4,744 matches
-
Salvayre - un discurs funambulesc pe alocuri care se ia, În ciuda ironiei, prea În serios. Nu altfel se Întâmplase În La Compagnie des spectres, satira se Îngroșa și monologul galopa prea repede pentru a fi oprit la timp. Alături de Lucienne, naratorul schițează câteva portrete de personaje caragialești, stinghere Însă, Înecate În șuvoiul ironico-satiric ca niște figuranți meniți a sublinia doar formidabilele piruete ale protagonistului. La fel se Întâmplă și cu publicul fictiv ale cărui voci se aud din Întuneric, În regie ionesciană
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Barthes găsește revoluționar la Robbe-Grillet, În articolul din 1954 Litterature objective - sînt eliminate „obiectele naturale” pentru a fi Înlocuite cu altele montate Într-un decor urban, aici „obiectele naturale”, profunde, revin, dar pentru a alcătui un decor rece, esențial, minimal, schițat din tușe rapide. În fond, dacă ceea ce face tezaurul literaturii Noului roman și, mai departe, a școlii de la Minuit, sînt obiectele radiografiate În paradoxala lor insignifianță a căror sumă naște un sens minimal, dar suficient, la Marie Redonnet obiectele aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
am dorit și nici n-am căutat să le inventariez în ansamblul lor: totalizării i-am preferat selecția modelelor pe care unele piese le relevă, permițând, în același timp, identificarea lor și în alte opere. Am încercat mai curând să schițez un tablou al diferitelor tipuri de funcționare a supravegherii, decât să propun o panoramă ipotetic exhaustivă. Eseul de față este o reflecție inspirată de lucrul asupra repertoriului, cât și asupra problemelor de regie pe care acesta le-a ridicat. În
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
acțiune și e aproape gata să comită un viol, Orgon, sub masa lui, rămâne nemișcat. Nici o reacție, nici o intervenție: revelația l-a năucit. Sub efectul a ceea ce dispozitivul de supraveghere i-a dezvăluit, Orgon, buimăcit, înmărmurit, se arată incapabil să schițeze fie și cel mai mic gest. Doza de adevăr injectată se dovedește a fi o supradoză care îl paralizează. Lipsit de anticorpi, Orgon pare să-și fi pierdut orice capacitate de reacție, astfel încât remediul administrat riscă să ucidă bolnavul. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
fi invers. Convergența perspectivală va fi mult mai convingătoare, spațiul mai comprimat, dar chiar și așa rămânând efectul adâncimii. Deși diferența dintre cele două vederi nu se ridică la un ori-ori, noi o vom percepe. Priviți la cele două figuri schițate după una dintre picturile lui Degas (figura 115) având drept temă baletul. Putem trece de la concepția orientată mai mult de proiecție la una din ce în ce mai „obiectivă”. Putem să ne concentrăm asupra dimensiunilor mai mari ale balerinei și să-l vedem pe
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
locul precis din acea cameră. Acest fapt transformă experiența arhitecturală într-o succesiune temporală, dar una nu doar arbitrară sau subiectivă, cum este în cazul sculpturii privite din diferite părți sau al picturii analizate de privirea în mișcare. Mai degrabă schița multor clădiri prevede succesiunea imaginilor ca un aspect esențial al compoziției sale. Aceasta compensează desfășurarea aproape muzicală a panoramelor schimbătoare la care ne-am referit în capitolul anterior. Pe măsură ce spațiul ambiant se transformă, se schimbă și centrul de echilibru. Când
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
generației actuale pe două coordonate distincte. Una din aceste coordonate, ce se identifică până Ia un punct cu ceea ce am putea numi "generație de creație", tinde spre delimitarea elementelor de unitate pe care le înregistrăm Ia nivelul universului liric contemporan, schițând contururile unui gen proxim. Cealaltă coordonată înregistrând elementele diferențiatoare, pe care le aduce fiecare dintre cele trei generații biologice, ar fi destinată să însumeze un sistem al diferențelor specifice care conferă identitate lirică generației poetice a anilor 60-75. La punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
însă, mereu, de un timp care trece prea repede, ca un corp străin, inserat într-o mare și frumoasă perfecțiune. Până când ne-am fost iubit munților, munților dragi/ de ani ne-am acoperit/ ca de paltini, ca de fagi". Se schițează un dialog cu absolutul în care poetul își recunoaște neputința și spaima în fața morții: "De ce mi-e teamă că mă vei urî, că/ Și curge, doamne, lângă hârcă/ Dulce vorba." Majuscula în mijlocul versului, o anumită grafie, spații între versuri mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
că aruncăm asupra celorlalți plasa generalizării și uniformizării la care ne obligă posibilitățile noastre de înțelegere. Modul nostru de inserție în lume este dominat de variantele de accedere comodă la ea. Chipul pe care lumea îl capătă pentru noi este schițat de reflexia comodității noastre intelectuale. * Raporturile cu sine și cu ceilalți se așează în forma dominantă a epocii pe care persoana o trăiește. În felul acesta timpul constituie o limită (de forma epoca în care trăiești) a însuși accesului la
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
modelul matern, cu tendințe de refugiu, incapabil de a relaționa cu alții sau de a menține o relație Îndelungată. Există o diferență Între patologia psihiatrică și patologia psihomorală? Răspunsul la această Întrebare este foarte important și vom Încerca să-l schițăm. Ne aflăm În fața a două categorii de suferințe, care Își au „sediul” În persoana umană. Separarea lor implică o segmentare a persoanei Însăși. Cele două forme de patologii trebuie considerate diferite, În primul rând din punct de vedere doctrinar și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
toată omenirea în veci același om -/ în multe forme apare a vieții crudă taină./ Pe toți ea îi înșală, la nime se distaină./ Dorinți nemărginite plantînd într-un atom”5). „Atom” este pus aci nu de dragul rimei, ci pentru a schița uriașa disproporție între vanitățile și posibilitățile umane. „Dorințele nemărginite”, marile planuri egoiste sînt subminate de nimicnicie. E un contrast la care nu se poate cugeta decît cu sarcasm. Așa procedează Dan din „Sărmanul Dionis”. La începutul călătoriei sale spre lună
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
făcea ca întunericul să fie mai gros, mai compact, „mai negru”. Dar versul lui Bacovia ridică și o altă întrebare: cîte mahalale a avut Bacăul? „Sonet” e datat de editori ca fiind din 1898 1899. Răspunsul nu e simplu de schițat. Forma neregulată a localității, consecință a unei dezvoltări fără plan, le-a creat dificultăți tuturor acelora care au încercat să stabilească numărul lor. într-un studiu arhivistic minuțios despre „Bacăul de la rural la urban”1), d-na Eugenia Mărioara Mihalcea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
atît partea din „Scrisoarea III” (apărută în 1881, deci cam în aceeași epocă) unde Eminescu le reamintea „pamblicarilor în alte țări” păcatele tinereților (risipă, lene), pe care, parvenind, încercau să le acopere cu atitudini demagogice și ipocrite, cît și „contrastele” schițate de Bacovia în cîteva din poeziile sale. Textul e precis ca o descriere de naturalist; ceea ce pare exotism e o realitate istorică de puțini cunoscută în datele ei primare: „«Folies Bergères» e un teatru ca «Folies dramatiques», însă mai liber
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Eminescu, iar oboseala și dorința de a „dormi” amintesc de mai multe dintre poemele acestuia. în ultimii ani de viață, Bacovia vorbește adeseori de Iisus, nu numai în momentele de suferință fizică. O dovadă e următoarea „conexiune” pe care o schițează într-una din „Divagările utile”: „Cînd Isus a murit, nici în Roma, August nu mai domnea...” 12) Nu monologhează astfel, cred, pentru a-și verifica memoria, ci pentru că îl preocupa „subiectul”, care era Fiul Omului, nu împăratul, mort, într adevăr
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
său: „Viziunea mea (adică impresiile favorabile - n. m.) s-a dres astfel: Teodor Stamatiade ridica, în clasă, copiii de păr, ca pe niște haltere de exercițiu. Teodor Stamatiade înjura de mamă pe Vinea, pentru că acesta, sînt ani de atunci, îi schița dezavantajos portretul. Teodor Stamatiade batjocorea, în lipsă, pe un liberal, director de fițuică provincială, pentru ca, în prezența lui, să-și treacă, unguent, năzuințele politice. îmi arătă, într-o seară, Teodor Stamatiade, o traducere a sa. Et s’il revenait un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ce înseamnă „abis”, ce înseamnă „amețeală” existențială. Angoasele dramaturgului relevă că senzațiile poetului n-au fost eronate și că mintea sa a penetrat adînc, mult mai adînc decît s-a crezut sau se mai crede. Analogiile (pe această fișă am schițat doar cîteva) sînt, în egală măsură, confirmări ale faptului că, psihologic, Bacovia a avut dreptate. Dezvăluirile Simonei Boué (v. „interviul inedit”, publicat de Gabriel Liiceanu în „Romînia literară”, nr. 31, 7 august 2009, p. 16-17) că Emil Cioran avea umori
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-l: „Mîine voi vorbi despre Bacovia. începe Festivalul ce-i poartă numele. în sala fixată pentru deschiderea oficială va fi, sper, tot atîta lume ca și la ediția de acum doi ani (cea din 1971 - n. 2011). încercînd să-mi schițez cîteva gînduri, nu găsesc tonul evocator, singurul - se crede - potrivit într-o asemenea ocazie. Nu pentru că aș fi iritat de faptul că azi, odată cu prima serie de oaspeți, ghid turistic improvizat, a trebuit să răspund dacă la Bacău amurgurile sînt
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
discuția, i-am spus că, din datele anatomice ale femeilor, partea pe care Bacovia o remarcă mai des sînt sînii; - nu fața, nu buzele, nu părul... Asta atît în scris (versuri și proză), dar și, uneori, în desene, unde a schițat cîteva busturi opulente. „Ce calitate apreciezi cel mai mult la Bacovia?”, m-a întrebat pe neașteptate. Incapacitatea lui de a urî și de a se răzbuna. Comparat cu al marilor săi contemporani, scrisul său conține cele mai puține intenții agresive
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
societate precum Marguerite urmau cursuri universitare în mod curent, dar nu cu un tată cum era Michel. Pe lângă aceasta, Yourcenar era preocupată de alte lucruri, în primul rând de ambițiile ei literare. În același an, 1922, cel de-al douăzecilea, schițase primul plan a ceea ce vor deveni până la urmă două din capodoperele ei, Memoriile lui Hadrian, atunci numit Antinous și povestea ei de ocultism renascentist Piatra filozofală, intitulată atunci Contra-curenți. Recunoștea că în domeniul culturii antice și renascentiste cunoștințele ei erau
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
scrupule, a fost și un amant înfocat. A incitat-o pe Marguerite care l-a văzut ca pe o personalitate tragică, ce nu-și descoperise încă identitatea. Marguerite i-a urmărit viața și operele și, în 1929, a început să schițeze o carte despre el și războaiele religioase de la mijlocul secolului al XVI-lea. În același timp era cufundată în eseul pesimist al poetului Paul Valéry intitulat Criza minții; în lume economia se clătina pe marginea catastrofei. O altă operă de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ei de scriitor romantic: ca și ea ancorat în istorie și în destinul unor familii pe mai multe generații (ca în Casa Buddenbrook, 1901) și tot ca ea permanent atent la dimensiunile erotice și tainice ale condiției umane. Anterior, când schița inițierea lui Hadrian în ritualurile secrete din Eleusis, manifestase curiozitate față de modul în care Mann trata magia și ocultul. Acum, la mijlocul anilor '50, după ce publicase cu succes Memoriile lui Hadrian și Electra și, mai recent, în 1956, Pomana lui Alcippus
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
se simțise întotdeauna confortabil cu universitarii de toate naționalitățile. Premiile, inclusiv Grand Prix National des Lettres acordat de Ministerul francez al Culturii, au continuat să sosească pe tot parcursul anului 1974. Dar nici Yourcenar nu stătuse degeaba. De câțiva ani schița un set de memorii despre familia ei, a căror principală temă era soarta sau, în greaca pe care o adaptase titlului, Ananke. Aceste volume, ca și timpuriul Alexis, erau făcute să relateze conștientizarea personală în fața realităților trecutului ei. Nu erau
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Grace. Cu toate acestea, relația era tensionată. Yourcenar era obosită. Jerry îi era devotat, dar își petrecea nopțile hoinărind prin baruri ale homosexualilor oriunde se duceau. Ea a devenit posesivă și geloasă. S-au certat. Un catalog sistematic care să schițeze mișcările lor în plan geografic și legăturile emoționale (și sexuale) ar fi o arhivă care ar merita cu prisosință să fie scoasă la vedere. Yourcenar a continuat să lucreze la cărți, dar încetinise ritmul. Călătoria o obosea. În 1983 Gallimard
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
fi dată în urma unui accident și cea aferentă exproprierii unei proprietăți. Aceste organe s-au dezvoltat într-un mod neorganizat, iar statutul membrilor lor este mai puțin autonom decât cel al judecătorilor. Ei trebuie evident luați în considerare când se schițează o imagine generală a adjudecării regulilor într-o țară dată. Pentru majoritatea cetățenilor, "justiția" cel puțin în măsura în care se preocupă de sectorul public are a face mai mult cu aceste organe decât cu instanțele obișnuite. Soluții legale de asigurare a independenței
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Supraviețuire (cu un Memorial de Cezar Ivănescu și un Eseu de Ioan Constantinescu), Institutul European, Iași, 1994. Premiul pentru literatură, acordat postmortem (în 1994) de Asociația Scriitorilor din Iași. Poate cea mai cuprinzătoare (deși succeptibilă de supralicitare prin hiperbolizare afectivă) schiță de portret a pictorului-poet Petru Aruștei îi aparține lui Cezar Ivănescu, cel care, la o zi după moartea marelui său prieten, își exprima suferința în termenii următori: "A murit Petru Aruștei, pictorul și poetul genial, incomparabil, mai luminat decât toți
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]