4,770 matches
-
transformându-l în jucăria divinităților crude, eroul continuă să lupte cu puterile ostile : abia acum/ pot să-i înfrunt ! Scuip viața/ dată de zei, o zvârl din mine,/ nu-mi trebuie nici sufletul, nu vreau/ lumina lor, nici cugetul, - mă scald/ în nebunia forței pure ! (scena 10). Orb, gata să pornească pe drumul pribegiei, Oedip aruncă o ultimă sfidare divinităților care nu mai au ce rău să-i facă : Carnea/ și sufletul acesta zeii nu mai pot/ să le-ngrozească ! Nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mănânce fiul ei. Seara, le imploră pe infirmiere să n-o mai lege de brațe, să se prefacă doar sau să-i slăbească măcar un pic legăturile. Zadarnic. După plecarea lor, se pune pe treabă și, cu eforturi care o scaldă în transpirație, reușește să-și dezlege un braț. Poate acum să se întoarcă puțin în pat, de pe o parte pe alta. Își suflă nasul și scuipă cu satisfacție în batistă. Ca să nu trezească bănuieli, ține legătura strânsă peste încheietură și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
bolnavul nu pierde din vedere scopul, dimpotrivă, se înverșunează în voința lui de sens, convins că frânturile de trecut, luminate de închipuirea amintirii, ascund un înțeles, tot așa cum fasciculul luminos al unui far îi arată marinarului rătăcit drumul. Cu fruntea scăldată în sudoarea viselor, surâdea, sunt sigură. Spectacolul tocmai se terminase și Isidora, toată paiete și pene, mulțumea publicului, trimițând bezele din vârful degetelor, mai ales spre primul rând, unde stătea el picior peste picior. Auzea, lăuntric, înălțându-se aplauzele ca
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
șezând pe un nor. Se trezi de-a binelea. Într-o încăpere necunoscută sau aproape. Perdelele netrase complet filtrau o rază a apusului pe care ferestrele cu vitralii ale vilei vecine i-o trimiteau drept în ochi. Mâinile i se scăldau într-o hemoragie abstractă. Și le ascunse sub cearșaf. Era seară de-acum. În vreme ce dormea, cea dintâi zi fugise lăsând în calendarul vieții lui o pagină albă ca o groapă pe care nimic nu o va mai putea umple. Plaja
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fantomă își luase rămas bun de la lumea celor vii în via lumină matinală? Nu crede în fantome, dar atâtea coincidențe ajung să te surprindă. Și sunt deja două, dacă nu trei roșcate care dau târcoale pe aici: cea care se scălda, strigoaica și fiica doamnei Segal care doarme pesemne la etaj, dacă nu cumva prima și ultima nu sunt una și aceeași persoană. O clipă, o bănuie pe doamna Segal că joacă un joc ciudat al cărui scop îi scapă, dar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o clipă de reflecție, învățătorul își continuă ideea, dar nu chiar în direcția dorită de locotenent: "Poate, conectarea la viața marii colectivități umane o să fie, dacă se va realiza într-o bună zi, cu atât mai dureroasă, dar deocamdată ne scăldăm într-o intemporalitate fericită. Nu avem decât grijile cotidianului nostru mărunt. Și ca să ne întoarcem la întrebarea ta, aceste griji sunt destule ca să ne umple majoritatea timpului. Ăsta e cel puțin cazul cu mine." Ce griji, de exemplu? Uite, școala
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
timp. Trebuie să mă întorc la sanatoriu." " Credeam că vii acasă", spuse el puțin dezamăgit. "Nu, am ieșit să dau o raită, până să intru în serviciu. Sunt de gardă în noaptea asta." "Păcat! Presupun că-ți place să te scalzi noaptea. Tenul tău uimitor (după părerea mea, exagera cu bună știință) nu prea suportă soarele, îmi închipui." Ea râse din inimă: Da, dacă mă expun la soare, mă fac roșie ca un rac fiert." Încercă să fie galant: "Ai putea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
soare, mă fac roșie ca un rac fiert." Încercă să fie galant: "Ai putea să semeni mai degrabă cu un morcov mic și drăgălaș pe care îți vine să-l ronțăi. Dar, à propos, nu ți-e frică să te scalzi noaptea?" "À propos de ce?" El nu înțelese. "Ai spus: à propos, nu ți-e frică să te scalzi noaptea? Și eu întreb: à propos de ce?" "Ei... à propos de nimic... sau de lună, spuse locotenentul arătând spre astrul noctambul care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu un morcov mic și drăgălaș pe care îți vine să-l ronțăi. Dar, à propos, nu ți-e frică să te scalzi noaptea?" "À propos de ce?" El nu înțelese. "Ai spus: à propos, nu ți-e frică să te scalzi noaptea? Și eu întreb: à propos de ce?" "Ei... à propos de nimic... sau de lună, spuse locotenentul arătând spre astrul noctambul care tocmai își arăta chipul cadaveric. Am întrebat pur și simplu dacă nu ți-e frică să te scalzi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
scalzi noaptea? Și eu întreb: à propos de ce?" "Ei... à propos de nimic... sau de lună, spuse locotenentul arătând spre astrul noctambul care tocmai își arăta chipul cadaveric. Am întrebat pur și simplu dacă nu ți-e frică să te scalzi noaptea, singură, cine știe ce se poate întâmpla?" În principiu, nu, nu mi-e frică, dar de obicei mă scald până să se întunericească, chiar atunci când soarele coboară peste estuar." Voia să-l antreneze pe o pistă falsă? Sau era vorba de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
arătând spre astrul noctambul care tocmai își arăta chipul cadaveric. Am întrebat pur și simplu dacă nu ți-e frică să te scalzi noaptea, singură, cine știe ce se poate întâmpla?" În principiu, nu, nu mi-e frică, dar de obicei mă scald până să se întunericească, chiar atunci când soarele coboară peste estuar." Voia să-l antreneze pe o pistă falsă? Sau era vorba de o a treia roșcată care ieșea la iveală? Sunt destule mistere în Bugaz. Îți spuneam azi dimineață că
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dimineață că mi-ar plăcea să am un ghid ca dumneata, dar văd că mă rătăcești, în loc să mă luminezi." Nastia își susținu nevinovăția. "Ba da, ba da. În seara când am sosit, am văzut o femeie tânără, care îți semăna, scăldându-se foarte târziu. A tras pe ea o rochie cu bretele, exact ca a dumitale, și a dispărut în întuneric, să nu-mi spui că am visat sau că a fost o fantomă!" Nastia izbucni în râs, dându-și capul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
însuți... I se scoate perfuzia, în fiecare dimineață traversează culoarul să-și facă dușul. Instalația e anchilozată și trebuie să aștepți destul până să vină apa caldă. Dar vine și curge șiroaie... E chiar o fericire că nu te poți scălda de două ori în același fluviu. În sfârșit, doctorul M. o consideră din nou suficient de "restabilită", poate să se întoarcă acasă. Nu va mai exista altă "convocare" de internare. Începe o perioadă zisă "de supraveghere". Ambulanța vine s-o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ieșind în prima seară din valuri. O strângea cu furie în brațe, închizându-i buzele cu sărutări, nădăjduind că visul lui anadyomene se va strecura în trupul acestei femei reale. Aproape că avea iluzia că așa e. Nu totdeauna. Se scăldau împreună, goi, se îmbrățișau în apă, amețiți de imponderabilitate, ușori și fericiți. Înotau umăr la umăr, dar fără să se aventureze în larg. Nastia se întorcea prima, pretextând că i se întâmpla să aibă cârcei la picioare și nu voia
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pesemne, obosită de plimbarea pe sub burdufurile găurite ale norilor de unde scapă iar fulgi mari, înghețați. Pereții sălii povestesc, în lumina celor mai recente descoperiri făcute de istoricii noștri, epopeea națională, din negura vremurilor până în zilele noastre. În acest decor patriotic, scăldat în vapori de alcool și damfuri de bucătărie, responsabili mărunți iau masa cu persoane de sex opus. Pe o estradă mică, o cântăreață în costum folcloric tocmai interpretează o melodie populară. Pe sub brazi, pe sub arini / C-o nevastă din vecini
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se situează la nivelul simbolului, suferinței asumate și mărturisite, intuiția unora atinge infernul existențial, au însă puterea miraculoasă de a ieși din nou la lumină, atunci vitalitatea inspirației înlătură neputința și gândul lor se înalță spre albastrul cerului necuprins. Poeții scaldă în apele Logosului întregul ființei și mereu sunt sub povara căutării emoției și armoniei semnelor. Poezia dă viață pentru că vrea să schimbe ceva în sufletul omului, iar el, la rându-i, să schimbe ceva în lumea asta. La Iași se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ceilalți toți suntem doar niște umbre...". Dialogul liric continuă. Grecii au un fel propriu de a crede în poeți, iar acest fel al lor nu seamănă decât în aparență cu felul nostru. "A reflecta neantul înseamnă a nu reflecta. Poezia scaldă în apele Logosului întregul Pământ", încheie magistral magistrul, iar ceilalți dau afirmativ din cap. Eu îmi torturez mintea: principiul după care totul e perisabil trebuie să fie el însuși perisabil? Doar poezia adevărată face excepție, întâlnirea din acea zi a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
localnici sau de aiurea. Un farmec aproape morbid planează în aerul acestui târg. Iașii mi se par mai exotici decât Honolulu sau La Jolla, California. Deși La Jolla, ultima mea rezidență din U.S.A., așezată sub muntele El Soledad și scăldată de apele clare și violente ale Oceanului Pacific, respira un aer mai tragic poate decât Țicăul Iașilor. Dar amplitudinea peisajului californian dilua parcă acest aer tragic, pe când dimensiunile diminutive ale târgului nostru, pierdut la marginile unor civilizații slave, hassidice și balcanice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
localnici sau de aiurea. Un farmec aproape morbid planează în aerul acestui târg. Iașii mi se par mai exotici decât Honolulu sau La Jolla, California. Deși La Jolla, ultima mea rezidență din U.S.A., așezată sub muntele El Soledad și scăldată de apele clare și violente ale Oceanului Pacific, respira un aer mai tragic poate decât Țicăul Iașilor Dar amplitudinea peisajului californian dilua parcă acest aer tragic, pe când dimensiunile diminutive ale târgului nostru, pierdut la marginile unor civilizații slave, hassidice și balcanice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
s-a inaugurat localul Băilor Eforiei de pe Bulevardul Elisabeta, cât și sala de serbări. La 1886 actuala sală de baluri era alta, lojile de sus existau, dar nu erau ieșite cum sunt astăzi, iar sub parchet era bazinul unde se scălda lumea vara. Iarna se așeza parchetul deasupra. Inaugurarea s-a făcut cu mare pompă și a fost prezidată de prințul Dimitrie Ghica, primul efor al Eforiei spitalelor civile. A asistat toată aristocrația bucureșteană. Din anul acesta sala a fost dată
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
primul capitol al Scrisorii către Romani, Sfântul Ap. Paul descrie tabloul dezolant al păgânismului; chiar și atunci când - o simplă supoziție - le-ar fi trecut prin minte anumite iluzii trecătoare, primele lupte ale apostolatului, onorate cu biciuiri și lanțuri, și cele scăldate de sângele lui Ștefan, au fost mai mult decât suficiente pentru a-i trezi la realitate. 32. Limbajul lor ne dă mărturie Cu toate acestea, limbajul și scrierile Apostolilor sunt imnul celei mai sigure credințe. Discursurile lui Petru adresate poporului
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
preoții Săi. Isus vrea altceva. Preotul trebuie să intre, prin această Inimă Preasfântă, în cunoașterea intimă a lui Isus Cristos; este ca o ușă prin care preotul trebuie să treacă, pentru a pătrunde înlăuntrul lui Cristos, și, după ce s-a scăldat în întregime și a fost îmbibat de El, o să devină asemenea unei oglinzi foarte limpezi în care să se poată reflecta Iubirea infinită“. Sufletele bune și sfinte numai așa își reprezintă preotul, doar așa și-l visează și, pentru ca visul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
lumină-n urma ei. Latina gintă-i o vergină Cu farmec dulce, răpitor, Străinu-n cale i se înclină Și pe genunchi cade cu dor. Frumoasă, vie, zâmbitoare, Sub cer senin, în aer cald, Ea se oglindă-n splendid soare, Se scaldă-n mare de smarald. Latina gintă are parte D-ale pământului comori Și, mult voios, ea le împarte Cu celelalte-a ei surori! Dar e teribilă-n mânie, Când brațul ei liberator Lovește-n cruda tiranie Și luptă pentru al
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
am fost la P. Neamț, pentru o seară! A fost premiera cu "Muștele", în regia lui Ulici. N-aveam bilet, m-a introdus dumnealui. De fapt, mai apoi, un prieten actor îmi dăduse și un bilet. [...] Piesa, în care Sartre scaldă idei existențialiste și marxiste, mi-a plăcut! Cred că Ulici a dozat bine ceea ce la prima vedere (textul) părea greu de făcut credibil prin joc, fără improvizații tehnice (cum știu că se practică pe la alte teatre trupe din Occident!)! Actorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
puteam duce. Prin toate revistele care au anunțat rezultatele de la ALBATROS îmi apare numele denaturat, adică DUMITRESCU?! Am citit puțin în ultimul timp! E prea cald! Umblu mult prin munți o, de te-ai hotărî să vii pe aici! mă scald la o cascadă; sper să mai plouă. Bucurie și liniște! Te îmbrățișez cu toată dragostea prieteniei! Aurel Borca, 23 iunie 1982 Bună, dragul meu! Îți scriu cu întîrziere! Am fost și la București, trei zile. Am semnat contractul. Inițial nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]