5,253 matches
-
părul, trăgând de șuvițe. Cum arată lindinile? Un ciorchine de ouă lângă cărare sau poate e doar mătreață. Mă pieptăn ca ieșită din minți. Nu pot să scap de cina deja programată cu Abelhammer. Nu prea pot să folosesc ca scuză un control de urgență Împotriva paraziților. Restaurantul Brody cu specific fructe de mare 19.30: În timpul cinei, stau foarte țeapănă, ca regina Maria, și destul de departe de masă. Am În cap imaginea unor lindini descurcărețe făcând o ascensiune În supa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
prânz ușor și delicios. Văd cum Îi pică ochii pe o pereche de papuci cu model zebră de pe raftul cu mărimea 36. Trebuie oprită. Execut o piruetă ca-n Îngerii lui Charlie și ajung la ei chiar la timp. Mă scuzați, dar tocmai Îi luam eu. Vocea ei e iritată și pe cât de Îndurerată poate fi vocea unei persoane languroase ca ea. Îmi pare rău, eu am ajuns prima, Îi zic, Înfigându-mi piciorul Într-o zebră. — Nu e nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
câteva ore libere de Halloween. Fir-ar al dracului, e mai ușor să-i rezervi pe cei Trei Tenori. Contați pe mine să devin părinte atunci când zilele de naștere vor deveni oficial o competiție sportivă. —O, Îmi cer scuze. Mă scuzați, sunteți Kate Reddy? —Da. Ridic privirea și o văd stând lângă biroul meu pe tânăra frumoasă care m-a strâns cu ușa la instructajul stagiarilor Înainte de Crăciun. Acum, ca și atunci, se Înroșește, dar nu e nimic fragil sau ezitant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
al calculatorului? De unde dracu’ să știu eu? Ceea ce vă trebuie este „Pachetul de conectare“. — Nu, ceea ce-mi trebuie este să fac agenda personală electronică să planifice. —Puteți comanda acum „Pachetul de conectare“, doamnă. Dacă doriți s-o faceți... — Mă scuzați, dar asta face parte din promisiunea că aparatul Îmi va face viața mai simplă? N-aș putea să mă duc la un magazin, să cumpăr pachetul și gata? Nu au fost produse așa de multe, doamnă. Se fac doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
regulă. Crede că el este obosit? 10.07: Sunt Într-o ședință cu Rod, Momo și Guy. Facem repeteții pentru a treia oară În vederea prezentării finale, Rod și Guy jucând rolurile clienților, când Lorraine, secretara lui Rod, dă buzna Înăuntru. —Scuză-mă că te Întrerup, Kate, dar te caută cineva la telefon. A spus că e urgent. Dar cine e? Lorraine se reține să spună. Stă acolo În ușă, cu un aer jenat, și-ntr-un final Îmi șoptește ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de șapte ani, a studiat la unul dintre ultimele colegii exclusive pentru băieți, soția sa, Annabel, stă acasă cu cei doi fii și moștenitori, iar În sinea lui consideră că orice alt comportament este un fel de crimă Împotriva firii. —Scuză-mă, pot să-mi iau vinul Înapoi? Jeremy mă trage de mânecă. Îmi dau seama că am Împins paharul comeseanului meu către centrul mesei cu scopul de a preveni o răsturnare accidentală: un reflex dezvoltat În timpul meselor cu Emily și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
față de copiii care au fost de necontrolat. Cel mai bun efect al acestui moment este că furia dumneavoastră scade până la nivelul cel mai mic imaginabil. Secretul e să reușiți să mențineți acest sentiment de seninătate și după ce trece euforia. —Mă scuzați, doamnă? Mă uit În sus, imaginându-mi că e rândul meu să-mi pun produsele pe banda rulantă. În loc de asta, fata de la casă mă informează că am stat la coadă Într-o zonă pentru cărucioare obișnuite, iar Insula Wight nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
antrenat. M-am antrenat Încontinuu: la coadă la supermarket, În cadă, Înainte de culcare. Nu am știut. Mi s-a rupt apa În liftul de la Banca Angliei, Împroșcând pantofii impecabili ai unui analist japonez În tranzacții la termen, care s-a scuzat Îndelung. Am contramandat prânzul cu un client de pe mobil și am luat un taxi până la spital. Mi-au oferit injecția epidurală, dar am refuzat. Eram nenorocita care pusese În pericol dezvoltarea creierului bebelușului ei: refuzând medicamentul, voiam să arăt cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-le, te rog, lui Emily și Ben că mami se Întoarce mâine cât de repede poate. Paula nu răspunde imediat și mă gândesc că dacă mă lasă baltă acum nu știu ce-o să mă fac. — E În regulă, Paula? Ah, scuză-mă, Kate, tocmai am văzut că e și un PS pe partea cealaltă. Richard spune: „Știu că te voi iubi mereu pentru că, crede-mă, am Încercat să nu te mai iubesc“. Nu am ce să răspund la așa ceva. În tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ei mai mare nu a reușit să-și țină bărbatul lângă ea și, când vine vorba de asta, cea mai veche Întrecere dintre toate, mă recunosc Învinsă. Casa arată ca o cocină, spune Julie, pe post de simplă descriere, nu scuză, apoi strânge niște reviste de pe banchetă și azvârle dintr-un șut În direcția ușii echipamentul de fotbal al lui Steve. Mă Îndeamnă să mă așez În fotoliul de lângă șemineul cu gaz. — Haide, acuma, ce-i cu tine? —Richard m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
liniște. Îmi vine să-l pălmuiesc pentru că irosește timpul celor de la spital. Winston, care s-a dus să-l parcheze pe Pegas, se Întoarce și se duce la recepție. Văzându-mi expresia disperată, intervine și devine el cel insistent. Mă scuzați, domnișoară, avem aicea un copil care are nevoie de Îngrijiri. Vă mulțumesc frumos. După o veșnicie - poate 5 minute -, eu și Ben suntem conduși la un medic. Nedormit și nebărbierit de joia trecută, tânărul intern stă Într-o Împrejmuire despărțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mamă singură. —Candy, sunt anumite principii În joc. Ea mă privește pentru moment alarmată: —O, Înțeleg. E vorba de vechiul nostru prieten Oates. —Cine? Omul de zăpadă. Cel despre care i-ai spus lui Rod? Domnilor, vă rog să mă scuzați, acum mă retrag, s-ar putea să dureze ceva timp. Acesta nu e un complot, Kate, e un act nobil de autosacrificiu fără noimă. Foarte britanic, dar știi, În State avem obiceiul ăsta foarte ciudat de a prefera ca băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu Enid Blyton. Mi-a fost dor de asta, ție nu? Momo a avut sarcina de a face cercetarea pieței mondiale de scutece. În câteva zile a devenit un expert deosebit de plicticos În chestiuni olfactive și de dispersie a urinei. —Scuză-mă, Kate, dar Îți dai seama câte „insulte“ poate suporta În medie un scutec? —Mulțumesc, dar asta puteam afla și de acasă. Asistenta mea mă privește neliniștită: Nu o să țină, nu? —Ce, planul? Nu, scutecul. Bineînțeles că nu. Cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să pun ordine În Întâlnire, dar piesa Abba, „Mamma mia“, Îmi face concurență serioasă. În schimb Împart câte o fotocopie cu tot ceea ce trebuie să știe fiecare și o poză a lui Chris Bunce luată de pe site-ul EMF. Mă scuz și mă Îndrept spre toaletă. În cabina din capătul Încăperii, aproape de ieșire, e cineva cu păr Închis la culoare pe care abia Îl recunosc. Mă apropii Încă un pic și știu exact cine este. —Jeremy! Jeremy Browning! Îmi Întâmpin clientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care să suporte cea mai mare presiune pe milimetru pătrat și care să nu scape din picior la miezul nopții. În caz că nu găsim așa ceva, ne vom mulțumi cu ăștia, și cu ăștia, o, și cizmele alea maro sunt frumoase. Mă scuzați, aveți cumva cizmele acestea, mărimea 36? —Tu porți 36? mă Întreabă Momo neîncrezătoare. —Nu, tu porți. Dar nu pot să... Douăzeci de minute mai târziu, stăteam la casă cu patru cutii. Puse În situația de a alege Între pantofii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
italianul se simți încurajat și continuă: —Non-non-non! Tu mai dragutza decât Rock-a Fell-a Cent-a. Moștenitorul blond al unei firme de afaceri imobiliare așezat în dreapta ei, figură tipică de alb anglo-saxon protestant, se amestecă și el în vorbă: —Maurizio, scuză-mă, dar nu sunt de acord. Femeia asta e mai frumoasă decât Pentagonul. N-am mai auzit vreodată ca un bărbat să compare o fată cu o clădire guvernamentală. Julie trebuie să fi fost flatată, pentru că, drept replică, a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
atenția lumii asupra propriei persoane, spuse: Am o sută de milioane de dolari. PS-i amuțiră. După care ea adăugă: —Numai ale mele. Și, dintr-odată, toți deveniră brusc interesați de părerea lui Julie, așa că ea-i anunță cu nonșalanță: —Scuzați-mă. Mă duc să mă sinucid în toaleta doamnelor. În timp ce era plecată, le-am explicat că așa e ea când se plictisește de moarte în compania cuiva și când crede că oamenii o plac doar pentru că e bogată și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mai arătos părea Jude Law, dacă așa ceva-i cu putință. Dumnezeule, oare ce să-i zic? mă-ntrebam neliniștită în timp ce mă apropiam de el. În mod normal, nu intru în vorbă cu una-cu două din senin cu necunoscuți. Mă scuzați, nu vreau să vă întrerup, am murmurat timid când am ajuns la masa lui. Dar prietena mea de acolo vrea să vă întrebe ceva. Hm, vrea să știe dacă... ei bine... dacă, mă înțelegeți... credeți... în șoferi? Jude Law râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Nu mai ești ceea ce-mi doresc. Am nevoie de-o femeie cu adevărat independentă. Una care să n-aibă nevoie de atenția mea în permanență. O lacrimă rebelă mi se prelinse pe obraz. Am auzit un bip pe mobil. —Scuză-mă, am șoptit. Era un SMS de la Julie: super! salută-l pe zach din partea mea, jules —Julie te salută, am orăcăit. Vocea îmi pierise de-a binelea. Începusem să tremur, deși nu era frig. — Cum dracu’ știe că sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cunoaște decât plăcerea. Iâh! spuse Crystal și rămase încremenită de umire. —Mda, iâh, repetă Billy. Chiar și bărbații din New York despre care se crede că-s heterosexuali au început să folosească „iâh“, ca să fie în ton cu prietenele lor. Se scuzară și plecară brusc. Nimeni nu voia să fie în preajma unei ratate sentimentale ca moi, nu cumva să se molipsească. Iubirea plutea peste tot în New York, dar eu n-aveam partea mea. Mă simțeam ca atunci când Gucci a scos la vânzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
șters o lacrimă rebelă de pe obraz. Ah, nuuuuu! Să ne îmbrățișăm toate, izbucniră gemenele. Asta era prea de tot. Brusc, a început să mă doară tot corpul, chiar și unghiile. Le simțeam de parcă sângerau sau așa ceva. Noroc cu Julie. Se scuză în grabă și mă târî spre mașina ei, iar de acolo am băgat viteză și ne-am întors la siguranța apartamentului ei. Am ajuns la concluzia că situația devine gravă. Aveam nevoie urgentă de un surogat de logodnic sau viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mă întrebă —Bine, dar mai întâi mă duc până la toaletă. Voiam să-mi rujez buzele și să-mi refac puțin machiajul înainte să plecăm acasă. Aș putea spune că eram până peste poate de copleșită. Eduardo era perfect. S-a scuzat grațios și a recunoscut c-a greșit și că aveam dreptate în toate, fără să mai fie nevoie să-mi enunț doleanțele. Nici nu-mi imaginam cum de-am putut fi logodită cu cineva ca Zach, când erau disponibili oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cariera îți poate ruina viața socială. Am conversat un pic cu bărbatul din stânga mea, un tip care avea o fundație nonprofit pe Wall Street. Nici măcar nu observasem că scaunul din dreapta era gol până n-am auzit o voce spunând: — Mă scuzați că am întârziat. Ce nepoliticos din partea mea. Nici o problemă, am răspuns întorcând capul. M-am trezit față în față cu un bărbat într-un frac imaculat, cu o batistă impecabilă în buzunarul din față. Avea părul blond pieptănat spre spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Ar fi bine să lăsăm totul deoparte și să discutăm tragedia marinarilor, așa tristă cum e. Fojgăiala se diminuă, iar Henry începu timid: —Ei bine... iată-ne! B-b-bine ați venit. Avem în față o carte... hm... minunată și eu - mă scuzați - sper că ați avut timp să citiți o parte din ea... începu el sfios. Deși mă concentram doar asupra cuvântării lui Henry, fac pariu că 99,9% din fetele adunate erau mai preocupate de drăgălășenia indiscutabilă a lui Henry decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
poate să nu fi fost așa ceva. În orice caz, trebuie să-l scot pe Frank din Închisoare. — Desigur. Mărturisirea lui e complet nerealistă. Inevitabil, ca frate mai mare, vă simțiți responsabil. Dar luați loc, vă aduc niște apă minerală. Se scuză, Își netezi freza argintie În fața unei oglinzi și dispăru În direcția bucătăriei. Am Încercat să mi-l Închipui locuind În vila aceasta lipsită de aer, Împreună cu liniștita de Bibi Jansen, un menaj ciudat pînă și după standardele Estrellei de Mar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]