4,486 matches
-
același timp mai temeinic decât în cazul lucrului individual. Acest mod de lucru stimulează interacțiunea, favorizează intercunoașterea elevilor clasei și are un puternic efect de socializare, mai ales în clasele incluzive, deoarece solicită toleranță față de modurile diferite de gândire și simțire, valorizând nevoia elevilor de a lucra împreună, într-un climat prietenos, de susținere reciprocă. învățarea prin cooperare presupune acțiuni conjugate ale mai multor persoane (elevi, cadre didactice, profesori de sprijin etc.) în atingerea scopurilor comune prin influențe de care beneficiază
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
se va odihni sufletul în viața veșnică. Sfântul Simeon Noul Teolog îi conferă acestei mișcări un caracter de avânt aprins, înfocat. Astfel, el nu mai vorbește în termeni intelectuali despre mișcarea iubirii sufletului, ci în termeni mistici, pătrunși de focul simțirii și al entuziasmului. Dorința sufletului ajunsă în nesfârșitul iubirii divine nu se stinge niciodată, ci e ținută mereu trează din cauza infinității în care se află. Întrucât ea nu mai aspiră spre ceva care e dincolo de această infinitate, se spune că
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
smerenie, iubire" și un "Cuvânt despre Înfricoșata Judecată". Vorbind despre semnificația revoluției anticomuniste din decembrie 1989, Părintele Arsenie Papacioc remarcă: " Această plină de har revoluție nu s-a făcut numai ca să se cucerească o mare redută, ci să intre în simțiri toată lumea, pentru că nu țara este pentru redută, ci reduta pentru țară. I-am spus revoluție plină de har fiindcă Bunul Dumnezeu a răbdat destul păgânitatea ce a fost și a umplut inimile grozavilor tineri cu forță și putere. N-au
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Filocalia, vol. II, traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Apologeticum, 2005, pp. 171: "Cel ce și-a luminat mintea cu înțelesurile dumnezeiești și și-a obișnuit rațiunea să-L laude pe Făcător neîncetat prin cântări dumnezeiești, iar simțirea și-a sfințit-o prin imagini curate, acela adaugă la bunătatea naturală a chipului bunătatea voită a asemănării cu Dumnezeu". 6 Cf. Evagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul, ediția a II-a, Iași, Polirom, 2003, pp. 112-113: Mintea se întărește când
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Moldova și Muntenia-Oltenia, și o densitate ceva mai mică în Transilvania. Nu trebuie pierdute din vedere nici multiplele relații care au legat în Evul Mediu toate cele trei provincii românești, conducând la o unitate de cultură, de civilizație și de simțire. Se numără printre acestea schimbul intens de produse pe drumurile comerciale numeroase ce străbăteau Carpații sau legau Moldova, Țara Românească și Transilvania de litoralul Mării Negre și de Dunăre, dublat de un schimb de cunoștințe tehnice, prin trecerea munților de către meșteri
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
suculent îndeamnă retoric spre amintirile copilăriei, spre ieșirea din tristețe și durere, spre imnificarea gliei străbune, cu întreg cortegiul ei de frumuseți baladești și de fapte eroice. Cuvinte ca „baladă”, „legendă”, „stele” și „toamnă” sunt aici simboluri ce conturează obsesiile simțirii. În Însemnele anilor (1973) este evidentă încercarea poetului de a se regăsi pe sine și întreaga-i creație precedentă. Acest volum retrospectiv reușește să surprindă esența gravă din care autorul și-a plăsmuit de-a lungul anilor versurile. Amintirea copilăriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
mereu În fața ochilor, ca să ne purtăm ca și cum ne-ar vedea.” (Seneca) Când Înveți pe altul, tu atunci mai mult Înveți. Înveți Învățând pe alții.. (Faptul de a Învăța pe altul aduce un plus de clarificare În gândurile și chiar În simțirile tale.) Cel mai bun Învățător este pățania. (Pentru că Învățătura obținută prin suferința simțurilor tale nu se uită: „Mai multe știe Stan Pățitul decât toți cărturarii”; „Omul, pân’ nu pătimește, nu se mai Înțelepțește”.) Nu multe, ci mult. Non multa, sed multum
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
binele.” (Vauvenargues) Chipul omului e oglinda sufletului. Pentru că, remarcă un alt proverb, „Fața spune ce ascunde inima”. Sinceritatea fizionomiei este contrazisă adesea de elaborările conștiente ale gândirii.) Dar la fel de adevărat poate fi și raportul: „Justețea În gândire devine justiție În simțire” (V. Hugo). Pasiune, entuziasm, patimătc "Pasiune, entuziasm, patimă" Fără drojdie, aluatul nu dospește. (Fără pasiuni, care pun În mișcare disponibilitățile creatoare ale personalității, aceasta nu Înflorește.) „Viața ar fi un somn sau o realitate În mod esențial mediocră, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
În mișcare disponibilitățile creatoare ale personalității, aceasta nu Înflorește.) „Viața ar fi un somn sau o realitate În mod esențial mediocră, dacă n-ar salva-o indivizii care În mod permanent se frământă cu un gând, se consumă cu o simțire și se topesc Într-un avânt sau o prăbușire. Dintr-un nivel superior al vieții, faptul de a te prăbuși dramatic este mai revelator pentru fenomenul vital, decât stingerea lentă Într-un echilibru plat. Nu importă absolut deloc cât trăiești
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
străluci prin ea Însăși”. (J.-J. Rousseau) Adevărata distincție o dă simplitatea. (Așa cum frumosul din natură nu cunoaște expresii complicate sau emfatice, la fel, frumosul din comportamentul uman este dat de atitudinile sincere și firești, proprii bunului-simț din gândirea și simțirea persoanei În cauză.) E destul să ai bun-simț, restul vine de la sine. (Când, de exemplu, dorința sau aspirația nu Îmbracă forme exagerate, ea Își găsește căi și modalități firești de realizare.) „Nu veți reuși să-i faceți pe oameni mai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să stai la picioarele crucii și să suferi, oricât de sincer și de sfâșietor, și alta e să fii pe cruce. Durerea altuia nu e a ta, e a lui, ți-o Însușești numai printr-un proces ideator, nu prin simțire. Numai tâlharul cel bun simte la fel ca Domnul.” (N. Steinhardt) Durerea care a trecut devine plăcere. (Succesul obținut transformă În plăcere oboseala efortului depus, așa cum nașterea pruncului transformă În lacrimi de bucurie chinurile nașterii Îndurate de mamă. Sunt cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
facă să nu-și mai găsească Împăcarea cu ei Înșiși. Μ Marele scriitor rus F.M. Dostoievski atrăgea atenția, ca nimeni altul, asupra faptului că diferențierea Între „bine” și „rău” nu reprezintă o competență exclusivă a gândirii, ci și una a simțirii. Raskolnikov ajunge, Într-adevăr, să-și dea seama de faptul că este absurd un bine făcut cuiva pe seama răului produs altcuiva, numai după ce cunoaște ce Înseamnă, de fapt, să trăiești suferința altuia. Această capacitate se dezvoltă treptat În sufletul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Numai acea libertate ne poate Înălța sufletește, care admite constrângerile morale: altfel, libertatea voinței proprii poate alege, de exemplu, numai răul În viață. Μ Pe unii oameni Îi sperie libertatea, preferând să trăiască În cetatea lor de gânduri și de simțiri, unde nu sunt nevoiți să resimtă prea mult efectele sentimentului responsabilității față de actele comise la un moment dat. Μ În fond, aspectul esențial al libertății constă În faptul că ne creează condiția demnă de a putea alege Între „bine” și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ridica tot mai mult la curajul de a Înțelege și accepta să-și Încredințeze mai mult datorii decât drepturi. Μ Iubirea este la Început o relație, care se pierde Însă treptat, topindu-se Într-un mod unic de gândire și simțire. Unii ne vor contrazice, reproșându-ne că, dimpotrivă, iubirea Își trage tăria din Înțelepciunea celor doi de a Întreține termenii acestei relații, rezistând tentației de a se pierde unul În celălalt. Oricare ar fi Însă adevărul, este cert că acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
În schimb, tot mai mult pe cei interiori. Μ De ce ni se pare mai plăcut viciul decât virtutea? Pentru că În viciu nu suntem nevoiți să simțim suferința dată de eforturile continue de cucerire pe care le presupune obținerea virtuții. Μ Simțirea, mai mult decât gândirea, are nevoie de un vocabular nelimitat: combinațiile, uneori ciudate, Între emoții și sentimente contrarii silesc cuvintele să adopte asocieri semantice imprevizibile, iar adeseori chiar incompatibilități semantice (de exemplu: „Mort de viu” sau „Mort pe picioare”; „Curat
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
incompatibilități semantice (de exemplu: „Mort de viu” sau „Mort pe picioare”; „Curat murdar, coane Fănică”; „Drept ca funia În sac”; „Drag ca sarea În ochi” etc.). Μ Din perspectivă pur psihologică, iubirea este În afară de bine și de rău: este doar simțire, șuvoi de simțire; este o suferință a tensiunii trăirii. Din perspectivă etică Însă, iubirea poate să Însemne multe Înălțări sau coborâșuri, În funcție de scopul care o animă (de exemplu, poate să Însemne șantaj, minciună, desfrâu disimulat sau, dimpotrivă, devotament, inocență, sacrificiu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
exemplu: „Mort de viu” sau „Mort pe picioare”; „Curat murdar, coane Fănică”; „Drept ca funia În sac”; „Drag ca sarea În ochi” etc.). Μ Din perspectivă pur psihologică, iubirea este În afară de bine și de rău: este doar simțire, șuvoi de simțire; este o suferință a tensiunii trăirii. Din perspectivă etică Însă, iubirea poate să Însemne multe Înălțări sau coborâșuri, În funcție de scopul care o animă (de exemplu, poate să Însemne șantaj, minciună, desfrâu disimulat sau, dimpotrivă, devotament, inocență, sacrificiu altruist, exaltare divină
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
acordă dreptul de a-i aprecia și sancționa faptele, el și-a creat, de fapt, un Dumnezeu al lui care va avea meritul de a-l suplini pe Cel de Sus. Μ Pe cel Însetat de libertatea gândului și a simțirii proprii cuvintele Îl Îngrădesc. Μ Cultivată În exces, introspecția ucide autenticitatea faptului psihologic trăit, care este strivit sub povara plăcerii de a fi disecat și interpretat din perspective mai mult sau mai puțin egoiste. De aceea nu trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
deosebit, un adevăr important, pe care Însă el știe să-l amâne sau să-l ascundă pentru un timp, cu abilitate; știe, cu alte cuvinte, să Întrețină o emoție a coparticipării la nașterea unui nou fapt de gândire sau de simțire. Μ Omul, pe măsură ce devine tot mai mult om, Își lasă conștiința dominată de „norma morală”. Acest fapt Îl responsabilizează În raport cu sine și cu alții, dar reprezintă și un izvor de griji și de neliniști: acelea, de exemplu, de a nu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de conștiință, deoarece știi În forul tău interior că, dacă n-ai fi ezitat, l-ai fi putut salva! Μ Când gândul e Încărcat de rațiune, ne ajută să obținem adevărul din fapte, fenomene, lucruri; când este scăldat de o simțire Înaltă, ne asigură atașamentul față de ceva anume; când este expresia unor convingeri morale, ne face să avem responsabilitatea faptelor noastre; când, În sfârșit, este acoperit de Înțelepciune, ne determină să acționăm cu prudență, dar și cu bunătate, generozitate. Μ Filosofii
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mod obișnuit, În cunoaștere nu sunt extreme de genul: „uit de mine, pentru a vedea altceva” sau „uit de altceva, pentru a mă vedea pe mine”. De obicei, cunoaștem realitatea exterioară prin cea interioară (prin lumea noastră de gânduri și simțiri) și invers: ne cunoaștem nu numai prin noi Înșine, dar și prin părerile celorlalți despre noi. Μ Lucian Blaga spunea că metafora este modalitatea prin care omul poate să facă un „asalt cerului”. Într-adevăr, metafora din vers Îl face
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Într-o idee, În așa fel Încât metamorfozele vieții tale nu sunt altceva decât strămutările și metaforele ei”. (Creație și frumos În rostirea românească, 1973). Μ Cei care vor să trăiască numai În desăvârșire, numai În puritatea gândului și a simțirii, s-ar putea să pățească precum acei Îngeri din legendele populare care, trimiși pe Pământ să cerceteze felul cum trăiesc oamenii, se Îndrăgosteau atât de mult de viața pământească, Încât nu mai doreau să se Întoarcă În cer și atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
este, În realitate, o Încercare de a ne pune, prin stări de adorație sau de extaz, În legătură cu divinitatea. Aceste Încercări nu pot cuprinde elemente de experiență comună cu a celorlalți: ele se obiectivează Întotdeauna În forme ale intuiției și ale simțirii proprii; altfel spus, fiecare pune În sentimentul său religios credințele și aspirațiile lui (În formele lui evoluate, sentimentul religios izvorăște, de exemplu, din credința unora În existența unor forme superioare de energie spirituală, care nu pot fi dezvoltate sau Întreținute
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Psihicul uman are, prin natura lui, o particularitate interesantă: când nu poate Înțelege, cu claritatea dorită, un lucru, atunci se străduiește să-l simtă cât mai profund. Se știe Însă că trăirea În luciditate este mai scurtă decât trăirea În simțire, care poate dura foarte mult: logica sau gândul lucid se nasc, de fapt, treptat, dintr-o stare de suferință continuă a cunoașterii, dintr-o flacără mereu vie a curiozității. Μ Unii parcă sunt predispuși să fie nefericiți: aceștia fie că
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să ne creeze, cel puțin pe moment, iluzia că am putea fi noi Înșine autorii: impresia inițială de ceva imaginat sau de ceva impus nouă dispare tot mai mult pe parcursul lecturii, până la contopirea noastră cu Însăși frumusețea ideii sau a simțirii din acel roman sau acea poezie (din acest moment, ideea sau trăirea care ne-a Încântat nu mai știm clar dacă este a noastră sau a autorului: ea aparține, credem, amândurora deopotrivă). Μ Moralitatea oamenilor reiese și din motivația cu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]