4,482 matches
-
ce se afla într-o stare absolut jalnică. Maldăre de gunoaie. Am mai luat o lecție de la viață: îți trebuie o grămadă de timp să o clădești și totul se poate distruge în câteva clipe. E adevărat că mă cam săturasem de coșmelia mea, dar fusese totuși un adăpost. Se evaporase ca ceața dimineții într-un interval de timp în care ți-ar fi fost suficient să dai pe gât două cutii de bere. Slujba, whiskyul, liniștea și tihna mea, singurătatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Paznicul pufni în râs și-mi puse, ca de obicei, mâna pe umăr. Nu avea nici măcar mănuși. — Ești tare ciudat! Toată iarna o să ai parte de zăpadă și tu cobori de pe deal ca s-o admiri și-aici. O să te saturi de ea. Îi ieșeau aburi din gură. Ca dintr-o locomotivă. S-a întors și a privit spre poartă. — Ai venit la țanc! zise el. Poate ar merita să urci în turn. Cred că vei avea ce vedea de-acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
orice urmă de individualitate, de parcă cineva s-ar fi străduit din răsputeri să le despoaie de ea. Arătau ca niște rămășițe inevitabile ale mai multor epoci. Am deschis vreo cinci sau șase geamantane și genți, după care am renunțat. Mă săturasem de cât praf înghițisem. Mai aveam și sentimentul că nu voi găsi acolo ceea ce căutam. Dacă exista vreun instrument muzical în oraș, n-aveam cum să-l găsesc aici, ci în cu totul altă parte. — Hai să ieșim! Mă dor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să mă uit la ceas. Nu-mi permiteam să irosesc nici o mișcare. Trebuia să mă concentrez doar asupra drumului. Aș fi vrut să văd cum se lumina de ziuă, să simt mirosul copacilor în zori, să răsfoiesc paginile ziarelor. Mă săturasem până peste cap de întuneric, de lipitori, de gropi, de Întunegri. Fiecare bucățică a trupului meu tânjea după lumină. Lumină adevărată. În timp ce mă gândeam la toate astea, mi-am simțit stomacul contractându-se și un miros oribil în gură. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu mai vreau să fiu complice la moartea altor cobai. Am reflectat mult și mi-am făcut laboratorul acela subteran tocmai pentru a-i evita. S-au folosit de mine nu numai cei din Sistem, dar și Simbolatorii. M-am săturat de tot felul de organizații. Nu mai vreau să mă gândesc decât la noi. Atunci de ce v-ați folosit de mine ca de-o unealtă? De ce m-ați mințit? De ce m-ați pus să fac calcule de care nici nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
privirile și am închis ochii. Lumina a fost la fel de puternică, dar nu mi-au mai lăcrimat ochii. — Nu cred că-i nevoie să te tunzi, zise ea ridicând lanterna spre capul meu. Îți stă mai bine așa. Dar m-am săturat de păr lung. — Oricum, nu-i nevoie să te duci la frizer. Când te-ai tuns ultima dată? — Nu-mi amintesc. Chiar deloc. N-am fost capabil să-mi aduc aminte nici când am făcut ultima oară pipi. La frizer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
prima etapă, pentru a putea urca la suprafață fără probleme. Nu mai exista pericolul să mă prindă Întunegrii și să mă agațe în fântână ca să mă lase la putrezit. Nici peștele cel uriaș nu va mai avea prilejul să se sature cu mine. — Hai să mergem! zise ea luându-și mâna de pe brațul meu. Am încuviințat, m-am ridicat și am luat-o după ea în direcția Aoyama 1-chōme. 30 La capătul lumii Groapa A doua zi dimineață mi s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
muzică pasagerilor. Să-i las să asculte doar cântecele populare de la radio. Nu glumesc! Astea-s pretențiile lor, dar mie nu-mi pasă. Nu-i pot suferi pe Matchi sau pe Seiko Matsuda. Police sunt cei mai grozavi. Nu mă satur de ei niciodată. Îmi place și reggae. Vouă vă place? — Da. După ce-a terminat Police, ne-a pus un album de-al lui Bob Marley. Bordul mașinii era ticsit cu casete. Eram obosit, mi-era frig și somn. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sport, nici la mâncare și băutură. I-am mulțumit pentru sfat și am ieșit din magazin. Lumea asta e plină de tot felul de reguli și mi-e dat să tot mai descopăr câte una. Încă mai ploua. M-am săturat să-mi pierd timpul la cumpărături, așa că am renunțat la pelerina de ploaie. Am intrat într-o berărie ca să beau bere și să mănânc stridii. Se cânta o simfonie de Bruckner. Nu știu a câta era, dar oricum, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
gravă a lui Paul Valéry a fost reluată adesea, altfel costumată, de diverși teoreticieni purtați de nemăsuratul orgoliu de a urmări Istoria. Ea Însăși nu este de fapt decît o senzație de beatitudine pe care secolul XIX nu se mai sătura s-o savureze și pe care, văzînd că nu se materializează, secolul XX s-a hotărît să și-o provoace În concentrații mari - și-a murit. Poate aceasta este cauza pentru care turistul simte căpătînd importanță Într-un sanctuar antic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
interpretative ca un covor În fața cititorului contrariat; nemulțumit că i se livrează total de-a gata, spre final, că rolul său se reduce la acela de martor, că opera deschisă despre care citise el și-a Închis obloanele, s-a săturat să plutească În ambiguitate și s-a decis să ceară ritos: judecată dreaptă - adeziune sau condamnare și să ofere: autenticitate, adevăr - care, se știe, pot fi mai puțin credibile decît verosimilul. Lorette Nobécourt cade cîteodată În capcana neîncăpătoare a literaturii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
De aici provine situația tragică și aproape futilă a cugetătorului voitor de bine în lume.” Afirmând imperativul etic al rostirii adevărului, eseul respinge deopotrivă, ca arme ale impunerii lui, agresivitatea, dogmatismul și „zeflemeaua negativă de care întreaga lume s-a săturat”. De la dimensiuni și aspect grafic la organizarea conținutului, C. întreține mereu jocul de mesaje, stimulând o receptare ageră. Construită complex, chiar sofisticat (prin contribuția decisivă a lui Mircea Vulcănescu), revista ține să amintească, sugerând afinitatea și succesoratul, „Ideea europeană” a
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
universitară, ca asistent la Catedra de istoria literaturii române a Facultății de Litere din București. Și-a susținut doctoratul cu teza Postmodernismul românesc. Într-un interviu publicat în „Dilema” (1996), C. declara senin că „se ignoră ca poet”, că „se săturase cu desăvârșire de propria-i poezie” atunci când a scris Levantul (1990, Premiul Uniunii Scriitorilor), că numai proza îl captivează, că fenomenul colectiv-generaționist e ceva cu totul apus și lipsit de orice relevanță, că romanul Travesti (1994, Premiul ASPRO) este un
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
că regele acestui ținut din India este nemuritor, căci e pe deplin firesc ca un om, care-mi poate oferi mie sau oricui altuia o băutură atât de eficace împotriva bolilor și atât de dătătoare de sănătate, să bea pe săturate în fiecare zi din acest corn. Și cred că nimeni nu-l va condamna chiar dacă s-ar îmbăta cu asemenea băutură""22. Dacă descrierea trăsăturilor fizice ale animalului nu este foarte amănunțită (fenomen care va persista până în timpul Renașterii, perioadă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și clonțul Corbului de-abiia vreodată și mai niciodată ciolan proaspăt ciocniia sau singe cald gusta. Și pentru ca întru tot adevărul să grăiesc, nu numai că singe cald nu gusta, ce așeși stârv împuțit macară a afla sau pântecele a-și sătura putea"11. Prin urmare, "Vulturul ceresc", monarhul absolut, este un consumator de cadavre. Chiar dacă nu e vorba de un personaj în carne, pene, gheare și oase, ci mai degrabă de un simbol, autorul nu uită să îi pună în seamă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
apărut în martie-iunie 1964, include The Crystal World ⁄ Lumea de cristal de J. G. Ballard, nuvele de Brian W. Aldiss și de Barrington Bayley. Editorialul lui M. Moorcock, intitulat " O nouă literatură pentru epoca spațială", dă tonul: "Cititorii s-au săturat de literatura tradițională, își îndreaptă atenția spre literatura speculativă. Este un semn, printre altele, că ne pândește o renaștere populară a literaturii. Împreună vom favoriza și accelera acest proces de renaștere". La rândul său, într-un articol intitulat "William Burroughs
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
spui la un moment dat: "nu vreau să mai trăiesc!" Or, în situația asta acceptai și inacceptabilul. Și pentru că eu n-am vrut să stau să-mi fac necesitățile, m-a pocnit un gardian cu un bulan până s-a săturat el apoi m-a luat și pur și simplu m-a aruncat în izolare. Și am mai făcut o săptămână acolo, am primit de două ori mâncare mizerabilă și în rest apă cu sare. Apa cu sare o primeam ca să
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
fost cel care ne-a luat de la Luciu Giurgeni și ne-a dus la Periprava cu un bac în care era praf de var la înălțimea de un metru și jumătate: "'Tu-vă dumnezeul mamii voastre de bandiți, acum vă săturați voi de var! Înghițiți-l și crăpați dracului!" În praful ăla de var fiecare dintre noi am fost atenți să nu ne mișcăm prea mult, ca să nu-l stârnim și să nu-l inspirăm. De la Periprava am fost aduși din
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
drepți la ordinele lui Chiriță. Eu cam atât am avut de spus deocamdată, rămâne să ne mai întâlnim și peste alți zece ani să ne mai vedem și să vă spun și alte lucruri. C.I.: Dar de ce!? D.V.: M-am săturat de vorbit. C.I.: Dar abia am început. Aș vrea să-mi dați mai multe amănunte. Cât a durat detenția în penitenciarul de la Iași? D.V.: Un an și jumătate și am numit șederea în penitenciarul de la Iași, stagiul acela, "Iadul pe
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
nu pot să cred lucrul acesta, nu pot! Salcia: foame și Hahău C.I.: Povestiți-mi vă rog despre șerpăria de la Salcia pentru că sunt sigur că ați dormit acolo. D.V.: Știți ce înseamnă ca 6 ani de zile ca să nu te saturi niciodată? Timp de șase ani să mănânci niște hâlbe, niște zoaie, niște ciorbe de pătlăgele murate, acre... un fel de așa-zisă cafea de dimineață, care nu era cafea, ci un fel de apă tuciurie, cu un chirpic de mămăligă
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
m-a dezechilibrat și n-am putut da stema jos. Și atunci am cerut să plece rușii din țară! C. I.: Cu voce tare, v-a auzit întreaga nuntă? D. B.: Am cerut să plece rușii din țară, că ne-am săturat, am cerut să plece armata rusă! După asta m-am dus acasă, că s-a terminat nunta. De acasă m-am dus la serviciu, la Gostat la Dagâța. După două nopți, pe la ora 12, au venit. Bănuiam că o să vină
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
atâția ani soția încă îmi face arpacaș! Eu vă spun sincer că, după ce am ieșit de la închisoare, m-am jurat că am să mănânc pe săturate! Mi-am zis: cât voi mai trăi, voi mânca arpacaș pe săturate, să mă satur! Și ea își dă seama, că doar este doctor. Ce și-o fi spunând: "ăsta este deplasat, nu este sănătos la cap, este bolnav!" Dacă am ajuns să mănânc încă arpacaș, din 1958 până astăzi, 56 de ani, și nu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
îi atribuie un fiu numit Latinos (mai des considerat fiul lui Circe, ceea ce ne face să ne gândim la înrudirea dintre aceste două personaje). Dar Ulise se satură de mângâierile sale, se plictisește de alintările și farmecele ei "de când se săturase de nimfă, noapte dormea în silă în peșteră alături de ea, care-l mai iubea încă; ziua nu mai contenea cu lacrimile, întins pe stâncile de pe țărm, cu ochii pierduți pe valuri și cu inima topită de dor și de gemete
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
deoarece prima sa datorie este aceea de a-i hrăni bine: ajunși pe insula lui Circe, el ucide cerbul uriaș cu coarnee de zece ramuri pe care îl cară singur și cu greu și-l aduce oamenilor săi ca să se sature, iar, când se întoarce la corabia să-i aducă și pe cei rămași, la ospățul dat de Circe, imaginile folosite pentru a descrie spectacolul regăsirii sunt foarte semnificative (chiar dacă, după Bérard este vorba de o interpolare ulterioară): "Îmi găsii la
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
El se întâlnește cu un cal și îl cere să-i arate drumul. Calul îi răspunde că nu are timp. În schimb, un vițel i-l arată. Zeul pentru a-l pedepsi pe cal îi spune că nu se va sătura niciodată și că va trebui să mănânce tot timpul. Vițelului îi dă pacea, satisfacerea foamei și posibilitatea de a rumega în liniște. Într-o poveste din Saxa, Isus și Sfântul Petru ajung într-un sat și sunt găzduiți de un
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]