4,832 matches
-
avut nici un reprezentant în parlamentul ungar și chiar și după aceea erau reprezentați în proprție mai mică decât proporția slovacilor în ansamblul populației Transleithaniei. Încercările Budapestei dinainte și din timpul Primului Război Mondial de a contracara prin concesii naționalismul în expansiune al sârbilor și al românilor au venit prea târziu. Riguroasa politică de maghiarizare, care a avut succes în special în rândul populațiilor de limbă slovacă și germană ale Transleithanei, a făcut ca partea maghiară a populației să crească până la abia ceva mai
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Șerbia. Banatul istoric însumă o suprafață de 28 526 km. Diverse surse indică cifre ușor diferite de aceasta. La împărțirea provinciei, în 1919, României i-a fost atribuită o suprafață de 18 966 km² (aproximativ 2/3 din total), Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor 9 276 km², (aproximativ 1/3 din total), iar Ungariei 284 km² (aproximativ 1% din total). Teritoriul istoric al Banatului este, astăzi, împărțit astfel: Trei mari orașe, care n-au făcut parte din Banatul istoric, și-au
Banat () [Corola-website/Science/296692_a_298021]
-
și-a extins influență în Balcani și Caucaz, cerând și obținând o revizuire prin Tratatul de la Berlin, la Congresul de la Berlin din 1878. Șerbia și Grecia se temeau că înființarea Bulgariei Mari ar putea destabiliza regiunea; un număr semnificativ de sârbi și, în special, greci se aflau între granițele noului stat bulgar. România, care a avut o contribuție semnificativă la victoria împotriva Imperiului Otoman, a fost extrem de dezamăgită de prevederile tratatului, considerând că articolul 19 încalcă tratatele antebelice româno-rusești care garantau
Tratatul de la San Stefano () [Corola-website/Science/317041_a_318370]
-
comuna Brestovăț, județul Timiș a fost construită în 1790. Biserica are hramul „Sfântul Mucenic Gheorghe” (23 aprilie) și se află pe noua listă a monumentelor istorice sub . Satul Lucareț este menționat documentar la 1471, când, alături de românii băștinași sunt aduși sârbi refugiați din calea turcilor și colonizați de regele Matei Corvin și de Pavel Chinezu, comitele Timișului, pe mai multe domenii din Banat. În anul 1492 se găsea în posesia familiei nobiliare Doczi, fiind menționat cu denumirea de „Lucarovez" într-un
Biserica de lemn din Lucareț () [Corola-website/Science/317060_a_318389]
-
la profesionism și participă la primul turneu challenger din carieră, în Italia, la Reggio Emilia, unde este însă eliminat în semifinale. Prima victorie avea să vină în noiembrie 2005, la challengerul de la Montevideo, Uruguay, unde îl învinge în finală pe sârbul Boris Pashanski. Încheie anul între primii 200 de jucători ai lumii, făcând un salt de aproape 900 de poziții. În februarie, del Potro participă la primul turneu din circuitul ATP, la Viña del Mar, unde îl învinge în primul tur
Juan Martín del Potro () [Corola-website/Science/317100_a_318429]
-
și el cu o fiică a lui Mihail al II-lea. Steaua prințului din Ahaia era atunci gata să urce: ducatul latin vecin al Atenei și triumviratul Eubeei îl recunoșteau ca suzeran. Tripla alianță găsea ajutorul puterii crescânde a regelui sârbilor, Uroș I. Mihail al II-lea Angelos al Epirului, parcă ghicind dorința omonimului său bizantin, a organizat această coaliție antiniceeană și i-a oferit basileului pretextul pentru începutul unui conflict deschis. Situația politică externă, în acea vreme, era în mod
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
latină, iar despotatul de Epir, sub autoritate grecească, era, ca și Thessalia, departe de tentativa de unificare, fiind ostil ideii de restaurare a Imperiului bizantin. Nordul Peninsulei Balcanice se afla în mâinile a două regate slave, al bulgarilor și al sârbilor. Este adevărat că nici una dintre aceste puteri nu era în stare să lanseze o acțiune de mare anvergură asupra Bizanțului, dar erau pregătite să acorde ajutor unei acțiuni occidentale îndreptate împotriva Bizanțului. După cucerirea Constantinopolului, coalițiile antibizantine au căpătat contur
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
alți inamici. Serbia și Bulgaria aveau motive politice și dinastice care pledau pentru intrarea suveranilor slavi din sud în frontul antibizantin: țarul bulgarilor, Constantin Tich, era fratele vitreg al lui Ioan Lascaris, detronat de Mihail al VIII-lea, iar regele sârbilor, Uroș I, se căsătorise cu o prințesă franceză și vedea în alianța cu Carol de Anjou cel mai bun mijloc de a-și realiza planurile de expansiune în detrimentul Bizanțului. Poziția lui Carol I de Anjou în Italia era definitiv consolidată
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
Bizanț și Egipt. În jurul puterilor antibizantine, Mihail al VIII-lea desena un cerc mai vast care trebuia să contracareze pe dușmanii imperiului: ca și mongolii lui Hulagu asupra sultanatului de Rum, tătarii lui Nogai exercitau acum o presiune asupra Bulgariei; sârbii aveau în spate pe ungurii aliați cu împăratul; cât despre Carol de Anjou, marele dușman al Imperiului Bizantin, papalitatea, animată de speranța uniunii, îl reținea să atace Imperiul Bizantin. Dar după mai mult de zece ani, Mihail al VIII-lea
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
sub licență a Fiatului 125 și 128, 1983-1992 FSO Polonez, iar din 1991 Nasr a introdus o gamă mai largă de versiuni sub licență Fiat. La începutul anului 2000 Nasr a început să producă automobilul Zastava Florida sub licența producătorului sârb Zastava. Nasr a înlocuit automobilele Ramses (produse tot de către stat) care aveau performanțe slabe și un design grotesc. Nasr dorea ca automobilul să fie accesibil pentru clasele sociale de mijloc (dar mare parte din populația Egiptului nu își puteau permite
Nasr (companie de automobile) () [Corola-website/Science/317115_a_318444]
-
Aceasta este o listă a șefilor de stat din Iugoslavia de la crearea Regatului sârbilor, croaților și slovenilor în 1918 până la destrămarea Republicii Socialiste Federative Iugoslavia în 1992. În istoria federației, niciun șef de stat nu a fost ales pe cale democratică. Iugoslavia Regală a fost guvernată după monarhia constituțională a Casei Karađorđević din 1918 până în
Lista șefilor de stat din Iugoslavia () [Corola-website/Science/317114_a_318443]
-
dată până la dizolvarea federației. Odată cu introducerea sistemului de alegeri democratice instaurate în 1990, fiecare republică își alegea alegea fiecare guvern, insă șefii de stat au fost schimbați de fiecare dată în rândul reprezentanților nealeși ale republicilor până la dispariția statului. Regatul sârbilor, croaților și slovenilor a fost creat după unirea Regatului Șerbiei cu Statul slovenilor, croaților și sârbilor la 1 decembrie 1918. Ulterior numele a fost schimbat în Regatul Iugoslaviei. După fragmentarea și invazia germană a Regatului Iugoslavia, partizanii au format Consiliul
Lista șefilor de stat din Iugoslavia () [Corola-website/Science/317114_a_318443]
-
alegea alegea fiecare guvern, insă șefii de stat au fost schimbați de fiecare dată în rândul reprezentanților nealeși ale republicilor până la dispariția statului. Regatul sârbilor, croaților și slovenilor a fost creat după unirea Regatului Șerbiei cu Statul slovenilor, croaților și sârbilor la 1 decembrie 1918. Ulterior numele a fost schimbat în Regatul Iugoslaviei. După fragmentarea și invazia germană a Regatului Iugoslavia, partizanii au format Consiliul Antifascist de Eliberare Populară a Iugoslaviei (AVNOJ) în 1942. Pe 29 noiembrie 1943 o conferință AVNOJ
Lista șefilor de stat din Iugoslavia () [Corola-website/Science/317114_a_318443]
-
reprezintă cele șase grupuri etnice majore din Kosovo. Înainte de declarația de independență, Kosovo se află sub administrația Națiunilor Unite iar drapelul ONU era folosit pentru scopuri oficiale. Populațiile albaneze și sârbe își foloseau propriile drapele încă din perioada Iugoslaviei Socialiste. Sârbii foloseau un tricolor din roșu, albastru și alb, formând temeiul actualului drapel al Șerbiei. Albanezii foloseau drapelul Albaniei încă din anii 1960 că drapel național. Drapelul are un fundal albastru, cu hartă teritoriului Kosovo și șase stele. Oficial, stele sunt
Drapelul kosovar () [Corola-website/Science/317142_a_318471]
-
drapel al Șerbiei. Albanezii foloseau drapelul Albaniei încă din anii 1960 că drapel național. Drapelul are un fundal albastru, cu hartă teritoriului Kosovo și șase stele. Oficial, stele sunt menite să reprezinte cele șase grupuri etnice majore din Kosovo: albanezii, sârbii, turcii, goranii, romii (cunoscuți și că ashkali și egipteni) și bosniaci. Neoficial, se spune uneori că stelele reprezintă șase teritorii cu populație albaneză: Albania, Grecia, Kosovo, Macedonia, Muntenegru și Șerbia. se aseamănă cu cel al Bosniei și Herțegovinei după aspect
Drapelul kosovar () [Corola-website/Science/317142_a_318471]
-
în diferite perioade ale istoriei, erau fluturate diferite drapele kosovare. Înainte de 1969, singurel drapele care puteau fi folosite legat în Kosovo (pe atunci provincie autonomă) erau cele ale RSF Iugoslavia și RS Șerbia. Dacă un drapel naționalist, precum cel albanez, sârb său croat era fluturat, persoana putea fi închisă pentru acest lucru. În 1969, populația albaneză kosovară îi era permisă utilizarea drapelului albanez că drapel național. Cu toate aceste, drapelul trebuia să conțină o stea roșie din moment ce era un simbol național
Drapelul kosovar () [Corola-website/Science/317142_a_318471]
-
asemenea folosit în clădirile publice, deși era împotriva regulamentelor ONU. Regulamentele prevedeau că numai drapelul ONU și alte drapele autorizate, precum cele ale orașelor aveau voie să fluture la clădirile publice. Dacă drapelul albanez putea fi ridicat, atunci și cel sârb trebuia ridicat, conform regulamentelor ONU. Cu toate acestea, acest lucru nu a fost pus aplicat iar drapelul albanez a fost mereu prezent în Kosovo sub UNMIK. Un concurs pentru un nou drapel, ținut în iunie 2007, a primit 993 de
Drapelul kosovar () [Corola-website/Science/317142_a_318471]
-
Un concurs pentru un nou drapel, ținut în iunie 2007, a primit 993 de sugestii. În conformitate cu termenii stabiliți în urma discuțiilor ONU, toate simbolurile ar trebui să reflecte natură multietnică din Kosovo, evitând folosirea vulturilor cu două capete ale albanezilor și sârbilor sau utilizarea exclusivă a culorilor roșu și negru sau roșu, albastru și alb. În plus, toate intrările au trebuit să fie rectangulare și să aibă o proporție 2:3. În cele din urmă, Comisia Kosovară a Simbolurilor a ales trei
Drapelul kosovar () [Corola-website/Science/317142_a_318471]
-
A urmat un proces de asimilare a culturii greco-romane, în care triburile slave au încercat să imite și adopte organizarea și structurile statale tipice Imperiului român, preponderent în forma sa bizantina. Pentru multe secole din acest moment uniunile politice ale sârbilor au fost făcute cu ajutorul conducătorilor valahi și bulgari, rezultând un intreg șir de așa-numite tarate, având conducere, populație și frontiere foarte imprecise, măcinate de puternice certuri interne. Unul dintre primele state sârbe, înființat în regiunea Rascia sau Raška, a
Istoria Serbiei () [Corola-website/Science/317188_a_318517]
-
o răscoala țărănească, violență, antipoloneza și antisemită (fiind multe comunități evreiești în zona). Mulți polonezi au lăsat sub administrare pământuri în timp ce aveau alte ocupații. Armata austriacă a intervenit militar și a ocupat Cracovia. Alte grupuri naționale precum slovacii, românii sau sârbii abia dacă erau recunoscute. Între timp, un alt grup inceaeca să-și evidențieze identitatea națională: italienii din Regatul Lombardo-Venețian, unde se dezvoltase o cultură proprie italiană. Austriecii se bazau pe lideri locali. Nu există o opresiune sau o privare de
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
între naționalități care aveau un singur dușman comun: Austria. Revoluționarii maghiari doreau egalitate, abolirea serbiei, menținerea unei Ungarii Mari și recunoașterea unei singure națiuni politice- națiunea maghiară. Naționalismul maghiar a instraintat sprijinul pe care l-au primit împotriva austriecilor din partea sârbilor, românilor și croaților. În față naționalismului maghiar, națiunile respective s-au simțit mai amenințate decât de austrieci. Croații s-au proclamat independența și s-au aliat cu austriecii, Josef Jelacic fiind numit banul Croației. Armata croată a fost înfrântă de
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
numit banul Croației. Armata croată a fost înfrântă de cea maghiară, iar la sfârșitul lunii septembrie 1848, croații au fost forțați să se retragă la Viena. Pe poziții de aliați ai habsburgilor în mod indirect au fost românii din Transilvania, sârbii și slovacii care se temeau de o deznaționalizare. Maghiarii nu recunoșteau existența minorităților. Austriecii au așteptat să înfrângă revoluțiile pe rând. Prima oară au înfrânt revoluția din Țările Cehe unde nu erau multe forțe mobilizate, iar timp de o săptămâna
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
circumscripțiile erau locuite de slovaci, intrau reprezentanți ai partidelor maghiare în parlament. Ideea care pare să câștige cei mai mulți adepți este aceea a creării unui regat în interiorul monarhiei habsburgice care să-i concentreze pe toți slavii de sud, adică slovenii, croații, sârbii. Unul dintre cei care promovează această idee este un episcop din Zagreb, fondatorul unui partid și al Universității din Zagreb, Josef Strossmayer. Existase o colaborare între elemente care ulterior se vor situa pe poziții ireconciliabile. Sârbii și croații aveau această
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
sud, adică slovenii, croații, sârbii. Unul dintre cei care promovează această idee este un episcop din Zagreb, fondatorul unui partid și al Universității din Zagreb, Josef Strossmayer. Existase o colaborare între elemente care ulterior se vor situa pe poziții ireconciliabile. Sârbii și croații aveau această aspirație de a se crea un regat. Însă ceea ce a dus la slăbirea acestei idei a fost Criză Bosniacă. Există o serie de idei care promovează depășirea cadrului dualist, lărgirea spre alte naționalități, dar ideea în
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
El este la începutul secolului XX în fruntea unei grupări, Cercul de la Belvedere - adepții politici ai lui Franz Ferdinand, care veneau din foarte multe naționalități. Printre adepții lui se află și români - Aurel Popovici și Alexandru Vaida-Voevod. Erau și slovaci, sârbi. Franz Ferdinand era destul de ostil maghiarilor și susținător al cauzei slavilor. În rândul acestor adepți e Aurel C. Popovici, care susține ideea unei federalizări a Austro-Ungariei. Franz Josef a considerat că dualismul este formulă ideală și că orice modificare ar
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]