5,184 matches
-
arhiepiscopul Kievului”, așezate în chiliile mănăstirii - în 1643 - a ieșit „Cazania” sau „Carte românească de învățătură”, prima tipăritură în limba română. Aș mai adăuga și „Sinodul interortodox de la Iași”, care s-a ținut în sala Gotică în anul 1642. Acest Sinod a fost prezidat de Vasile Lupu voievod și de Mitropolitul Varlaam. - De prin zapisele acelor vremuri am aflat, mărite Spirit, că la 13 oct. 1668 (7177) Iliaș Alexandru voievod este nevoit să intervină în gâlceava dintre egumenii mănăstirilor Trei Sfetite
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
veche și nouă; Euclid despre principii (cele geometrice), cele dintâi șase cărți; Descrieri retorice; Ovidiu; Virgiliu; Alexandru cel Mare; Descrierea Europei; Faptele lui Iuliu Cezar; Politicele lui Aristotel; Manuscris pentru aritmetică. Cărțile italienești erau mai puține. Printre ele găsim: Istoria Sinoadelor ecumenice, tom unu și al doilea; Dialogurile lui David. - Dacă luăm în seamă doar aceste cărți, mărite Spirit, putem spune că nu ședeau rău deloc cuvioșiile lor. Întrebarea firească care se pune este, însă: citeau preaplecatele slugi ale Celui de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Astfel vom Înțelege mai just și dezbaterea din jurul canonului Scripturii, precum și soarta rezervată apocrifelor. * Constituirea canonului Noului Testament s-a Întins pe o perioadă de aproape două secole, Între jumătatea secolului al II-lea și sfârșitul secolului al IV-lea (Sinodul de la Cartagina, 397). Nu voi intra În detalii istorice sau tehnice, mulțumindu-mă, pentru aceasta, să trimit la excelentele lucrări ale lui Campenhausen, Gamble, Metzger sau Tardieu. Doresc să atrag numai luarea-aminte asupra ezitărilor Părinților din această lungă perioadă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
perioadă și asupra fluctuațiilor din interiorul listei de titluri. „Lista lui Muratori”, Irineu, Origen, Tertulian propun versiuni diferite ale „canonului”, În vreme ce Însuși termenul kanon, cu sensul de „conținut normativ al Scripturii”, nu apare decât târziu, În anul 360, În Actele Sinodului de la Laodiceea. Până la această dată termenul desemnează pur și simplu „regula de credință”. Or, ce observăm privind aceste prime liste? În primul rând, conținutul lor diferit, cum spuneam; nu radical diferit, dar, oricum, suficient pentru a ne pune În gardă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
din Vechiul Testament, Biblia ortodoxă sinodală nu putea fi utilizată. Nu este vorba numai de infidelitatea traducerii (prezentă și ea), ci de un viciu de viziune și de metodă. Voi lua aici În discuție Biblia apărută În 1982, cu binecuvîntarea Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dar care, citez din sumara prefață, „reproduce Întocmai textul Vechiului Testament din ediția apărută În 1975 [...]. La baza ultimelor trei ediții ale Sfintei Scripturi, inclusiv cea de față, stă Biblia din 1936, tradusă de Gala Galaction
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
LXX. Am dat aceste amănunte oarecum fastidioase Întrucât n-am găsit nici o urmă limpede cum că traducerea românească a Bibliei s-ar sprijini pe vreuna din edițiile abia enumerate. Pentru mine, prototipul după care s-a realizat traducerea acceptată de Sinod rămâne un mister. Divergențe Între textul Septuagintei și textul masoretic. Reconciliere à la roumaine Pentru a elimina din capul locului falsele dificultăți, specialiștii (precum D. Barthélemy, P.-M. Bogaert, E. Tov) recunosc, În TM și În LXX, nu două versiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
ferme ale credinței” la Începutul secolului al III-lea pare cel puțin Îndrăzneț, chiar dacă cel care o face se bucură de reputația unui bun dogmatician. În paginile care urmează, Stăniloae prezintă origenismul „așa cum a fost el condamnat de cele două Sinoade ecumenice, din 543 și 553”, după cartea lui Hans Jonas, Von der Mythologie zur mystichen Philosophie, Göttingen, 1966. Se cunoaște teza, deformantă, a lui Jonas, care ține să facă din Origen un gânditor gnostic al cărui sistem „adevărat” s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
credinței ortodoxe. Cele nouă capitole ale studiului trasează din nou etapele formării intelectuale și spirituale a lui Palamas; În continuare, personalitatea lui Varlaam ( În ochii lui Stăniloae, un apusean arivist și lipsit de scrupule); mișcarea isihastă; tomos-ul de la Muntele Athos; sinoadele legate de controversa isihastă; disputa cu Akindin; disputa cu Nichifor Gregoras. Capitolul cel mai interesant și mai personal este consacrat „controversei cu Varlaam”. Stăniloae pune aici În discuție cele trei puncte esențiale ale controversei, și anume: importanța științei profane pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
dogmatică ortodoxă, se referă la doctrina celor șapte taine ale Bisericii. Această doctrină de origine occidentală apare târziu, În secolul al XII-lea, și nu are de-a face cu tradiția patristică. Ortodocșii au acceptat-o sub presiunea catolicilor, după Sinodul de la Lyon (1274), sub domnia lui Mihail al VIII-lea Paleologul. Mai târziu, ei au găsit În această doctrină o armă de temut Împotriva protestantismului. Stăniloae menține În cartea sa ordinea convențională a tainelor, Încercând Însă să găsească suport teoretic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
XXI, criteriile care definesc autonomia Septuagintei sunt mai ușor de definit, Întrucât În spatele nostru există o tradiție creștină Întemeiată În bună parte pe recunoașterea sacralității Septuagintei. Chiar și azi, de pildă, În Grecia, traducerea Septuagintei În neogreacă trebuie aprobată de Sinodul Greciei și de Patriarhul ecumenic. Grecii citesc și azi Septuaginta În biserică. Septuaginta are, pentru ei, valoarea unui text perfect autonom, sacru, irefutabil și intangibil. Orice traducere nesupravegheată riscă să fie o profanare. SM: Atât traducerea românească, cât și introducerile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
pe Rege despre "rugăciuni" și traducerea Bibliei. L-a interesat lucrul și-i dorește izbândă cu bune cuvinte la adresa mea. Tot ieri, d. Victor Slăvescu mi-a spus că Regele își dă bucuros agrementul pentru "Rugăciuni", însă ele trebuiesc supuse Sinodului înainte de a fi publicate. * Duminică, la Iași, am făcut o plimbare în pădurice înainte de masă. Vremea era tulbure. A început să sufle un vânt de răsărit și îndată după amiază a pornit viscol. A viscolit douăzeci de ceasuri. S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Întrucât de promovarea socială adusă de unirea cu Roma beneficia în primul rând clerul, el s-a arătat cel mai dispus să înceapă tratativele în vederea acestei uniri, în condițiile puse de Biserica Catolică. În urma convorbirilor purtate cu iezuitul Paul Barany, sinodul ortodox prezidat de mitropolitul Teofil, întrunit la Alba Iulia (1697) s-a declarat de acord cu unirea. Textele redactate cu acest prilej de iezuiți - nu exista o hotărâre elaborată de clericii ortodocși - justifica unirea cu Roma prin nevoia eliminării ereziilor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de clericii ortodocși - justifica unirea cu Roma prin nevoia eliminării ereziilor reformate și înregistrează cererea ca și mirenii uniți să beneficieze de aceleași drepturi ca și membrii «națiunilor» politice, având deschisă promovarea în ierarhia publică. Moartea la scurt timp după sinod, a mitropolitului Teofil, a făcut necesară convocarea unui nou sinod, tot la Alba Iulia, sub conducerea mitropolitului Atanasie Anghel. Hotărârea, semnată de acesta și de 38 de protopopi, la 7 octombrie 1698, subliniază răspicat voința semnatarilor de a condiționa acceptarea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ereziilor reformate și înregistrează cererea ca și mirenii uniți să beneficieze de aceleași drepturi ca și membrii «națiunilor» politice, având deschisă promovarea în ierarhia publică. Moartea la scurt timp după sinod, a mitropolitului Teofil, a făcut necesară convocarea unui nou sinod, tot la Alba Iulia, sub conducerea mitropolitului Atanasie Anghel. Hotărârea, semnată de acesta și de 38 de protopopi, la 7 octombrie 1698, subliniază răspicat voința semnatarilor de a condiționa acceptarea unirii de păstrarea ritualurilor și tradițiilor bisericești: «toată legea noastră
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ritualurilor și tradițiilor bisericești: «toată legea noastră, slujba bisericii și carindariul, leturghia și porturile și darul nostru să stea pre loc, iară de n-ar sta pre loc aceale, nici aceste peceți să n-aibă nici o tărie asupra noastră» Decizia sinodului a fost consacrată prin Prima diplomă Leopoldină (16 februarie 1699), care acorda preoților uniți aceleași privilegii și scutiri de care beneficia clerul catolic, specificând că lor nu li se putea cere prestarea obligațiilor ce decurgeau din condiția de iobag. Unirea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
consacrată prin Prima diplomă Leopoldină (16 februarie 1699), care acorda preoților uniți aceleași privilegii și scutiri de care beneficia clerul catolic, specificând că lor nu li se putea cere prestarea obligațiilor ce decurgeau din condiția de iobag. Unirea primită de sinodul dela Alba Iulia a fost întâmpinată cu ostilitate atât de dietă și de «națiunile» politice, hotârâte să păstreze regimul, vechi de peste două secole și jumătate, care le asigurase controlul deplin asupra structurilor politice ale Transilvaniei, cât și de marea majoritate
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
bună nici măcar de arhivare ci direct de aruncare la Marele Kosh! În piesa „Înaintea zorilor” scrisă de rusul Lukovski, mare dandana fiind eliminate două replici conforme cu realitatea acelor ani, dar negustate de mai-marii zilei: „<<Cei aici, fraților? Ședință? Congres? Sinod? Miting? De ce țipați? De ce urlați? Nu puteți vorbi ca oamenii?>>” iar un altul: <<Ne cumpărăm o scodiță țîță!>>”. Probabil, dacă autorul ar fi scris „o scodiță sîn” sau „o scodiță piept”, ar fi trecut de cenzorul dejist dar așa, mai
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
se formează o adevărată sectă a tolstoiștilor și totul culminează cu excomunicarea sa de către Biserica Ortodoxă Rusă, în 1901. La vârsta de șaptezeci și trei de ani, Tolstoi găsește putere să răspundă actului de excomunicare prin articolul „Răspuns la hotărârea Sinodului” în care definește Biserica drept „șir de superstiții grosolane și vrăjitorii, sub care dispare în întregime sensul doctrinei creștine.” Tensiunile din viața sa, atât publică, cât și personală se întețesc. Trăiește cu gândul evadării. În 28 octombrie 1910, Tolstoi pleacă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
dar bazate pe o profundă cercetare istorică și teologică. Volumele sale, redactate inițial în greacă, au fost traduse mai apoi în franceză și în engleză, iată acum și în română, și recompensate cu Medalia de Aur a Sfinților Părinți ai Sinoadelor I și al VII-lea, acordată autorului în 1983, de către Mitropolia Niceei. Romanul tradus în limba română și aflat acum în vânzare la librăria Doxologia și la unele pangare de biserici, (cum ar fi pangarul bisericii Sfântul Mina și Sfântul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
nici un ritual de purificare. Cu alte cuvinte, copiii se nasc din păcatul mamei, nu și din cel al tatălui. O.Ș.: De ce nu încerci să discuți toate lucrurile acestea cu reprezentanții Bisericii Ortodoxe, care pot decide ritualurile? M.M.: Cu Sfântul Sinod? O.Ș.: Da, de ce nu? Trebuie să existe și acolo oameni receptivi... M.M.: Am vorbit cu preoți ortodocși autori de cărți, cu preoți cultivați, care nu sunt de acord cu aceste ritualuri. Acești preoți nu au nici un fel de putere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
existe și acolo oameni receptivi... M.M.: Am vorbit cu preoți ortodocși autori de cărți, cu preoți cultivați, care nu sunt de acord cu aceste ritualuri. Acești preoți nu au nici un fel de putere de decizie. În Biserica Ortodoxă decide Sfântul Sinod care este alcătuit din călugări, care nu sunt căsătoriți, care nu trăiesc lângă femei, iar imaginea lor despre femei ca partenere de viață este abstractă. Prin urmare, o biserică orânduită de bărbați, care au ales singurătatea și izolarea, este greu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
girul. Acolo era prezentată o listă de „sataniști”, din care făcea parte și lady Diana și, bineînțeles, feministele. Până și Maica Tereza avea un statut dubios... Cum vă închipuiți, în aceste condiții, un dialog între una ca mine și Sfântul Sinod? Eu primesc de la început o etichetă care mă plasează într-o situație în care, probabil, și apropierea de mine ar fi un păcat de neiertat. Știu însă foarte bine că o persoană deosebit de cultivată care are relații cu studenții de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
i-am cunoscut. Gândește-te la poziția lui Dan Ciachir, care nici măcar n-a polemizat cu mine. El a scris, eu am scris, dar în paralel; el niciodată, nu a răspuns obiecțiilor mele. S-a dovedit mai închistat decât Sfântul Sinod, lucrând cu o listă de adjective infamante, adresate unei entități adstracte - fiecare lucrează cu o proiecție imaginară despre feministe. Un asemenea personaj, cum e Dan Ciachir, nu este curios să cunoască o feministă reală: eu mai degrabă am intrat în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
în toată provincia mai funcționau alte douăzeci și două de școli. După alipirea Basarabiei, guvernul țarist cunoscând starea în care se aflau școlile dar și lipsa cadrelor cu pregătirea necesară, adoptă măsuri urgente pentru normalizarea acestei situații. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ruse, cu acordul țarului Alexandru I, numește în fruntea Arhiepiscopiei din Basarabia pe Gavriil Bănulescu Bodoni, fost exarh în Principatele Române, cunoscut lider religios, un om de mare cultură, care a jucat un rol însemnat în viața culturală
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
fost condusă numai de ierarhi ruși. La scurt timp au început să apară în toate eparhiile provinciei tendințe evidente de impunere a canoanelor specifice bisericilor ruse și chiar de excluderea limbii române din cultura religioasă a Basarabiei. În anul 1829, Sinodul Diligent de la Sankt-Petersburg a dispus trecerea eparhiei “Chișinăului și Hotinului” sub tutela Patriarhiei Moscovei. În acest fel biserica Basarabiei a fost smulsă definitiv din trupul canonic unitar al Mitropoliei Moldovei și impusă unei jurisdicții abuzive și necanonice. După 1860 toate
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]