5,099 matches
-
condiționare și 2) relațiile fără presupoziție sau de combinare. În urma unei cercetări extinse, Rodica N a g y (Sintaxa limbii române. Unități, raporturi și funcții, Institutul European, Iași, 2005, p. 81-96) a ajuns la concluzia că textul este "o unitate sintactică, semantică și pragmatică superioară frazei" (p. 96) și a constatat că, potrivit unei opinii autorizate -precum cea a lui Eugen Coșeriu−, există elemente pentru "o minimă departajare" între discurs și text, "discursul fiind definit ca act lingvistic individual, iar textul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Language", vol. 45, num. 3, sept. 1969, p. 483498). 321 Paul Ricoeur, Despre traducere, Polirom, Iași, 2005, p. 61. 322 De obicei, cînd se manifestă îndoieli în legătură cu posibilitatea traducerii se au în vedere diferențele dintre limbi, în primul rînd incongruențele sintactice și lexicale, dar nu se observă și faptul că, chiar în interiorul aceleiași culturi, există deosebiri, uneori destul de pronunțate, de la un text la altul și de la un autor la altul (mai ales în domeniile beletristic, publicistic și filozofic). La acestea se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
că este vorba, în sens strict, despre conversia unităților discursive (în particular, a enunțurilor) construite cu ajutorul conectorilor (inclusiv cu expresie ) și despre convertibilitatea tipurilor de conectare - nu despre conversia/convertibilitatea conectorilor, ca elemente concrete de expresie; caracteristicile logico-semantice, pragmasemantice și sintactice ale conectorilor doar condiționează convertibilitatea discursivă a structurilor-tip și configurează efectele conversiei. Pentru economie, vom folosi totuși termenii de convertibilitate/conversie în raport cu conectorii, înțelegând disponibilitatea acestora de a fi utilizați în structuri în raport de convertibilitate/conversie. Utilizăm termenul
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
acestora de a fi utilizați în structuri în raport de convertibilitate/conversie. Utilizăm termenul conector în accepția sa semantico-pragmatică, fără să ne ocupăm în mod special de aspectele strict gramaticale (clasificare morfolexicală: conjuncție, adverb, locuțiune, grupare cvasilocuțională etc. - sau interpretare sintactică). Ne limităm însă, în lucrarea de față, la acei conectori care funcționează în primul rând la nivel frastic (putând fi sau nu utilizați și la nivel transfrastic, intra- sau interdiscursiv).1 3. Sintagma conversie discursivă naște întrebarea legitimă: cum putem
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
de raport logico-semantic între propozițiile conectate, însă în primul caz prezența concesivului proiectează de la început tipul de raport asupra întregului enunț, în timp ce în al doilea caz acesta este instituit retrospectiv, prin prezența adverbului concesiv; efectul opțiunii alternative nu este numai sintactic 15 (frază construită prin subordonare vs coordonare) , ci și (sau în primul rând) pragmatic: modificarea tipului de proces interpretativ la care este supus enunțul, pe parcursul transmiterii sale, de către alocutor (anticipând informația în curs de a fi primită pe baza celei
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
și non-culoarea negru (EZ, 05.V.2008). 5.2.2.7. Succesul lui dar și cu funcție de - am putea spune - "conector copulativ- adversativ" se datorează atât capacității sale de "dramatizare" a enunțului, cât și caracterului "deschis" din punct de vedere sintactic și semantic pe care îl conferă - caracter adecvat exigențelor discursului mediatic. Acest caracter "deschis" al enunțului rezultant face diferența în raport cu structurile copulative corelative discutate mai sus, a căror utilizare este limitată la situațiile de evidentă adecvare obiectivă. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
structuri (și a conectorilor aferenți): structurile condiționale, cele concesive și cele disjunctive (cu subspeciile disjuncție simplă și disjuncție strictă/exclusivă); contaminarea este favorizată de o serie de "factori de risc", ținând, pe de o parte, de natura semantică a raporturilor sintactice instituite de conectorii respectivi (mai exact, de apartenența lor la "familii" logico-semantice înrudite, cu diferențieri subtile de tip pragmasemantic și cu specializări la fel de subtile în plan sintactic) - pe de altă parte, de circumstanțele socioculturale ale propagării hibrizilor rezultanți (prin mass-media
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
factori de risc", ținând, pe de o parte, de natura semantică a raporturilor sintactice instituite de conectorii respectivi (mai exact, de apartenența lor la "familii" logico-semantice înrudite, cu diferențieri subtile de tip pragmasemantic și cu specializări la fel de subtile în plan sintactic) - pe de altă parte, de circumstanțele socioculturale ale propagării hibrizilor rezultanți (prin mass-media, scrisă sau audiovizuală). Se constată că fenomenele de hibridizare examinate se manifestă în cadrul unui tip recurent de preferințe discursive în stilul mediatic: opțiunea de a menționa explicit
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
politică a țării nu se va schimba în mod radical (A. Pleșu, DV, 2007). Se poate observa că operatorul indiferent se poate cupla nu numai cu dacă, ci și cu ce, cine, care, unde, când, cum, cât (cu varii funcții sintactice)10 - valoarea dominantă, supraordonată tuturor acestor variante putând fi considerată cea condițională (cum se poate verifica prin explicitarea apozițională a alternativelor): (22) Indiferent cât câștigă sau cum trăiesc [dacă câștigă mult sau puțin], oamenii se bucură de promoții și de
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
indiferent că e vorba de partid sau de Academie (Stejărel Olaru, declarație pentru "Cotidianul", 2007). 4.3. Sunt, în schimb, indubitabil hibride două tipuri de expresii ale CI care se bucură de un succes nemeritat (dată fiind structura lor rebarbativă sintactic și semantic): fie că... sau și (chiar) dacă.... sau (nu), acestea proliferând necontrolat în mass-media (chiar de nivel mediu-înalt), în stilul scris, dar și oral, începând să apară sporadic și în discursul unor vorbitori cu înalt nivel de educație, uneori
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
urmează sau nu un tratament medicamentos ("Adevărul Magazin de Duminică", 69, 9-10.VIII.2008). 5.1.2. Indiferent (de) + propoziție introdusă printr-un pronume sau adverb relativ fără antecedent (ce, cine, care, unde, cum, când, cât), fără restricții privind poziția sintactică intrapropozițională a acestuia 14 - ca în (21) - (27) sau în: (45) Iau 500 de dolari pe oră indiferent ce decid acești cretini de jurați și, în plus, vom câștiga oricum recursul ("The New York Times Book Review", ed.rom., 12, 31.III.2008
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
și contrazice urbanismul civilizat (editorial, "22", 20-26.V.2008). 6. CONCLUZII Se poate remarca, dincolo de ponderea relativă în uz a fiecăreia dintre expresiile CI identificate, o frecvență globală foarte ridicată a recursului la acest tip de circumstanțial, în defavoarea altor soluții sintactice, echivalente semantic (atât ... cât și; și... și, nu numai... ci și, ori pur și simplu enumerarea copulativă a condițiilor de realizare a situației descrise în regentă, sau - și mai simplu și mai economic - renunțarea la circumstanțierea regentei). O posibilă explicație
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
nonfactivitate a conectorilor, aceștia fiind functori logico-semantici, deci predicate de grad înalt - vezi și Gorăscu, "Condiționalul indiferenței" [...], în acest volum. 14 Alternative terminologice: prospectiv//retrospectiv; progresiv//regresiv 15 De altfel, nu întotdeauna posibilitatea de opțiune alternativă antrenează modificări de structură sintactică: putem avea și I-a scris scrisoarea aceea ingrozitoare, deși i-am spus că nu face bine ce face. 16 E interesant de observat că atare interpretare preferențială poate fi anulată, dar numai prin completarea lanțului disjunctiv cu un membru
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
ambele lecțiuni, chiar dacă sugerează în plus probalitatea scăzută ca faptul evocat în condițională să aibă loc. 10 Cf. Gheorghe (2004: 157−158). 11 Nu trebuie confundate aceste construcții cu cele, aparent identice, în care de este marca prepozițională a poziției sintactice a relativului în subordonată, operatorul CI fiind indiferent: Indiferent de cine ți-e frică, frica nu păzește bostănăria; Indiferent de unde ai fi plecat, în trei zile aveai tot timpul să ajungi.. 12 Cf. Gheorghe (2004), ibid.. 13 S-ar părea
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
cei doi mari scriitori. SCRIERI: Scriitori români despre limbă și stil, București, 1957; Eminescu despre problemele limbii române literare, București, 1963; Problemele limbii literare în concepția scriitorilor români, pref. Perpessicius, București, 1966; Limba română. Sintaxă și stilistică, București, 1968; Analize sintactice și stilistice (în colaborare cu Sorin Stati), București, 1970; Momentul Eminescu în evoluția limbii române literare, București, 1971; Studii de stilistică și limbă literară, București, 1971; Momente din evoluția limbii române literare (în colaborare cu G. Țepelea), București, 1973; De la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
să Înțelegi unele lucruri. Vreau să afli și să pricepi. Apoi am să te pot ucide, În sfârșit. Odată spuse acestea, s-a oprit să-l privească, ca și cum era sigur că fusese cuviincios fiindcă Îl lămurise ori folosise o construcție sintactică adecvată. Faulques a răsuflat, golindu-și plămânii. - Ce vrei să pricep? - Poza ta. Sau, mai bine zis, poza mea. Priveau amândoi spatula pe care Faulques o ținea În mâna dreaptă. Brusc, acestuia i s-a părut ridicolă. A pus-o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
oferă mediul înconjurător. Mamele nu dau cursuri de limbă copilului și nici nu urmăresc un învățământ programat. Este adevărat însă că ele se adresează copilului cu o anumită voce, cu un ritm mai lent, cu simplificări fonologice, lexicale, semantice și sintactice, mai bine format gramatical, mai scurt, mai adaptat permanent la nivelul de vorbire al copilului cu o complexitate sintactică și semantică a limbajului crescândă. Această adaptare a limbajului matern joacă un rol foarte important în dezvoltarea limbajului copiilor. Între mamă
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
însă că ele se adresează copilului cu o anumită voce, cu un ritm mai lent, cu simplificări fonologice, lexicale, semantice și sintactice, mai bine format gramatical, mai scurt, mai adaptat permanent la nivelul de vorbire al copilului cu o complexitate sintactică și semantică a limbajului crescândă. Această adaptare a limbajului matern joacă un rol foarte important în dezvoltarea limbajului copiilor. Între mamă și copil există un aspect interactiv încă din perioada verbalizării prelingvistice. La 4-6 săptămâni el diferențiază vocea mamei, la
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
limbajului și vorbirii. Întâlnim însă adesea o întârziere gravă care persistă și după 3 ani caracterizată printr un vocabular sărac, incapacitate fonetică și de exprimare, concretizată prin parafrazii cu absența cuvintelor de legătură și a flexiunii verbale, cu o sărăcie sintactică diagnosticată ca insuficientă organizare și întârziere gravă în dezvoltarea limbajului. În asemenea cazuri, deși uneori intelectul este conservat și latura impresivă a limbajului mai puțin afectată, se poate constitui ca urmare o tulburare gravă de limbaj de tipul disfaziei, logonevrozei
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
biblic se complică, secvențe întregi par a dobîndi relativă autonomie de desfășurare, desfășurarea lor reproducînd "în mic" întreaga imagine a corpusului biblic. Altfel spus, fiecare dintre povestirile prezente în Biblie activează mai mult sau mai puțin explicit succesiunea de funcții sintactice pe care Propp le-a luat în seamă. O "gramatică generativă" de tip chomskyan pentru care înșelăciunea (minciuna) constituie punct de referință ar putea fi astfel evidențiată, cu nuanțările cuvenite, de cercetătorul interesat să o facă. * Recapitulînd, din această analitică
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
logicii), al istoriei, al practicii cotidiene etc. Bunăoară, un set complex de practici (semio)logice de verificare a adevărului sînt puse în evidență de Petru Ioan, care decelează următoarele trei tipuri de criterii de validare a adevărului [1987:37-49]: a) sintactice (consistență, demonstrabilitate, reductibilitate, coerență); b) semantice (decidabilitate, interpretare / reprezentare, satisfacere / realizare în model / corespondență); c) pragmatice (consens, credibilitate, acceptabilitate). Este firesc să judecăm că tot ceea nu se poate valida ca adevăr printr-una sau mai multe din metodele mai
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
semnelor (mincinoase inclusiv) deosebită de a oricărei alte discipline: • analiza structurală, urmărind relația dintre semnificant și semnificat, dintre structura de suprafață și cea de profunzime a minciunii, în măsură să explice mecanismele unei "gramatici generatoare" a actelor înșelătoare; • analiza triadică (sintactică, semantică, pragmatică), vizînd relația contextual-formală instituită între semnul mincinos și alte semne (ne)mincinoase, legătura dintre minciună și obiectul (referențialul) supus pervertirii semantice, corespondența dintre semnele minciunii și actorii care operează cu ele; • analiza situațională, îngăduită de utilizarea hexagonului sau
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și decodat. Putem conchide acum că toate modalitățile de pervertire a sensurilor prin limbaj rezultă fie din deformarea semnificantului, fie a semnificatului, fie a relației de semnificare instituite între elementele structurale ale semnului, subiectul semnificator și referențial. O analiză triadică sintactică, semantică, pragmatică ar putea face, printre altele, obiectul unei mai dezvoltate "semiotici a minciunii". 26 Să ne amintim de întrebarea filosofului grec Eubulide: Cînd spun "Eu mint acum", mint sau nu?" 27 O anumită distincție între eroare (fals) și minciună
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Semnele de ortografie și de punctuație / 20 I.7. Principiile ortografice ale limbii române actuale / 26 I.7.1. Principiul fonetic/ fonologic / 26 I.7.2. Principiul etimologic/ tradițional-istoric / 28 I.7.3. Principiul morfologic / 29 I.7.4. Principiul sintactic / 31 I.7.5. Principiul simbolic / 31 Aplicații / 32 II. NIVELUL LEXICAL-SEMANTIC AL LIMBII ROMÂNE / 43 Repere teoretice / 43 II.1. Unități lexicale / 43 II.1.1. Cuvântul / 43 II.1.2. Expresia / 46 II.2. Structura vocabularului limbii române
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
98 III.2.4. Pronumele / 100 III.2.5. Numeralul / 104 III.2.6. Verbul / 108 III.2.7. Adverbul / 114 III.2.8. Interjecția / 117 III.2.9. Prepoziția / 119 III.2.10. Conjuncția / 120 Aplicații / 121 IV. NIVELUL SINTACTIC AL LIMBII ROMÂNE / 141 Repere teoretice / 141 IV.1. Concepte operaționale / 141 IV.2. Unități sintactice / 142 IV.3. Raporturi sintactice / 147 IV.4. Funcții sintactice / 151 Aplicații /170 V. NIVELUL STILISTIC AL LIMBII ROMÂNE / 211 Repere teoretice / 211 V.
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]