6,309 matches
-
lui Bizu, omul fără însușiri. De aceea, probabil, autorul își regăsește personajul într-o stare sufletească mult mai rezonabilă, de om împăcat cu sine și cu traiul idilic-patriarhal care-i fusese prescris în romanul anterior. Înțelepțit, Bizu nu numai că regretă scrisoarea, dar ajunge chiar să justifice (ca o porta voce a autorului însuși) tehnica originală a romanului, explicând absența "unității de ton" și rostul secvențelor teoretizante din partea de final: "[...] scenele copilăriei sunt experiențele firești ale primului contact cu lumea. Copilul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
călătorește și Bizu, și încă de două ori, mai întâi în compania Dianei, apoi în tovărășia Silviei. Pe de altă parte, e binecunoscută oroarea scriitorului față de călătorii. Ce-l va fi îmboldit, atunci, să plece la Constanța? Și de ce a regretat el, ulterior, voiajul cu pricina? La mijloc trebuie să fie, probabil, căutarea unei surse inspiratoare, regăsite, spre exemplu, atât în atmosfera patriarhală de la Fălticeni, cât și pe străzile vechi ale Iașului (vezi mărturiile scriitorului din "agende"). Pornind de la astfel de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Pentru că, nefiind implicat direct, Bizu nu crede în romanțe și drame sentimentale. Când însă un anume Ciurescu, agentul ce salvase pe Mili, îl identifică după fotografia pe care femeia o purta în poșetă, Bizu începe să înțeleagă și să-și regrete orbirea. Implicat de data aceasta direct în nefericitul eveniment, chiar dacă fără știrea lui, scenariul melodramatic al sinuciderii nu i se mai pare absurd, și îl încearcă un puternic sentiment de culpabilitate. La fel ca în alte situații asemănătoare, agronomul simte
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
teorie" sensibil diferită de cea a predecesorului invocat ca model, tot așa cum melodrama (categorie "romantică" prin excelență) suferă modificări substanțiale atunci când circumscrie orizontul estetic al unei concepții de tip modernist. Într-un articol din presa vremii pe care-l va regreta, mai apoi (aflăm din "agende"), Lovinescu își expune succint "concepția" ce stă la originea romanelor sale, rezumând-o astfel: " Concepția mea asupra lui Eminescu este diametral contrară (față de cea călinesciană, n.n.), întrucât tragedia vieții poetului e pusă în propriul său
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pus în situații limită, absurde, pe care le înfruntă cu mult calm, fără revoltă. Latura cea mai evidentă a romanului constă în denunțarea absurdului provocat de război. Viitorul îl așează pe C.V.Gheorghiu pe lista celor cu care Monica Lovinescu regretă că a colaborat: "la Paris, în 1950, C.V Gheorghiu este cel mai celebru scriitor din Estul Europei și victima emblematică a universului concentraționar când în realitate el fusese închis în lagăr de americani ca fost diplomat "fascist""405. Marin
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ajute cu nimic, îi părea rău și pentru perioada din viață scursă deja, plină de evenimente și mai ales de greșeli, pe lângă care a trecut, fără a le acorda atenția necesară și fără a le evita. Cel mai mult însă regreta locul și persoanele de la care își luase rămas bun încă de cu seară. Involuntar i se perindă prin fața ochilor scene din momentul plecării, chiar din zorii acestei frământate dimineți. Deși s-a trezit în cea mai perfectă liniște, aproape pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
persoana cu care discuta era complet diferită. Avea același nume, tot Marinica Bălănescu, era tot profesoară de matematică, prietenii și familia i se adresau, probabil, tot cu diminutivul Ica. Numai că acum, avea în față o cu totul altă persoană. Regreta că la început și-a făcut atâtea probleme. Nu avea pentru ce. Cea cu care discută degajat, se deosebea de cea pe care o știa el. Acum pare căsătorită, poate chiar mamă a doi, trei copii... Dar dacă s-a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și în buzunarul de la capotul de baie a multor gospodine, "faimosul" și "ultramodernul" cinematograf panoramic, cu fatidicul nume "Progresul", care completa peisajul urbanistic al zonei și cu care se mândrea generația septua și octogenarilor, a falimentat și nimeni nu-l regretă, doar cei care plimbau rolele de la o localitate la alta sau cei care rupeau biletele la intrare, dacă mai trăiesc. Puținii călători risipiți ici-acolo în incinta impresionantului patrulater al holului central, înalt cât o clădire cu două etaje așteaptă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
respire. S-au dat și ei de-a dura și au dispărut, tot așa de repede precum au venit. Bătrânețea: alopecie, dioptrii, otită, riduri, falsă dantură, sciatică, palpitații, reumatism, baston... Rămâne totuși o vârstă de aur pe care noi o regretăm și o prețuim mai mult, numai după ce a trecut; vârsta acestor doi din stânga sa de pe locurile 63 și 65. Da, acum se pare că a găsit răspunsul la întrebarea ce și-a pus-o puțin mai înainte. E vorba de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
toți cei șase ocupanți ai compartimentului gândeau, probabil, fiecare la altceva, domnul Savin întrerupse tăcerea. Domn profesor, ați mai fost în sat în ultima vreme? Îmi pare foarte rău! Recunosc... Este o lipsă a mea... Un lucru pe care îl regret mereu. Am lăsat acolo multe amintiri plăcute și multe realizări de care nu îmi este rușine. Acolo am petrecut și momente dificile, ce-i drept, dar îmi amintesc cu drag chiar și de ele. Timpul însă mi-a luat-o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
rușine. Acolo am petrecut și momente dificile, ce-i drept, dar îmi amintesc cu drag chiar și de ele. Timpul însă mi-a luat-o înainte. A trecut prea repede. Nu am știut să-l folosesc eficient. Nu trebuie să regretați absolut nimic! Satul e cu totul altul. Nu mai e acel sat pe care îl știți. Și nici oamenii nu mai sunt aceiași. Noi, de pildă, mă refer la mine și soție; zilele acestea, ne-am grăbit să rezolvăm mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fâstâcea rău de tot și nu mai știa ce să-i spună. Atunci, ca să nu se facă de râs și să pară cât mai dur în fața colegilor, rostea o grosolănie cu care se fălea, dar pe care mai târziu o regreta. Dacă ar fi avut mai multă minte, ar fi știut să se descurce cu totul altfel! Ce mai tura-vura! În prezența ei nu era decât un tolomac. În schimb, toți trei citeau cărțile pe nerăsuflate, în special seara după apusul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ai Comisiei dețineau puterea executivă, iar cei anglo-americani aveau să fie tot atît de neînsemnați în ceea ce privește luarea deciziilor ca și reprezentanții sovietici din Comisia de Control pentru Italia"174. Îndată ce România a acceptat armistițiul, Harriman și Churchill au început să regrete. Reprezentantul american i-a telegrafiat lui Hull că se teme ca nu cumva condițiile armistițiului să le permită sovieticilor să domine România 175. Churchill se temea și mai mult de altceva. Continuînd să înainteze către Iugoslavia, Bulgaria și Ungaria, Moscova
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Richard Nixon putea obține, după doar șase luni de la învestire, ceea ce încercase din răsputeri să obțină Lyndon Johnson timp de cinci ani; el a ratat, însă, ocazia, din cauza unui acces de mînie. Era o hotărîre pe care avea s-o regrete mai tîrziu, cînd puterea legislativă și cea executivă aveau să-și schimbe, iar, pozițiile 1312. Frustrarea pe care o reprezenta Moscova pentru Nixon luă noi proporții pe 27 mai, cînd Kosîghin îi spusese că Kremlinul nu intenționează să ajute Washingtonul
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
lor concetățean. La rândul său, el le-a învățat limba, le-a preluat credința în nemurire și a primit decorația și scutirea de biruri pe care aceștia i-au acordat-o, „distincțiuni care muiară inima poetului și îl făcură să regrete calomniile spuse pe seama concitadinilor săi”. Chiar dacă lipsa de profunzime, lipsa de măsură și unele frivolități ale societății în care a trăit au împiedicat ca opera lui Ovidiu să devină o creație generală, totuși ea a rămas un element obligatoriu al
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
fi cerut în mod explicit girul Sfîntului Scaun, dar avîndu-se grijă ca papa, căruia îi fuseseră supuse statutele, să fie informat. Benedict al XV-lea nu s-a împotrivit; secretarul de Stat, cardinalul Gasparri, s-a mulțumit să dea sfaturi, regretînd că un preot fusese ales la conducerea partidului. În ciuda acestor rețineri, Sturzo a beneficiat de o libertate de acțiune inedită și chiar de o aprobare implicită, în timp ce în Germania, Zentrum a văzut cum relațiile sale cu autoritățile ecleziastice slăbesc, devenind
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
lui Karl Lueger a fost fructificată în așa măsură încît, ca și în Germania, fiind purtat de întîmplări, Partidul Creștin Social a ocupat un loc important în mica Austrie scăpată teafără din tratatul de la Saint-Germain-en-Laye. Raliat de nevoie al Republicii, regretînd monarhia, dar reușind să impună o constituție federală fondată pe autonomiile regionale, acesta a condus guvernul din 1922 pînă la anexarea Austriei la Germania cu excepția anilor 1929-1930. Datorită lui Ignaz Seipel 24, discipol al Monseniorului Schindler, profesor de teologie morală
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
este un bun martor al acestor relații complexe, agitate, contradictorii. El recunoaște în Memoriile sale: "Începînd cu 1958, deciziile mele importante au fost luate în raport cu generalul de Gaulle, singurul mare om pe care l-am întîlnit în viața mea publică. Regret profund că în ciuda unor mari concordanțe, divergențele privind problemele esențiale m-au silit să mă îndepărtez de el". Fiind chemat să guverneze în aprilie 1962 împreună cu alți patru membri ai MRP, acesta se temea de o alunecare spre puterea personală
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în ceea ce privește respectarea personalității și a libertății personale, a egalității în fața legii, administrarea justiției, respectarea drepturilor familiei și a religiei creștine, realizarea echității sociale și colaborarea dintre clase, cooperarea internațională între state și afirmarea dreptului internațional al păcii între popoare". Dar regreta cu amărăciune "neimplicarea partidelor noastre în problema persecuției antisemite, apărută în Germania în 1933. Centrul, care exista în acel moment și care se zbătea într-o criză fatală, nu a putut sau nu a știut să ia o atitudine oarecare
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
din acea perioadă cu acela cunoscut astăzi. Foile de observație ale bolnavilor de la ospiciile Neamț și Golia, foarte bine întocmite, ne transmit aceleași imagini despre schizofrenici, paranoici, melancolici, maniaci și epileptici identice cu simptomatologia pe care o vedem în prezent (regretăm că, din lipsă de spațiu, nu putem reproduce câteva documente mai caracteristice în această privință, dar credem că fotografiile anexate sunt elocvente în această privință). Am remarcat, pe de altă parte, o modificare importantă în tabloul psihozelor pelagroase și sifilitice
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
popoarelor economicește puțin dezvoltate din Peninsula Balcanică, pentru cari credințele bisericești și idealele istorice sunt încă sfinte, nefiind pătate de materialismul modern."30 Această analiză arată iarăși puterea de pătrundere a mersului istoriei, subliniată de Nicolae Iorga. Jurnalistul de la Timpul regreta că teoreticienii occidentali nu răspund pe măsură provocării panslaviste. Marile popoare ale Europei au început să slăbească din pricina luptelor interne stimulate de democrația modernă: "oricât de însemnate ar fi succesele lor în afară, înlăuntru reapare după încheierea oricărei păci sămânța
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
București... eu îndată iarăși la lucru, în mijlocul încurcăturilor Horowitz Warschawski Rubinstein Hessen Hagianoff", pentru ca miercuri, 26 iulie/7 august, să noteze: "la 8 (seara) la Warschawski cu vicontele de Gaston (prestidigitator și redactor la jurnal la Constantinopol)". Incredibil, dar Maiorescu regretă faptul că s-a încheiat războiul, frustrându-l de noi câștiguri. Comparați preocuparea galopantă pentru "parale" cu publicistica extraordinară a lui Eminescu privitor la complexitatea evenimentelor în derulare. Până și un biograf encomiast al mentorului junimist, ca Z. Ornea, recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
puțin primejdios pentru destinul românilor și pentru ordinea democratică a Europei decât panslavismul. În pofida săgeților aruncate asupra superficialității pariziene, Eminescu era solidar cu latinitatea europeană, garantă a ordinii democratice a Europei. În perspectiva ofensivei panslavismului și pangermanismului în Europa, Eminescu regreta rivalitatea dintre Franța și Italia: "Pentru orice spirit nepărtinitor, rivalitatea Franței și Italiei poate produce cele mai triste rezultate pentru viitorul gintei latine"184. Așa se explică de ce poetul n-a putut consimți la veleitățile politice pangermaniste ale lui Titu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
străinătății, cât ne spunem nouă înșine că, da, noi suntem niște HOȚI! Noi recunoaștem conștient, în deplinătatea facultăților mintale, că suntem urmașii și continuatorii de drept ai unei hoții bolșevice, că suntem pui destoinici din cuibul lui Troțki."210 Golubițki regretă că mass-media din Rusia au ocolit și ocolesc subiectul, admițând punctul de vedere oficial că tezaurul românesc nu este o problemă de actualitate, ci un trecut istoric ce nu-i privește pe rușii de azi. Golubițki reamintește uitucilor că, după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
aripa Ana Pauker nu îl ajută pe Gheorghiu-Dej în activitatea de partid prosovietică. Mirosind înșelăciunea, Stalin a impus, ca măsură de siguranță, crearea Regiunii Autonome Maghiare 251. Cu acest preț, triada Ana-Luca-Georgescu a fost înlăturată, fapt pe care-l va regreta succesorul lui Stalin, Nichita Hrușciov, unul dintre călăii Basarabiei, care a dirijat direct impunerea regimului bolșevic la Chișinău. De remarcat că aproape toți conducătorii URSS și-au făcut, mai întâi, ucenicia în distrugerea românismului basarabean, continuând, și din acest punct
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]