6,398 matches
-
și variate, și provin atât din interior, cât și din exterior. Unele presiuni sunt în mare măsură explicite, precum intervenția militară; altele, mai puțin, cum sunt condițiile legate de acordarea ajutorului extern, de recunoașterea diplomatică și alte procese generale de socializare. Ideea principală este că modurile de subiectivitate ajung să domine în spațiu și timp prin proiectarea și impunerea puterii. Cum s-a ajuns ca statul să pară ca și cum ar avea o esență? Răspunsul pe scurt la această întrebare este că
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
rutină ale armatelor reproduc aceste identități hegemonice de gen, prin antrenarea soldaților atât pentru a proteja "femeile-și-copiii", cât și pentru a-și suprima emoțiile (feminine) asociate cu durerea fizică și compasiunea. Instrucția militară, în cuvintele Barbarei Roberts (1984) reprezintă o "socializare în spiritul masculinității dusă la extrem". O prejudecată comună este aceea că identitățile de gen sunt naturale sau fac parte din "natura umană" și nu pot fi create social sau modelate de către agentul uman. Atunci când această asumpție legată de gen
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
susține că este incoerent să considerăm că sistemul de tip "fiecare pentru sine" este trăsătura esențială a politicii mondiale, când multe din "relațiile internaționale" se desfășoară în gospodării sau alte instituții. Astfel de relații includ negocieri diplomatice, regimuri comerciale și socializarea viitorilor cetățeni, iar ele nu se bazează numai pe sistemul "fiecare pentru sine", ci acceptă ca normă generală relațiile interdependente dintre sine și alții. Asumpția convențională din Relațiile Internaționale, că bărbații și statele sunt unități autonome, face din politica de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și cer compensații pentru insecuritatea pe care o aduc populației "protejate" din "interior". În numele protecției, statele cer sacrificiul cetățenilor, inclusiv pe cel al soldaților în majoritatea cazurilor bărbați prin înrolare militară, iar mamelor li se cere să-și dedice viața socializării acestor cetățeni în spiritul datoriei față de statul suveran (Elshtain 1992; Goldstein 2001). Spike Peterson (1992a : 53) se întreabă "prin ce fel de identități genizate ne căutăm securitatea?" Ca și statul care are un monopol asupra forței legitime, arată ea, instituția
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
are vârstă sau, mai exact, ea are vârsta limbajului articulat. Traducere verbală a instinctului combativ inerent ființei umane cum indică etimologia sa -, ea a coabitat dintotdeauna cu aceasta"7. Spiritul polemic reprezintă, în esență, chiar spiritul uman surprins în ipostaza socializării lui și tocmai de aceea cercetarea resorturilor sale intime, a mecanismului care declanșează reacții spontane mentale și/sau viscerale, ofensive sau defensive, de respingere sau de adeziune ne dezvăluie dinamica evolutivă a relațiilor interumane. Orice confruntare presupune, mai întâi, conștientizarea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
bază o atitudine polemică reprezentând o contra-situare estetică în raport cu un dat real/evenimențial. Așadar, polemica poate fi dublu semnificată: o dată ca element infrastructurant al discursului critic, în genere, preexistând pamfletului și satirei, pentru că își trage originea din chiar actul de socializare a limbajului și al conturării propriei identități în raport cu o alteritate susceptibilă de intenții ostile. În această ipostază, ea reprezintă o atitudine logic-rațională verbală și non-verbală de respingere, într-un anumit context situațional, a unui dat (obiectul polemicii, animat sau inanimat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care locuiesc în aceeași casă, celula biologică (prin urmare contrariul asociației voluntare sau civice), mașinile de cetățenie precum Școala sau Armate nu mai sunt înlocuite. Oglinda în care Cetatea se vede și își vorbește este o anti-Cetate. Principalul organ de socializare din videosferă desocializează, "neoteleviziunea" de proximitate fiind și mai separatoare decât cea "arheo". Atunci, instrument predestinat libertăților individuale, a cărui expansiune nu întâmplător a însoțit, dacă nu cumva a accelerat sfârșitul comunismului, sau cheia unui periculos mariaj între individualismul consumator
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
crearea unor "spații extrajuridice" care scapă principiilor dreptului din aceste state. De exemplu, se nasc norme internaționale menite să protejeze migranții în țările de origine și în cele de primire. Facilitățile create de mijloacele de transport, telecomunicațiile fac posibile traiul, socializarea, construcția identității în culturile de apartenență și în cele de adopție. În general, se migrează de la "periferii" spre "centre" (spre locurile în care veniturile sunt mai mari și "viața e mai bună"). Globalizarea actuală se manifestă ca emergența graduală a
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
gândi, de a-și afirma ideile, de a accepta alteritatea și de a se confrunta cu ea), actor (cu capacitatea de a se realiza prin munca sa)41. Individul este produsul unei istorii, al ansamblului factorilor social-istorici ce intervin în socializarea lui și al factorilor psihici care-i definesc personalitatea. În zilele noastre asistăm la împrăștierea socialului, a familiei, a instituțiilor, la creșterea egocentrării. Tocmai acum, când "marile utopii" sunt în declin, când trăim crize, "criza de sens", se așteaptă mai
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de scene indecente care adâncesc criza morală în societate 216. Tinerii preiau adesea necritic mòde și modele 217 care le afectează modul de gândire, simțire, acțiune, trăire, care slăbesc cultura națională. Sociocultura unei societăți se construiește pas cu pas, prin socializarea din familie, școală, comunitate, prin instituții culturale, prin mass-media. Dacă familia este săracă, sărăcia îi va dirija scala de valori, îi va contura aspirațiile și filosofia vieții. Săracii sunt vulnerabili cultural, tradițiile, cunoștințele și abilitățile lor fiind ignorate și (auto
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
reticenți față de medic, și decât italienii mai puțin cooperanți pe parcursul îngrijirii medicale 349; femeile au tendința mai mult decât bărbații să consulte medicul, fără să putem afirma cu certitudine că acest lucru se datorează ratei diferite a morbidității 350 sau socializării diferite 351...). • nivelul socio-economic și educațional au influență asupra recursului la îngrijire (medicală)352, ca și severitatea simptomelor, gravitatea bolii, ambiguitatea diagnosticului 353, au spus alții; oamenii nu sunt la fel, nu reacționează la fel în condițiile acelorași simptome; • mai
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
eradica bolile, de a diminua efectele lor nedorite, negative. Relatia medic-bolnav trebuie înțeleasă în cadrul acestui model. Interacțiunea dintre persoane prilejuită de îngrijirea sănătății, nu este un eveniment spontan, ci o întâlnire socială în care participanții știu (au învățat aceasta prin socializare) să se aștepte la anumite lucruri, să se comporte în anumite moduri. Medicul și bolnavul au concepții, percepții, atitudini adesea diferite, pot apare bariere de comunicare între ei, bariere întărite de concepții culturale diferite despre boală și sănătate, există diferențe
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Când spunem că persoana competentă (medicul) întâlnește persoana profană (bolnavul) nu spunem că părțile sunt egale, ci că relația seamănă cu cea dintre părinte și copil, profesor și elev roluri sociale internalizate încă din copilărie. În timp ce Parsons considera fundamentală experiența socializării și valorile normative ale societății, E. Freidson concepea relația medic-bolnav ca pe o întâlnire între sistemul profesional al medicului și sistemul profan care conține pacientul. Comunitatea profesională a medicilor pretinde că are doar ea capabilitățile specifice preluării bolnavului și vindecării
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
două ori Nu, niciodată De la începerea anului universitar, cum vă apreciați: Sănătatea Moralul Relațiile E mai puțin bine E la fel E mai bine Educația La naștere copilul este potențial ființă umană-socială. El poate deveni prin procesul de "hominizare", prin "socializare"405 (devine membru competent al socioculturii sale copilul care interiorizează percepe, învață, pricepe etc. obișnuințe, reguli, moravuri, norme, legi, valori și le transpune în comportament, în moduri de a fi, simți, gândi, acționa). Omul își constituie treptat "un stoc" de
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de viață socioumană reală, în relațiile, raporturile, interacțiunile cu predecesorii, cu contemporanii, cu tradițiile, cu instituțiile etc. din comunitatea, din grupurile, din societatea cărora aparține. Această rezervă la îndemână se îmbogățește pe parcursul trăirii experiențelor diverse. În faza de început a socializării, copilul nu face distincțiile necesare între obiectivitatea fenomenelor naturale și a celor socioumane. El nu pricepe convenționalitatea unor limbaje, organizații, instituții, semne etc. Pentru că ele sunt acolo, le află ca exterioare și coercitive. În fapt, omul este o ființă socială
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
și îl acceptă, fiind constrâns și abilitat de către acesta. Relația omului cu grupurile, cu societatea este una dinamică. Ea nu poate avea loc fără limbaj care trimite și la experiențe singulare, dar și la cele trans-situaționale "tipice". Interiorizarea lumii socioumanului, socializarea, se face cotidian, prin contactele cu toți ceilalți, în situații diverse sau în "ocazii sociale", dar se poate face mai sistematic prin educație organizată instituțional. Sigur că un timp, părinții pot fi principalii educatori ai copiilor, ca și vecinii, rudele
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
prin educație organizată instituțional. Sigur că un timp, părinții pot fi principalii educatori ai copiilor, ca și vecinii, rudele, sătenii, concetățenii. În societatea noastră, ca și în multe altele, sistemul educațional cu structurile și funcțiile sale este actorul principal al socializării copiilor și tinerilor. Sunt cercetări care caută să descrie-explice, să facă inteligibil impactul perioadei prenatale, al primelor contacte ale copilului cu mama, al primelor luni de viață, al primilor ani, ai școlarității mici, al școlarizării, al socializării confesionale, politice, profesionale
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
actorul principal al socializării copiilor și tinerilor. Sunt cercetări care caută să descrie-explice, să facă inteligibil impactul perioadei prenatale, al primelor contacte ale copilului cu mama, al primelor luni de viață, al primilor ani, ai școlarității mici, al școlarizării, al socializării confesionale, politice, profesionale. Sunt sociologii care studiază "excluderea", " autoexcluderea", "identitatea blocată" etc. Există teorii diferite privind raportul dintre cultură și formarea personalității, privind "hipersocializarea" în comunitate și societate, construcția sinelui în relație cu celălalt (G. H. Mead), construcția identității într-
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
își constituie identitatea mai coerent, prin atitudinile pe care le adoptă față de ceilalți, prin reflexiile asupra propriilor atitudini și comportamente. Atunci când este capabil să se desprindă de alții semnificativi, când percepe și pricepe existența "altuia generalizat" se poate socoti că "socializarea primară" este încheiată. Atunci are o identitate "în general", nu numai în raport cu alții semnificativi pentru el, aflați în jurul lui. Nimeni nu incorporează totul și dintr-o dată. Omul cât trăiește învață. Copilul nu-și alege "alții semnificativi". El trăiește cu părinții
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
în jurul lui. Nimeni nu incorporează totul și dintr-o dată. Omul cât trăiește învață. Copilul nu-și alege "alții semnificativi". El trăiește cu părinții pe care-i are, cu familia sa, cu oamenii din satul sau cartierul său. Este adevărat că socializarea primară este constrângătoare și ceea ce învață atunci îi rămâne mult timp în minte. Dar pe parcursul vieții interiorizează și alte lumi. Unii pot rămâne "prizonierii" lumii pe care i-au inculcat-o părinții, educatorii etc., alții o pot părăsi... Pe măsură ce parcurge
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
i-au inculcat-o părinții, educatorii etc., alții o pot părăsi... Pe măsură ce parcurge noi cărări ale vieții, anumite certitudini din copilărie dispar, lumea interiorizată îi poate apărea ca una între altele posibile. În cunoașterea sociologică a educației, unii insistă asupra socializării, alții asupra limbajului, alții consideră că ființa umană trebuie urmărită din momentul în care două ființe umane de sex opus se hotărăsc să aibă copii pe care să-i educe... Este important ceea ce se întâmplă cu copilul înainte de a se
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
că rămâne el însuși în ciuda trecerii timpului), unicitate (faptul că se simte, se consideră, este diferit de alții), diversitate (multitudinea de roluri pe care le poate juca), stima de sine (necesitatea unei imagini de sine pozitive), autorealizarea (prin acțiune). Pe parcursul socializării, individul își construiește identitatea și în funcție de felul în care se simte, se descrie, se evaluează, plecând de la interiorul lui, de la ceea ce arată altora 487. Identitatea evoluează în funcție de școala aleasă, de locuință, de ocupație, de statutul socio-economic, de familia proprie (căsătorie
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
471 http://www.edu.ro/index.php/articles/10913 472 Deficit de personal didactic calificat, dotarea mai slabă cu echipamente școlare și materiale didactice; statutul social și nivelul educațional mai scăzut al membrilor comunității, care se răsfrânge asupra gradului de socializare a copiilor, tipului de valori și achiziții cognitive asimilate în familie. 473 Analiza lor sociologică se poate face pe baza unor indicatori: geografici: situareaîn teritoriu a localităților, distanța față de un centru regional dezvoltat, tipul locuințelor, modul de folosire a pământului
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
deține un statut privilegiat, ci, mai curând, ele sunt tratate ca fiind egale 176. Confruntarea vechiului cu noul este un proces care se regăsește atât în mediul privat al individului, sub forma autocreației, cât și în mediul public, sub forma socializării, fără ca cele două să fie contradictorii ori să revendice necesitatea unei sinteze, întrucât astfel de cerințe sunt specifice unui limbaj ce își găsește, de asemenea, originea în tradiția filosofică la care concepția pragmatistă vrea să renunțe 177. Ca și "adevărul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care apare odată cu răspunsul la întrebarea referitoare la modalitatea de apariție a ordinii sociale, întrucât acesta poate fi construit în felul următor: "Societatea este un produs uman. Societatea este o realitate obiectivă. Omul este un produs social"322. Or, teoriile socializării încearcă ieșirea din această formulare de tip "circulum in demonstrandum" apelând, mai întâi, la un anumit sens al instituționalizării practicilor sociale, în conformitate cu care "o ordine socială precede dezvoltarea fizică a oricărui individ. Aceasta înseamnă că deschiderea către lume, deși proprie
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]