8,304 matches
-
a opta, apoi Legiunea a treia, printre tufișuri... Cohortele pretoriene alături, iar cele auxiliare pe laturi... Agitat, își înfigea degetele în piept, ca și cum ar fi vrut să-l sfâșie. Titus îi prinse mâinile și le strânse, împiedicându-l să-și smulgă bandajele. Antonius se eliberă furios din strânsoare, cu ochii închiși, horcăind, strigă niște ordine, încercând să-și încurajeze soldații înainte de lupta cu vitellienii... Opt legiuni împotriva celor cinci ale lor... Revăzu mașinile de război pe care vitellienii le aduseseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
strigă din nou Vitellius, aplecându-se peste balustradă. Ți-am spus să-l ucizi! Ucide-l pe Skorpius! Nu-l ucid, strigă Valerius. Eu nu ucid, știi doar, strigă din nou, cu o furie sălbatică. Cu un gest fulgerător, Skorpius smulse sica din mâna lui Valerius și, fără să ezite, își tăie gâtul. Se prăbuși în nisip cu ochii larg deschiși. Din pulvinar, Vitellius îl privea încremenit pe Orpheus, care îi întorsese spatele și se îndrepta spre poarta principală a arenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Sabinus se îndepărtă de el. Vitellius se sprijini atunci de o coloană a templului. Lacrimile îi brăzdau obrajii grași, plini de vinișoare roșii. Listarius lăsă jos coșul și scoase din el o bucată de pâine cu măsline. Vitellius i-o smulse din mână și începu să mănânce, fără să se oprească din plâns. — Liniștește-te, zise din nou Flavius Sabinus. Deși glasul îi era slab din cauza vârstei și a necazurilor prin care trecuse, în tonul cu care i se adresă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fost zeul războiului. Toți aveau torțe în mâini. Trecură în fugă pe lângă templele din Forurile Imperiale și ajunseră la poalele Capitolium-ului. Aici îi înfruntară pe soldații prefectului Flavius Sabinus, înaintând sub ploaia de pietre și țigle pe care aceștia le smulgeau din porticurile aflate de-a lungul colinei. Vitellienii își aruncară torțele, și porțile principale ale Capitolium-ului luară foc. Nu reușiră însă să intre, deoarece, din ordinul lui Flavius Sabinus, apărătorii dărâmaseră statuile ce împodobeau sălile și le îngrămădiseră la porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încercând să-l ajungă din urmă pe Vitellius, dar mulți i-o luară înainte, tăindu-i calea. Toți voiau să-l prindă pe împăratul înlăturat de la putere, care dusese poporul la ruină. Se strânseră în jurul siluetei înalte, sinistre, și-i smulseră mantia neagră. Îi recunoscură imediat chipul, pentru că îl văzuseră de nenumărate ori, nu doar la Ludi, ci și la adunări, pe străzi, la ceremoniile publice, căci Vitellius voise să-l imite pe marele Augustus, potrivit căruia conducătorii trebuiau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la Ludi, ci și la adunări, pe străzi, la ceremoniile publice, căci Vitellius voise să-l imite pe marele Augustus, potrivit căruia conducătorii trebuiau să se arate în fața poporului cât mai des cu putință. Fără să stea pe gânduri, îi smulseră și centura cu plăcuțe de aur și râseră auzindu-i strigătele. Îl apucară de brațe și îl târâră în jos pe scări, apoi de-a lungul Viei Sacra. Mulțimea se dădea în lături, lăsându-i să treacă. Un soldat îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spus că Vitellius va fi ucis de un bărbat născut în Gallia... Tu. — Da, exclamă Valerius. Da, am făcut ce trebuia. Cuprins de o imensă ușurare, strânse puternic în pumn piatra limpede ca apa izvorului. Apoi, cu un gest hotărât, smulse sabia din pământul reavăn. Contextul istoric Faptele povestite în roman se desfășoară într-un arc de timp cuprins între ultimele zile ale lunii decembrie din anul 68 d.Hr. și ultimele zile ale lunii decembrie din anul 69 d.Hr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe bățul de lemn printr-o articulație mobilă. În timpul impactului violent dintre pilum și țintă, o tijă de lemn se rupe, iar cele două componente se îndoaie, astfel încât arma nu mai poate fi folosită de dușman. Pinnirapus: literal, „cel ce smulge pene“. Adjectivul este folosit de Juvenal în descrierea unui gladiator și a tehnicii sale de evitare. Plaustrus: un fel de cărucior mare, transportat cu mâna. Pollex versus: literal, „degetul mare spre“ adversar. Gestul simulează împlântarea lamei, reprezentată de degetul așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ca de obicei, să se aplece suficient cât să poată trece pe sub propria bucată de gard din sârmă ghimpată ridicată când ajunse la poștă, astfel că un smoc destul de considerabil din părul său se prinse în gard și-i fu smuls din cap pe când intra în curte. Poate că, ulterior, ciorile îl vor revendica drept material de construcție superior pentru cuiburile lor. Era el oare, se întrebă, un suporter extrem de generos al populației de ciori în creștere a Shahkot-ului? Oare va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sfânt care trăia în special prăvăliei de ceai de lângă parcul cu căprioare. — Ne cerem scuze pentru deranj, fiul nostru e în suferință. — Cum adică e în suferință? — Suferă de nebunie. Cum adică suferă? Urlă? — Nu. — Amenință cu pumnii? — Nu. — Își smulge părul? — Nu. — Îi mușcă pe vecini? Se mușcă singur? E somnambul? Scoate limba și dă ochii peste cap? E necuviincios cu străinii? — Nu. Mănâncă și doarme și are mare grijă de părul lui. Nu urlă și nu se mușcă singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
miez de noapte, insistând că a dormit neîntoarsă în timp ce familia ei, pământie la față și amețită din pricina lipsei de somn, îi punea întrebări dimineața la ceai. În grădină, pepenii creșteau într-o încrengătură pe care degeaba se străduiau să o smulgă. Era clar că înnebunea. Da, aveau dovada - excentricitatea care afectase familia dinspre partea mamei timp de mai multe generații ieșea iar la iveală, exact când sperau că genele responsabile dăduseră în sfârșit de vreo fundătură și rămăseseră liniștite. Iar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pânza în spatele lui Sampath și, atârnând nesigur de crengi, făcu tot ce îi stătu în puteri să găsească un unghi ideal pentru figura lui Sampath, mai întâi având pe fundalul asfințitului de soare, apoi al florilor de lotus. Maimuțele, care smulgeau frunzele unui copac vecin, văzând această invadare a teritoriului lor, așa, dintr-odată, dacă vreți, în plină zi, scoaseră țipete de revoltă și se năpustiră înspre copac să-l ajute pe Sampath să apere teritoriul. Sărind din creangă-n creangă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pietricele - plini de curaj, își trimiteau artileria de proiectile din prăștii, alergând înainte și-napoi printre copaci, simțindu-se ei înșiși îmbătați de agitația stârnită. — Nu vă atingeți de maimuțe, țipa domnul Chawla, fluturându-și brațele în încercarea de a smulge prăștiile din mâinile adepților. Sunt periculoase. În starea în care sunt, o să se întoarcă împotriva voastră. Numai că, în momentul acela, nici el nu știa exact ce să facă. Ar fi trebuit să fie precaut. Ar fi trebuit să înăbușe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
orice. Fără milă. Pe teren am scos untul din mine, îți spun eu. La hotel am zăcut șaptezeci și două de ore în pat. Acufena funcționa tot timpul cât se poate de bine și durerea de măsea se complicase: mă smulgea din somn, dându-mi alarma cu sirena durerii: tare, ucigătoare, sfredelitoare, răsucindu-se aidoma curenților unui fluviu. Mi-am futut și spatele pe teren și mai era și umflătură asta incredibilă, în partea de sus a coapsei, când prins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Caduta Massi. Ea nu vrea să se dezbrace în scenele pe care i le-ai sugerat, și trebuie să spun că eu... — ADICĂ CUM NU VREA SĂ SE DEZBRACE? NU E DECÂT O NENOROCITĂ DE ACTRIȚĂ DE TELEVIZIUNE! O SĂ-I SMULG NENOROCITELE ALEA DE HAINE DE PE EA! Am ținut telefonul cât mai departe de ureche și m-am holbat la el. Cred că m-a impresionat cel mai mult autentica instantaneitate cu care Lorne își iese din pepeni. Brusc, dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ar al dracului să fie, și dați-mi de data asta exact ce-mi trebuie. * Din cauza Selinei Street, tot cursul vieții mele s-a schimbat sau s-a transformat imperceptibil. Antipaticul apartament a răspuns încet prezenței feminine cu un geamăt smuls de efort. Își aranjează ținuta greoi, cu mișcări stângace, încercând să pară drăguț, atent și binevoitor. Doar arareori lasă să-i scape prin mască o privire în care tremură licărul nesincerității. Își rafinează comportamentul. Își pune în ordine prosoapele. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lui care erau la pământ au avut și ei aceeași idee. Cam după zece minute - o parte din caii fără călăreți trecuseră deja linia, în vreme ce un alt competitor trecuse de ultimul obstacol și se pregătea să câștige - Bumboy a fost smuls din cercurile în care se învârtea cu o plesnitură de cravașa și a sărit peste linia de sosire, câștigând cu o jumătate de lungime. Acum, agentul era un intermediar, care nu avea nici un statut legal, și tatăl meu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
devenit o obligație. Între timp, îmi spunea Fielding, Mama Natură se uită, bate din picior și plescăie din limbă. Dintotdeauna apărătoare a monogamiei, ea născocește niște boli noi și ciudate. E gata să pună umărul la acest proiect. M-am smuls de pe scaun, am ieșit și i-am plătit șoferului prin geamul din dreptul lui - un obicei londonez, și unul prost în New York. Bătrânul șofer stătea impasibil în cușca lui. — N-am rest la zece. — Cum? — Nu citești? și-mi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e și Spank? Sunt niște nume americane de felul ăsta. Skip. Flip. Rip. Trip. Hank. Hank Davis, am spus eu la încercare. Sau Bunk, sau Dunk, ori Funk, ori Junk, ori Lunk, ori... Dacă mai scoți un singur cuvânt, îmi smulg urechile. — Sau Punk, am spus eu. Sau Hunk, am gândit eu cu glas tare. Dacă te gândești mai bine, onomatopeea asta, unk nu pare a fi foarte populară. Spunk sări brusc în picioare. Ținându-mă de cravată, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-ți. Martina în New York, având grijă de casa lui, întreținându-se cu oamenii lui de bani și, din câte știu eu, dovedindu-se o adevărată forță a nopții. Ca după două săptămâni să-i tragă un raid peste ocean, să smulgă fusta de pe Selina. Iisuse, e scandalos. E un scandal. Dar așa sunt și banii. Nu poți să înfrângi conspirația banilor. Nu poți decât să intri și tu în horă. Am condus-o pe Martina acasă, pe jos, după care amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a urmat palpabila umbră venită peste mine ca un lucru greu care cade încet în picioare și două mâini lungi izbind cu pumnii în inima mea. Nici un strop de sudoare, mi-am spus eu după ce primii volți ai șocului fuseseră smulși din trupul meu. O lovitură de călcâi în glezna lui dreaptă va pune lucrurile la punct. Apoi un cot în față și adio mamă... Dar acum constat că respirația tăiată că picioarele mele nu mai au contact cu pământul. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
i-am aplicat cu toată forța o lovitură capabilă să-i facă ouăle praf, care l-a expediat ca un bolid în ușa de fier. S-a îndreptat, nici o slăbiciune, nici o ezitare. Cu o răsucire sălbatică a fălcilor mi-a smuls un smoc de păr, pe care l-a scuipat, și a râs, și m-a zgâlțâit și mai tare... O singură consecință. Ultima îmbrățișare. Am simțit că-mi arde fața - și a fost cealaltă luptă, lupta pentru aer, care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
N-am mai zis nimic despre bani. Oricum, știa și el. Radarul banilor rămăsese încă treaz pe fața lui ciupită, senzuală. Știa de ce venisem și îi era frică de mine. Asta era ultima frică pe care reușeam să i-o smulg lui Alec Llewellyn. Așa că m-am așezat comod și am lăsat-o să-l cuprindă. * Mă aștept să te întrebi cum am reușit să scap din New York. Așa sunt eu, într-un fel. Mă aștept să te întrebi cine mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se sprijină spre exterior de o margine rotundă și privește spre Tour Eiffel. Mâini crispate se alătură ghearelor, ciocuri dizgrațioase se deschid alături și boturi și râturi hâde, priviri însângerate și flămânde sfâșie aerul și înveninează lumea. Toate aceste chipuri smulse din infern sunt împrăștiate pe cornișele lăcașului sfânt al Maicii Domnului în inima Parisului. Catedralele și edificiile romanice și gotice cunosc aceste chipuri ale groazei. La Chateau de Vincent, între ritmurile regulate ale ornamentației și printre frunzele pietrificate din decorația
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
ale iubirii ei. Scuze. Liv. Din casa soarelui răsare până în hăul cel negru, casa gaură neagră, urcușul tău și prăbușirea parțială. Amărăciunea de la apusul mândriei tale, îmi pare rău. Obișnuia să-mi ciufulească părul și într-o zi mi-a smuls un smoc din rădăcină. Doamna întunericului, cea cu pielea albă păr bălai ochi albaștri atât de frumoasă și atât de nedreaptă și totuși atât de frumoasă. Focul din ea putea mistui bărbatul, gheața din ea putea, să-l vindece. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]