu servește decât la sporirea confuziei. Prin urmare, de la dreapta se denunță un Pact sinarhic al Imperiului, socialist și secret, care numai secret nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Întrebă: „Da eu dorm aici singură?” Belbo privi În altă parte, dar În partea aceea eram noi, se uită din nou În altă parte, apoi se Îndreptă spre coridor și zise: „Mai vedem noi. În orice caz, ai aici un refugiu numai pentru tine”. Diotallevi și cu mine ne Îndepărtarăm și o auzirăm pe Lorenza Întrebându-l dacă se rușina de ea. El Îi atrăgea atenția că, dacă nu i-ar fi dat camera, ea ar fi fost aceea care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de stiinte fizicochimice, tablourile de științe naturale, muzeul mineral și arheologic, obiectele și figurinele geometrice pentru desen, toate au fost devastate și n-au mai rămas decât resturi ce s-au adunat târziu încoace după revenirea populației în oraș din refugiu.” Aceste distrugeri au creat o situație dificilă în învățământul gimnazial. Primarul din Târgu Jiu, a făcut repetate demersuri către autoritățile militare pentru redeschiderea gimnaziului care au fost aprobate la 1 august 1917 când gimnaziul a fost redeschis. Sfârșitul războiului a
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
cu soția? Mda, zic eu, strălucind de mândrie, Carole gătește ceva special astăzi. — Mi-aș dori să am și eu pe cineva să-mi gătească ceva special, spune Ray, În vreme ce mergem pe Easter Road trecând pe lângă Tinelli’s Restaurant, un refugiu mai vechi al lu Carole ș-al meu. — Să nu-mi zici că nu ești pe felie cu nimeni. — Nee, de când m-am despărțit de Mhari am mai adulmecat io prin jur, da n-am mușcat-o neam, zice Ray
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se întâmple același lucru și cu Kara. Prietenii o întrebau adesea de unde provine dragostea, chiar obsesia, pentru magie și iluzionism. Se așteptau probabil la o explicație ce conținea o copilărie zbuciumată cu părinți și profesori abuzivi, mica fată găsindu-și refugiul în lumea fanteziei. Nimic din trecutul ei însă nu semăna cu așa ceva: fusese o fată normală, elevă de nota 10, gimnastă, căreia îi plăcea să gătească și care cântase în corul școlii. Pasiunea pentru magie apăruse subit, după ce asistase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de tot ce nu înseamnă plictiseală, rutină, familii certărețe, ore fierbinți în mijlocul deșertului sau adolescenți batjocoritori care nu te lasă în pace doar pentru că ești slăbănog și retras și ai căror pumni sunt la fel de tari precum carapacele scorpionilor... „Strip” era refugiul său, alături de celelalte magazine de articole de magie din oraș. Și erau destul de multe; Las Vegas este cunoscut de artiștii din toată lumea drept Capitala Magiei. Băiatul află curând că aceste magazine nu sunt doar prăvălii de unde poți achiziționa diverse articole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
el multe lucruri, dar mi-a fost și nefasta, în sensul că relația dintre noi se derula pe un câmp minat și amândoi căzusem, mi-am dat imediat seama, în mrejele Securității. Copilăria mea solitara mă forțase să-mi găsesc refugiul în cărți și în natură că într-un poem. Emoțiile adolescenței și-au lăsat o amprentă puternică asupra vieții mele. Am fost prinsă într-o capcană cumplită și toate acestea din cauza unui curent magic pe care-l descopeream pe fiecare
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]