5,168 matches
-
veșnică, în plăceri, căci nemurirea și puterea lor îi ajuta să-și facă o lume a lor, cu legi făcute de ei, la îndemână pentru o viață ușoară, nu cunoșteau ce-i suferința, papau ambrozie și nu cunoșteau senzația foamei, sorbeau nectar și nu știau ce-i setea, aveau libertatea să iubească orice femeie, indiferent dacă erau zeițe, nimfe sau vreo regină de pe Pământ. Din plictiseală, mai băgau fitile între ei, care se numeau intrigi și mai cârteau pe ascuns împotriva
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și uite așa, ne-am obișnuit să nu mâncăm așa ceva. Și pentru că, totuși, părinții mai făceau rost de un pumn, doi de făină de porumb, preparam cir (apă sare și făină, atât!), un fel de mămăligă foarte subțire, care se soarbe cu lingura. Și se consumă fierbinte, pentru că nu aveam răbdare să așteptăm să se răcească. Era bun cirul, dar puțin, dar și pentru faptul că castroanele noastre erau prea mari. Într-o zi, acum vreo doi ani, am făcut un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spre alte zări. De fapt, se topi urgent pe ușa din spatele meu. Am deschis o ușă la întâmplare și nu știu naiba cum se făcu, dar am dat cu nasul chiar de secretară. Era o nurlie de fată, s-o sorbi într-un pahar de vodcă cu suc de roșii. Blondă, cu ochii adânci ca marea, că dacă nu erai atent, te înecai în azurul lor. Nici frumoasă, nici bătrână, nici înaltă, dar nici nu-ți înțepenea ceafa uitându-te în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
colea, zdravăn, de mi s-o părut că se zgâlțâie ditamai stâlpul, făcut dintr-un salcâm gros. - Și, și, zi soro mai repede, că fac pe mine! Coana preoteasă, care uitase de înghețata care se prelingea acum pe mână, o sorbi repede și-și linse degetele unse, după care mai trase o limbă ca să se asigure că nu mai curge și continuă:Măgarul! - Cine? - Gheorghe! - De ce? - Înghețata asta mi-a făcut o poftă!... E măgar, putea s-o facă foarte bine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
una sau mai multe crime posibile sau foarte posibile. Că sunt adevărate sau numai gândite, ca om, ele sunt pasibile de o pedeapsă capitală. Nu cred altcumva. Mie nu-mi varsă nimeni binele în sticle ca, mai apoi, să-l sorb pe îndelete, seara, la un foc știu de mine și cu pușca încărcată! Nu, nu am învățat încă lecția de a fi al vostru pentru că nici voi nu m-ați adus sufletește la sufletul vostru. Vor trece ani, prea mulți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ea, îmbrăcată într-un văl de ceva care mă face s-o acostez: - Darling, șezi tot blând și ciripește ce mai ai! Urgent! - 38, numărul cămășii tale. - Fă-mi potirul, piano, cu calibrul știut! Mi l-a făcut, l-am sorbit pe îndelete, cu ochii în toți porii epidermei mele și, așteptând într-un cot, am ascultat-o: - Da, Jimy a fost ucis de patron, prea-și băgase nasul în afacerile lui, se află sub trei pietre, la două mile înspre
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Dați-mi, ceru Tarzan, 5 sticle cu bere, dar să fie reci; apoi, către noi: nu plec de aici până nu le termin. - E normal, am zis eu, după atâta uscăciune! Tarzan se așeză pe iarbă, chiar lângă magazin, și sorbi dintr-o sticlă: - Vezi că înghiți și sticla, măi, omule! îi spuse Gabi. - Sfârâie pe gât! făcu Tarzan cu satisfacție. Apoi a venit la poartă un om între două vârste: - Bună ziua. Sunteți mai mult ca sigur pescari veniți de la... a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pământ, a zis bogdaproste și mi l-a înapoiat. Pe urmă a scos din rucsac un șip cam de un sfert de litru cu o licoare galbenă în el, a băut, după care a spus: "fie-i țărâna ușoară!" Am sorbit și eu în tăcere din acel pahar, l-am servit și pe fratele meu, Mitică, după care ne-am apucat de pescuit, căci începuse să muște binișor carasul. Poate că acum vă așteptați să vă spun cât pește am prins
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spus omul cu o simplitate dezarmantă. Apoi m-a dus în șopron și a scos dintr-un butoi vin în două ulcele. Am ciocnit și am băut tot, până la fund. El le-a umplut din nou și noi le-am sorbit iarăși. Era un vin bun, de casă, făcut de mâna lui. Apoi femeea lui ne-a poftit la masă: mămăligă cu brânză și smântână, borș de pasăre și friptură; la început câte trei ciocănașe de rachiu, iar în timpul mesei, vin
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Uitasem că-i feciorul doamnei Ruxandra. Vroiam doar să nu-mi mai aduc aminte. — Ce? — Mâine, vodă îl cheamă pe ieromonahul Ștefan să dea mărturie în fața boierilor că maica mare nu fuse stăpână pe sine când făcu testamentul. — Și? Constantin sorbi îndelung vinul, îl plimbă prin gură, se uită trist la maică-sa, apoi se ridică din jilț, o luă de mână pe jupâneasa lui și spuse: — Să mergem să ne rugăm la Maica Domnului să crească fetele frumoase și cuminți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
căpetenie pe unul Boico, un sârb. Când l-au afumat, a spus că el e ăl de-a dat foc Sloboziei acum trei ani, de era să ardă și biserica făcută de Leon Vodă - pomenit să-i fie numele. Boierii sorbeau cu buzele strânse cafeaua tare și fierbinte. Fostul ienicer își trase sufletul, respiră adânc și-și drese glasul. În timp ce povestea, realiză că de fapt avea în fața lui pe cei mai mari oameni ai țării și că aceștia n-au intrat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ochi, călărind mereu la scara rădvanului său. De fapt, domnului îi era un dor nebun de doamna Marica, un dor nestăpânit, care nu poate fi înțeles de un musulman. Ar fi dorit să călătorească în rădvan cu dânsa, să-i soarbă privirile și să se îmbete de liniștea ei. Iată, vor fi cincisprezece ani la toamnă de când este domn și mereu își controlează fiecare pas, fiecare cuvânt, ca să le dea încărcătura majestății, pe când ea așa se poartă de parcă din totdeauna a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îi arătă un cort aproape tot atât de arătos ca și cel al voievodului, dar imbrohorul renunță să-l caute. Considera că nu este de demnitatea sa. Așa că descălecă și se retrase în umbra cortului. Stând turcește, ienicerii lui jucau zaruri și sorbeau cafea amară din felegene de faianță. Se așeză și încercă să le urmărească jocul. Efort inutil, - sentimentul de însingurare nu trecea. Kuciuk Selin era un bărbat foarte frumos: turbanul alb, cu o agrafă de argint cu safir șlefuit rotund, nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că îmi depășește atribuțiile. În plus, am observat că Bashir nu se atingea de nici o băutură, la fel ca și ceilalți sudanezi. De ce? Mi-a trecut prin minte că încercau de fapt să mă otrăvească. Sub privirile lui Bashir, am sorbit din lichid, sperând că am fost destul de convingătoare, dar nu am înghițit mai nimic. Avea un gust dulce, asemănător cu Pepto-Bismol. Spre marea mea ușurare, nu am murit. Întâlnirea cu Bashir nu a fost mai bună decât aperitivul. Obiectivul meu
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Me. *Rubus hirtus Waldst. Et Kit. ssp. hirtus - Ph, Eur. Frecv., se.go.-e.bo.; L7T4C3U5RXNX; Sambuco - Salcion, Fagetalia, Querco - Fagetea *Sorbus domestica L. (Scoruș) - Ph., Atl.-medit. Spor., z.silvost. e.bo.; L4T7C4U3R8N3; Quercetea pubescentis -Sorbus torminalis (L.) Crantz (Sorb) - Ph., Eur. centr. Frecv., z.silvost.-se.fa.; L4T6C4U4R7N4; Quercetalia pubescentis, Berberidion, Al., Me., In., De. ORD. FABALES FAM. FABACEAE *Astragalus glycyphyllos L. (Unghia găii) - H., Euras.-submedit. Comună, z.step.-se.fa.; L7T6C4U4R7N4; Trifolio - Geranietea, Berberidion *Coronilla varia L.
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
a vieții care încă mai exista. Scoase din buzunarul caftanului un flacon cu un lichid străveziu. Pe flacon scria, Elixirul vieții. Îl sustrase din laboratorul ducelui Serghei. Săltă capul împăratului Iulian, ajutat de ostași, deschizându-i gura îl făcu să soarbă ușor lichidul miraculos. Împăratul se mișcă puțin, dezchizând ochii: -Unde mă aflu?Ostașii l-au ridicat cu grijă din sicriu, punându-l pe picioare. -Ce caut aici în mauzoleu? Deodor îi povesti toată întâmplarea și de trădarea uzurpatorului Serghei pentru
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
descrie decât un peisaj dezolant și cerul plumburiu, pe care îl străbate un corb diametral. - Ba nu, zic, și acolo apare un sentiment, care e de fapt o idee, că natura ne apasă cu elementele ei: Chemări de dispariție mă sorb. - Da, dar nu e o idee prea originală. Domină descripția peisajului, învăluit în poezia sumbrului. Ne-am despărțit la sugestia lui discretă că dimineața trebuie să se scoale devreme, deși eu aș fi vrut să mai rămân. Poezie, da, dar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
acum nu mai aveam bani să citesc cărți, privirea îmi căzu într-o zi pe un titlu: Cum am cucerit viața de Georgescu Delafras. I-am cerut voie anticarului meu s-o citesc chiar acolo; și în câteva ore am sorbit-o. Georgescu Delafras povestea cum, simplu băiat de la țară cu șapte clase primare, ajunsese (prin "perseverență și continuitate" desigur) unul dintre cei mai mari editori din București. Iată, mi-am zis, omul care mă poate ajuta. Eu sunt mai bine
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de romancier, cum îmi spusese Miron Paraschivescu, dar pe lângă oase un organism mai are și altele, care te pot părăsi... Mi-au făcut tot felul de investigații, m-au măsurat, m-au pus să suflu într-un burduf care îmi sorbea respirația (metabolism bazal), mi-au dat o ceașcă și la întrebarea mea, ce să fac cu ea, infirmiera, cinică, mi-a răspuns cu humor brutal: Mergeți dumneavoastră colea alături, în odaie și"... și a folosit expresia populară a ceea ce trebuia
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
treburile sale negustorești; zadarnic i-a oferit el clonțatei calul, carul, boii și armele, numai să-i cruțe viața, căci "Holera la el sărea, / Oasele i le-ntindea/ Și pe Vîlcu-l cuprindea,/ Buze pe buze-i lipea,/ Zilele i le sorbea"... Izbucnind holera, oamenii obișnuiau, în județul Dolj, să caute doi boi negri, fătați într-o sâmbătă de aceeași vacă, pe care-i înjugau la o tânjală, cu care doi-trei gospodari dădeau, într-o zi de sâmbătă, ocol satului bântuit de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cu ochii trecut de roțile tractorului nostru. A scos o sticlă cu apă și, dintr-un ungher la tractorului, un șâp cu vin. A gustat, apoi mi-a întins vinul din care m-am împărtășit. Mâncam. Mestecam încet fiecare clipă, sorbeam fiecare abur al pământului. Nu mai era nimeni în jur. Mariana, soția lui Florin, m-a primit în casa ei cu brațele deschise. Ageră, mereu sigură pe gândurile ei, femeia înfruntase lumea și dădea glas întâmplărilor din sat. Reușise să
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
avea grijă de ea la bătrânețe și îi dădea o cană cu apă. Degetele lungi ale Varvarei cuprinseră cana și o îndreptară spre gura mamei sale. Aceasta lăsă ușor capul pe spate, ca atunci când era sărutată de bărbatul ei, și sorbi cu sete apa din cană. - Bogdaproste, Varvară, că tare îmi era sete. D’apoi ce Dumnezeu ai făcut așa de mult, parcă ai săpat acum fântâna să dai de apă proaspătă. Mi s-o lungit ochii de sete. Fata lăsă ochii
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
îi erau zdrențe; degetele ca niște căngi subțiri, ascuțite. Nimic din ceea ce era în fața ei nu aducea cu sângele care îi curgea prin vene și pe care îl știa. Au mâncat fără să își spună o vorbă, împărțind aceeași bucată, sorbind aceeași zeamă. Se furau din priviri, dar nici unul nu îndrăznea să ridice ochii din strachina sa. Când au terminat și-au făcut cruce, iar Poloxenia s-a ridicat să strângă. - Poți să te întinzi. Ai fi ostenit. Mergi dincolo de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ceru bătrânului arab să le aducă mai repede cafeaua. Acesta încuviință grav din cap și ieși cu pași mărunți. - Ia-o încetișor dimineața și nu te grăbi prea tare seara, spuse Marcel râzând. Totuși, până la urmă sosi și cafeaua. O sorbiră la repezeală și ieșiră în strada rece și prăfuită. Marcel chemă un arab tânăr să-l ajute la căratul geamantanului, dar, din principiu, făcu întâi prețul. Părerea lui, pe care i-o spunea Janinei a nu știu câta oară, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe terasă, lângă parapetul care-i apăsa acum pântecele. Răsufla greu și pe ochi i se pusese parcă o ceață. Fuga nu izbutise s-o încălzească, tremura din toate încheieturile. Dar nu trecu mult și aerul rece pe care-l sorbea gâfâind începu să curgă lin în ea. Tremura încă, dar începea să simtă o ușoară căldură în trup. Ochii ei văzură, în sfârșit, întinderile întunecate. Nici o adiere, nici un zgomot nu tulbura singurătatea și tăcerea care o împresurau pe Janine. Arareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]