5,360 matches
-
corespunzător palierului de decompresie și presiunea aceluiași gaz dizolvat în țesuturi. Această diferență de presiune determină degazarea țesuturilor de gazul inert dizolvat. Pe tot timpul decompresiei, o parte dintre țesuturile organismului (în cazul scufundărilor unitare) sau toate țesuturile (în cazul scufundărilor în saturație) sunt suprasaturate cu gaz inert, ceea ce înseamnă că presiunea gazului inert dizolvat în țesuturi, este mai mare decât presiunea parțială a aceluiași gaz din amestecul respirator al scafandrului. Nivelul acestei suprasaturații nu trebuie să depășească o anumită valoare
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
D. Yarborough a calculat și testat noi tabele pentru U.S. Navy controlând numai compartimentele de țesuturi cu perioade de semisaturație H de 20, 40 și 75 minute. Van der Aue, în anul 1951, a calculat noi tabele de decompresie pentru scufundări cu aer comprimat, adăugîng două compartimente rapide de țesuturi de 5 și 10 minute și compartimentul lent de 120 minute, modificând și rapoartele de suprasaturație critice. Robert D. Workman revizuie tabelele lui Haldane și adaugă trei noi compartimente lente de
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
și 10 minute și compartimentul lent de 120 minute, modificând și rapoartele de suprasaturație critice. Robert D. Workman revizuie tabelele lui Haldane și adaugă trei noi compartimente lente de țesuturi de 160, 200 și 240 minute. Tabelele de decompresie după scufundări cu aer comprimat ale U.S. Navy sunt valabile din anul 1960 și au fost elaborate de U.S. Navy Experimental Diving Unit din Panama City, Florida. H. V. Hempleman, în anul 1952, a sugerat că un calcul cu un singur compartiment
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
în anul 1952, a sugerat că un calcul cu un singur compartiment de țesuturi ar fi satisfăcător pentru rezolvarea problemei decompresiei. Rezultatele au fost reexaminate de Hills în 1966, Hempleman în 1967 și reluate în 1969. Pentru calculul decompresiei după scufundări cu aer, cercetătorii britanici au emis o serie de ipoteze: Medicul Albert A. Bühlmann începe o serie de experimente în anul 1959 în Laboratorul de Fiziologie Hiperbară din cadrul Spitalului Universitar din Zürich. Albert Bühlmann a luat în considerare, pentru calculul
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
cercetătorii britanici au emis o serie de ipoteze: Medicul Albert A. Bühlmann începe o serie de experimente în anul 1959 în Laboratorul de Fiziologie Hiperbară din cadrul Spitalului Universitar din Zürich. Albert Bühlmann a luat în considerare, pentru calculul decompresiilor după scufundări cu aer comprimat, 16 compartimente de țesuturi caracterizate de diferite perioade de semisaturație. Pentru calculul tabelelor de decompresie după scufundări cu aer comprimat, s-a utilizat metoda lui Haldane pentru compartimente de țesuturi de 1,5; 7,9; 29; 120
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
în Laboratorul de Fiziologie Hiperbară din cadrul Spitalului Universitar din Zürich. Albert Bühlmann a luat în considerare, pentru calculul decompresiilor după scufundări cu aer comprimat, 16 compartimente de țesuturi caracterizate de diferite perioade de semisaturație. Pentru calculul tabelelor de decompresie după scufundări cu aer comprimat, s-a utilizat metoda lui Haldane pentru compartimente de țesuturi de 1,5; 7,9; 29; 120 și 300 minute. Țesuturile extreme au fost eliminate din calcul, dar a fost introdus și compartimentul de țesuturi cu perioada
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
300 minute. Țesuturile extreme au fost eliminate din calcul, dar a fost introdus și compartimentul de țesuturi cu perioada de semisaturație 60 minute. În Marina Națională a Franței, sunt folosite din anul 1990 tabelele de decompresie MN90, utilizate și pentru scufundări sportive și care au un grad crescut de securitate. În afara acestor tabele, în Franța se mai folosesc tabele ale Ministerului Muncii (MT92), special concepute pentru scufundări profesionale. Pentru calculul procedeelor de decompresie după scufundări cu aer comprimat, specialiștii Laboratorului Hiperbar
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
a Franței, sunt folosite din anul 1990 tabelele de decompresie MN90, utilizate și pentru scufundări sportive și care au un grad crescut de securitate. În afara acestor tabele, în Franța se mai folosesc tabele ale Ministerului Muncii (MT92), special concepute pentru scufundări profesionale. Pentru calculul procedeelor de decompresie după scufundări cu aer comprimat, specialiștii Laboratorului Hiperbar din Constanța din cadrul Centrului de scafandri din Constanța au plecat de la experiența acumulată pe plan mondial. În cadrul Laboratorului Hiperbar din Constanța, în perioada aprilie 1981...aprilie
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
de decompresie MN90, utilizate și pentru scufundări sportive și care au un grad crescut de securitate. În afara acestor tabele, în Franța se mai folosesc tabele ale Ministerului Muncii (MT92), special concepute pentru scufundări profesionale. Pentru calculul procedeelor de decompresie după scufundări cu aer comprimat, specialiștii Laboratorului Hiperbar din Constanța din cadrul Centrului de scafandri din Constanța au plecat de la experiența acumulată pe plan mondial. În cadrul Laboratorului Hiperbar din Constanța, în perioada aprilie 1981...aprilie 1992, s-au efectuat scufundări experimentale care au
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
de decompresie după scufundări cu aer comprimat, specialiștii Laboratorului Hiperbar din Constanța din cadrul Centrului de scafandri din Constanța au plecat de la experiența acumulată pe plan mondial. În cadrul Laboratorului Hiperbar din Constanța, în perioada aprilie 1981...aprilie 1992, s-au efectuat scufundări experimentale care au însumat 3053 scufundări la adâncimi de până la 72 m, pentru diferiți timpi de expunere a organismului uman la presiunea corespunzătoare adâncimii scufundării. Compartimentele de țesuturi alese au fost cele cu perioade de semisaturație H de 10, 20
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
comprimat, specialiștii Laboratorului Hiperbar din Constanța din cadrul Centrului de scafandri din Constanța au plecat de la experiența acumulată pe plan mondial. În cadrul Laboratorului Hiperbar din Constanța, în perioada aprilie 1981...aprilie 1992, s-au efectuat scufundări experimentale care au însumat 3053 scufundări la adâncimi de până la 72 m, pentru diferiți timpi de expunere a organismului uman la presiunea corespunzătoare adâncimii scufundării. Compartimentele de țesuturi alese au fost cele cu perioade de semisaturație H de 10, 20, 40, 60, 80 și 120 minute
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
mondial. În cadrul Laboratorului Hiperbar din Constanța, în perioada aprilie 1981...aprilie 1992, s-au efectuat scufundări experimentale care au însumat 3053 scufundări la adâncimi de până la 72 m, pentru diferiți timpi de expunere a organismului uman la presiunea corespunzătoare adâncimii scufundării. Compartimentele de țesuturi alese au fost cele cu perioade de semisaturație H de 10, 20, 40, 60, 80 și 120 minute. În urma cercetărilor efectuate, au fost elaborate în anul 1982 tabelele de decompresie cu aer LH-82, pentru scufundări cu aer
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
corespunzătoare adâncimii scufundării. Compartimentele de țesuturi alese au fost cele cu perioade de semisaturație H de 10, 20, 40, 60, 80 și 120 minute. În urma cercetărilor efectuate, au fost elaborate în anul 1982 tabelele de decompresie cu aer LH-82, pentru scufundări cu aer până la 60 m adâncime și în anul 1989 tabelele de decompresie la suprafață LH-89.
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
Un aparat autonom de respirat sub apă (), este un aparat utilizat în scufundare având propria rezervă de gaz respirator fiind independent de orice alimentare de la suprafață. Aparatul autonom de respirat sub apă este un aparat cu debit la cerere. Problema rămânerii sub apă un timp mai îndelungat a fost rezolvată cu mult timp
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
rezervă de gaz respirator fiind independent de orice alimentare de la suprafață. Aparatul autonom de respirat sub apă este un aparat cu debit la cerere. Problema rămânerii sub apă un timp mai îndelungat a fost rezolvată cu mult timp înainte ca scufundarea liberă să devină un sport. În trecut au fost concepute diferite clopote de scufundare, vehicule subacvatice și căști de scafandru pentru scufundări la mare adâncime, dar toate aceste echipamente permiteau respirația scafandrului prin alimentare de la suprafață, având dezavantajul că limitau
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
respirat sub apă este un aparat cu debit la cerere. Problema rămânerii sub apă un timp mai îndelungat a fost rezolvată cu mult timp înainte ca scufundarea liberă să devină un sport. În trecut au fost concepute diferite clopote de scufundare, vehicule subacvatice și căști de scafandru pentru scufundări la mare adâncime, dar toate aceste echipamente permiteau respirația scafandrului prin alimentare de la suprafață, având dezavantajul că limitau libertatea de mișcare a scafandrului. Atât scafandrii sportivi cât și cei profesioniști aveau nevoie
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
la cerere. Problema rămânerii sub apă un timp mai îndelungat a fost rezolvată cu mult timp înainte ca scufundarea liberă să devină un sport. În trecut au fost concepute diferite clopote de scufundare, vehicule subacvatice și căști de scafandru pentru scufundări la mare adâncime, dar toate aceste echipamente permiteau respirația scafandrului prin alimentare de la suprafață, având dezavantajul că limitau libertatea de mișcare a scafandrului. Atât scafandrii sportivi cât și cei profesioniști aveau nevoie de un aparat de respirat sub apă prevăzut
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
amestecul gazos expirat de către scafandru este eliminat în întregime în mediul acvatic exterior. Acest tip de aparat furnizează scafandrului aer numai atunci când acesta inspiră, la o presiune egală cu presiunea hidrostatică corespunzătoare adâncimii la care se află. Este folosit în scufundările sportive și tehnice, civile și militare, atât de scafandri amatori cât și de scafandri profesioniști. În secolele XVIII și XIX, o serie de inventatori au încercat să creeze astfel de aparate, cu rezultate mai mult sau mai puțin bune, cu ajutorul
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
adâncimii. În anul 1860, Benoît Rouquayrol a inventat „regulatorul pentru curgerea gazului comprimat“, piesă principală a unui aparat de salvare destinat minerilor. Acestuia i s-a asociat apoi Auguste Denayrouze pentru a transforma acest prim aparat într-un aparat de scufundare submarină. La 14 aprilie 1860, a fost depus un brevet al unui regulator constând dintr-un etaj de detentă, ce va echipa un aparat de respirat. Acest aparat va fi perfecționat continuu ajungându-se la aparatul de scufundare Rouquayrol-Denayrouze scos
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
aparat de scufundare submarină. La 14 aprilie 1860, a fost depus un brevet al unui regulator constând dintr-un etaj de detentă, ce va echipa un aparat de respirat. Acest aparat va fi perfecționat continuu ajungându-se la aparatul de scufundare Rouquayrol-Denayrouze scos pe piață pentru prima oară în anul 1864. În anul 1870, Rouquayrol și Denayrouze au pus la punct un aparat numit „aeroforul“. Aparatul lor de respirat sub apă, în varianta autonomă este mult asemănător aparatului de scufundare autonomă
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
de scufundare Rouquayrol-Denayrouze scos pe piață pentru prima oară în anul 1864. În anul 1870, Rouquayrol și Denayrouze au pus la punct un aparat numit „aeroforul“. Aparatul lor de respirat sub apă, în varianta autonomă este mult asemănător aparatului de scufundare autonomă de astăzi. Acest aparat putea fi utilizat nu numai autonom, ci și cu o alimentare prin pompă de la suprafață, prin intermediul unui furtun gros din cauciuc, cu avantajul unei lungi durate de scufundare, dar cu inconvenientul unei mari jene la
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
varianta autonomă este mult asemănător aparatului de scufundare autonomă de astăzi. Acest aparat putea fi utilizat nu numai autonom, ci și cu o alimentare prin pompă de la suprafață, prin intermediul unui furtun gros din cauciuc, cu avantajul unei lungi durate de scufundare, dar cu inconvenientul unei mari jene la mișcare. Varianta autonomă a primului „aparat cu presiune joasă“ nu oferea o autonomie suficientă (mai puțin de un sfert de oră la adâncimea de 10 metri). A urmat apoi un aparat mult mai
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
și anume de detentoarele Mistral și Super Mistral de tipul „detentor dorsal“ cu un singur etaj și apoi de detentorul Aquilon cu două etaje separate. Aparatul Cousteau-Gagnan stă la baza tuturor aparatelor de respirat, cu aer comprimat, utilizate astăzi în scufundarea autonomă. În S.U.A. aparatul Cousteau-Gagnan a fost comercializat sub denumirea de Aqualung. În anul 1951 americanul E.R.Cross concepe primul detentor cu un singur furtun și două etaje pe care-l denumește „Sport Diver”. Detentorul avea la bază aparatul de
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
fabricate și alte modele iar ultimul dintre acestea, „Waterlung” produs de firma Sportsways, devine în scurt timp extrem de popular în S.U.A. înlocuind aproape în totalitate detentorul Aqualung cu două furtunuri . Aparatul de respirat sub apă cu aer comprimat utilizat în scufundările autonome, este un aparat de scufundare de tipul aparatului Cousteau-Gagnan. Aparatul autonom de respirat în circuit deschis cu aer comprimat are în alcătuirea sa două componente de bază și anume butelia (sau bateria de butelii) și detentorul. Componentă a aparatului
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]
-
dintre acestea, „Waterlung” produs de firma Sportsways, devine în scurt timp extrem de popular în S.U.A. înlocuind aproape în totalitate detentorul Aqualung cu două furtunuri . Aparatul de respirat sub apă cu aer comprimat utilizat în scufundările autonome, este un aparat de scufundare de tipul aparatului Cousteau-Gagnan. Aparatul autonom de respirat în circuit deschis cu aer comprimat are în alcătuirea sa două componente de bază și anume butelia (sau bateria de butelii) și detentorul. Componentă a aparatului autonom de respirat sub apă. Butelia
Aparat autonom de respirat sub apă () [Corola-website/Science/313554_a_314883]