4,343 matches
-
din amoriți, hetiți, fereziți, heviți și iebusiți, nefăcînd parte din copiii lui Israel, pe urmașii lor care mai rămăseseră după ei în țară și pe care copiii lui Israel nu-i putuseră nimici cu desăvîrșire, Solomon i-a luat ca robi de corvoadă și așa au fost pînă în ziua de azi”. La 9,11 textul spune că Solomon a dat lui Hiram al Tirului 20 de cetăți din țara Galileei. Ori galii au venit în acest ținut în anul 271
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Techirghiol, narațiunile din Iusuf (1959), basme orientale, cu situații uneori previzibile sau melodramatice, au în centru oameni de condiție modestă care, datorită priceperii și vitejiei lor, obțin în final libertatea și faima, cum se întâmplă în Libertate și iubire cu robul Suleiman care ajunge sultan. În 1974 un concurs internațional de literatură destinat nevăzătorilor, organizat la New York, îi premiază nuvela Pira. SCRIERI: Focosul, București, 1958; Iusuf, București, 1959; După negură, soare..., București, 1960; Bunicuța poveștilor, București, 1968; Răpirea elefantului cârn, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
pe români să se facă cunoscuți în lume „cu fapte tot mărețe”. Din Sfătuirile patriotice, scrise în 1821, cea mai cunoscută rămâne Glasul poporului subt despotism, străbătută de un grandios patos justițiar îndreptat împotriva „cumplitei tiranii” și de visul libertății robilor care „își rup fiarele”: „Răscoală-te, inima mea, din a răbdării boală!/Grozav! Grozav ai suferit! Grozavă te răscoală!/ Să tremure! Să tremure cumplita tiranie./ Zdrobită azi în pulbere, pe loc să nu mai fie!” La unire („Uniți în dragoste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
the Unknown: The 'International' after the Inter-Paradigm Debate. Pentru comentariile lor asupra acestei lucrări sau asupra notelor de lucru publicate, le sînt recunoscător lui Robert Cox, Robert Gilpin, Pierre Hassner, Chris Hill, Mark Hoffmann, Reinhard Meyers, Gunther Teubner, Roger Tooze, Rob Walker și celor doi referenți anonimi de la editura Routledge. Vreau de asemenea să le mulțumesc lui Claire Braithwaite, Kate Hopgood, Victoria Smith și Caroline Wintersgill din staff-ul editurii Routledge, care m-au ajutat cu răbdare și profesionalism să transform
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
idealismului. Într-o anume privință, așa cum au sugerat discuțiile precedente, distincția fermă a lui Carr între concepția utopică și cea realistă asupra politicii ar putea fi nu cel mai puternic, ci cel mai slab punct al cărții sale. Ideea lui Rob Walker că "orice analiză care îi așează în mod forțat pe Platon și pe Woodrow Wilson în aceeași categorie amorfă a "idealiștilor" este, în cel mai bun caz, perversă" (Walker 1980: 27) se aplică și conceptului său de realism, în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
impusă de paradigmă, anume ca domeniul internațional să fie considerat calitativ diferit de toate celelalte sisteme sociale și să reclame o cercetare diferită, de fapt o disciplină diferită. Cu alte cuvinte, behavioralismul a distrus specificitatea disciplinei relațiilor internaționale. Așa cum observa Rob Walker (1980: 14-15), ceea ce aveau în comun idealismul universalist din prima dezbatere și behavioralismul în cea de a doua, era faptul că ele amenințau specificitatea disciplinei relațiilor internaționale. Din moment ce granițele disciplinei fuseseră atenuate, anomaliile au devenit domenii legitime de cercetare
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Pentru a preveni acest risc, realiștii urmau de obicei soluția lui Weber a unei "etici a responsabilității". Această etică trebuia să se opună decizionismului și să protejeze sfera alegerii morale rezonabile de înaintarea inexorabilă a raționalizării. Dar atunci, vorba lui Rob Walker: responsabilitate pentru cine? Și din nou realiștii par să-l urmeze pe Weber, cel puțin în principiu, atunci cînd este vizată comunitatea națională. Există o tendință constitutivă către o legitimare de primă instanță a voinței de putere la nivel
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Împărăția l-a lăsat aci domn ("dominus"). Năvala slavă a adus vocabularul propriu a exprima noua stare de dependență. Acum alții sunt stăpânii, jupânii, boierii. La ei sunt bogăția, lăcomia, mândria, dârzenia, strășnicia, grozăvia, năprăznicia. Prin ei românul a devenit rob, sărac, slab, blajin; slugă pândită de toate relele: bazaconia, munca, osânda, truda, ostenirea, tânjirea, boala, scârba, năpasta, năcazul, ciuda, jinduirea, jertfa, ponosul, jalea, pacostea. Acum stăpânul străin îl plătește, îl hrănește, îl miluiește, îl dăruiește, prilej de jeluire, tânguire și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
D. Bolintineanu (1819-1872) publica, salutat de Eliade, o imitație foarte liberă după La jeune captive de André Chénier, anume O fată tânără pe patul morții: Să moară bătrânul ce fruntea înclină, Ce plânge trecutul de ani obosit, - Să moară și robul ce-n lanțuri suspină, - Să moară tot omul cu suflet zdrobit! Iar eu, ca o floare ce naște când plouă, Creșteam pe cunună să am desmierdări. Eliade însuși recunoștea "acea legănată și lină cadențare" ce va forma nota particulară a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
găsim. Traducerile (Mizantropul de Molière, Horațiu de Corneille, Phedra și Athalia de Racine, Zaira de Voltaire etc.), piesele originale (Candidat și deputat, La Plevna) sunt fără însemnătate. Interesant e doar memorialistul din Suvenire contimporane. Emanciparea țiganilor, istorie a unui țigan rob, născut din legăturile boierului Cantacuzin Pașcanu cu o frumoasă țigancă, împins la sinucidere, fiindcă, umblat prin lume, în Franța, nu capătă slobozenia spre a se căsători cu o franțuzoaică, e o narațiune condusă în tonul unui memorial francez din sec
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în jurul eroului central, insistând asupra atmosferei. Eroul rămâne mereu personagiul "damnat" al romanticilor. Astfel în Mi-hnea-vodă cel Rău, ultimele cuvinte ale agonicului armaș Dracea, erou satanic, sunt comentate sinistru de zângăniturile de cătușe și lanțuri din pivnițele în care zac robii. Pornind de la letopiseț, Odobescu narează cronologic și abstract, romanțând istoria, iar plăcerea literară e numai de ordin stilistic. Scriitorul e un peisagist de dimensiuni mari și un bun scenarist arheologic, cu grija coloarei locale. În Doamna Chiajna, și lexicul, până
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
viabilă, pare a fi ecoul unui complex de inferioritate, căci Hasdeu avea o mică vână de sânge evreiesc. Ea e drama individului apăsat de prejudecată publică. Răzvan e un țigan de ispravă, cu știință de carte, român prin mamă, fost rob mânăstiresc slobozit de vlădică. Cu toate acestea, Tănase, român curat, nevoit să cerșească, se codește să ia "de la un țigan pomană". Toată vrednicia omului Răzvan apare pentru țăran întinată: Dumnezeu să mi te-ajute, precum tu m-ajuți pe mine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
abnegație, rezu-mînd destinul negru al țării: Chinuri? Tu vorbești de chinuri? Chin, a inimii bătaie? Chin? o clipă de nădejde, o-mboldire, o văpaie Ce s-aprinde c-o privire, ce cu-o lacrimă s-a stins Și din care numai robul fără vlagă iese-nvins! Chinuri! Dar deșteaptă-ți mintea, dar te uită-n neagra zare! De ești om, fă-ți ochii roată peste țară și hotare. Chinuri!... Dar privește sânul bietei noastre de moșii, Numără, de poți, pe dânsul urmele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
albaștrilor cînd" și "frunza verzuilor poate" sunt moarte. Abia când se exprimă direct și simplu, Elena Farago e o remarcabilă poetă a dragostei pudice, fie că vorbește bărbatul: Tu care vrei alături cu mine să pășești, Nu crede că sunt robul pe care-l miluiești. Cu ochii tăi cei galeși în van vei aștepta Să îmi aplec genunchii cerșind iubirea ta. Nici lingușiri, nici lacrămi deșarte-n ochii mei, Chiar dac-ai fi "minune aleasă-ntre femei"... Un biet pribeag sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
potrivit materiei. HENRIETTE YVONNE STAHL O nuvelă a Henriettei Yvonne Stahl, Mătușa Matilda, se remarcă prin poezia lucrurilor îmbătrînite, a rochiilor demodate, a oglinzilor ce nu se pot curăți fiindcă înlăuntrul lor "s-au împăinjenit imaginile". Alte scrieri, Voica, Steaua robilor, apărute unora ca dovezi ale unei puteri excepționale de analiză nu ating intențiile, care în general se rezumă la propoziția că femeia are dreptul să-și caute fericirea chiar printr-o desăvârșită libertate sexuală. CAMIL PETRESCU Camil Petrescu este în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
făcând asasinate, fete provinciale devenind vamp și întîlnind pe Greta Garbo, aventurieri cu stranii și obscure afinități, este a elibera conștiința creatoare, a o dezlega de tirania realității. CAROL ARDELEANU Romanele lui Dem. Theodorescu (În cetatea idealului, Sub flamura roșie, Robul) sunt niște cronici jurnalistice. Un roman interesant, cu toate platitudinile, este Diplomatul, Tăbăcarul și Actrița de Carol Ardeleanu. E vorba de un diplomat căzut în mizerie și alcoolism din cauza unui scandal. Fata lui, Agata, după multe dezamăgiri, se căsătorește cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu sunt din casa sa, pentru a-i prezenta spre venerație bazându-se doar pe viața lor, mai ales fiindcă uneori îngerul Satanei se transformă în înger de lumină (2Cor 11,14). Atotputernicul și milostivul Dumnezeu, prin harul căruia amintitul rob al lui Cristos l-a slujit cu demnitate și cu laudă, nedorind ca o candelă atât de minunată să stea ascunsă sub obroc (cf. Lc 11,33), ci voind să o pună pe candelabru, pentru a oferi binefacerea luminii sale
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
care ele au fost înrădăcinate în poezia noastră de G. Bacovia. Totul, într-un balans al rarefierii transfigurate de vis și al brutalității (,,Stăpânii ... și-au înfipt căngile în carnea noastră/ ... de-atâta îmbrățișare carnea ni s-a făcut albastră”, ,,robilor cerului și ai pământului Steaua, încă, nu le-au pus-o la murat”). Această scindare ontologică a omului este concretizată de simbolul ,,rănii odioase”, ,,eva multicellulara”, trimitere tulburătoare la jungiana anima, elementul ,,femelă”, dat structural al întocmirii bărbătești, respins și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
subtilă Între un erou și un martir, iar muncitorii buni obosesc să tot facă diferența respectivă vizibilă. Litera stacojie Rezolvarea problemei performanțelor mediocre este un proces care implică mai multe etape, prima dintre ele fiind o apreciere corectă. Prietenul meu, Rob Snyder, directorul executiv al unui centru de Învățare afiliat la o corporație din nordul statului Kentucky, avertizează: „Nu permiteți stării actuale de lucruri să vă afecteze concepția despre ceea ce e bine”. Rob ne sfătuiește să nu stabilim standarde prea joase
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
dintre ele fiind o apreciere corectă. Prietenul meu, Rob Snyder, directorul executiv al unui centru de Învățare afiliat la o corporație din nordul statului Kentucky, avertizează: „Nu permiteți stării actuale de lucruri să vă afecteze concepția despre ceea ce e bine”. Rob ne sfătuiește să nu stabilim standarde prea joase, bazate pe ceea ce a realizat până În momentul respectiv compania. A doua etapă implică informarea angajaților despre faptul că eforturile nesemnificative nu vor fi tolerate. Nu este vorba despre o amenințare, ci despre
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Poezia este, aproape În exclusivitate, un discurs Îndrăgostit. Metafora discursului este, la Alecu Văcărescu, focul, iar starea lui de grație robia. Există În stihurile destrăbălatului boier un rafinat mazochism: ca să trăiască bucuriile iubirii, trebuie să ardă, să sufere ca un rob. „Suferind cu mulțămită” este condiția lui ideală de existență, focul fiind elementul nutritiv cel mai favorabil sentimentului: „În flacăra care mă arz În loc de Ghinuri și necaz Găsesc tot mîngîiere, Dulceață și plăcere.” Intrarea În foc este o decizie individuală. Plăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să știi că, cît voi fi pă lume, Din lațul tău n-oi mai ieși; mă jur pă al tău nume.” Oximoronul devine figura fundamentală a poeziei lui Alecu Văcărescu: lingă „dulcele laț”, există o varietate impresionantă de „dulce de rob nume”, de „patimă cumplită”, chinuri plăcute, pîrjoliri dătătoare de extaz, de petrecere cu necazuri etc. Iubirea este o Încăpere care are, ca vestibul, durerea. Nu este posibil accesul la marele festin fără a trece prin vestibulul În care ard toate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
femeii. MÎndria lui Alecu este să intre În jug și, dacă se poate, pentru totdeauna: „Acești ochi plini de putere căutînd cu mîngîiere n-au zăbovit să găsească lesnire să mă robească. Dar și eu fără sfială le didei făgăduială rob să le fiu În vecie cu mare statornicie... ........................................... Că rob credincios Îi sînt pîn’voi intra În mormînt”... Aici, În robie, cu lațul dulce de gît, Înamoratul poetic trece prin chinurile cele mai plăcute și jură că nu poate trăi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dacă se poate, pentru totdeauna: „Acești ochi plini de putere căutînd cu mîngîiere n-au zăbovit să găsească lesnire să mă robească. Dar și eu fără sfială le didei făgăduială rob să le fiu În vecie cu mare statornicie... ........................................... Că rob credincios Îi sînt pîn’voi intra În mormînt”... Aici, În robie, cu lațul dulce de gît, Înamoratul poetic trece prin chinurile cele mai plăcute și jură că nu poate trăi astfel: „Altfel că nu poci trăi, fără de-a mă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ce să schimbă totdeauna.” Singura formă de Întrupare a femeii este privirea. Ochișorii furioși, Înlănțuitori sau săgetători, anunță prezența unei ființe materiale. Calitatea lor este mai degrabă negativă: ard, ucid, produc leșinuri, topesc picioarele și Înmoaie brațele bravului suferind. Însă robul este satisfăcut, fără durere el n-ar fi nimic, viața-i atîrnă de aceste lațuri ce le Întind, de săgețile otrăvite ce le slobozesc privirile femeii: „A ochilor tăi rază Îmi place să mă arză!” Oglinda, cea mai savantă dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]