11,582 matches
-
Moldovei) sau cocionoage (< cocioane + picioroange). Alte preparate din porc sunt și ele la loc de cinste, în primul rând cârnații. Cuvântul cârnat, cu varianta populară cârnaț, există și în aromână și provine din lat. *carnaceus (moștenit și în italiana dialectală, spaniolă și portugheză); forma mai apropiată de etimon este cârnaț. Din română a fost împrumutat de bulgară, sârbă, croată. Slănină este un cuvânt slav derivat de la slanŭ „sărat“, care există și în neogreacă. În Transilvania și Banat, ca și la istroromâni
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
pentru aceeași noțiune s-a izolat unul dintre termenii altei expresii, consobrinus primus „văr primar“ (folosită în opoziția cu văr secund), și așa s-a ajuns la sp. primo cu sensul de „văr“. Apropo de celelalte limbi romanice, menționez cuvântul spaniol hermano „frate“, care a rezultat din expresia frater germanus „frate de tată și mamă“, adică frate bun, cum se spune în Ardeal. În locuțiunea respectivă, lat. germanus are sensul propriu și obișnuit de „adevărat, autentic“ (cf. și fr. frères germains
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
raposa din spaniolă și portugheză provine din rabo „coadă“, probabil datorită cozii stufoase a vulpii. Înlocuirea lui b cu p s-a produs sub influența cuvintelor din familia lui rapiña „jaf, tâlhărie“, din cauza instinctului de răpitor al acestui animal. Termenul spaniol zorra pare a fi de origine bască. Cuvinte latinești păstrate numai în română Spre deosebire de cuvintele panromanice, în cazul multor cuvinte din această categorie se constată schimbarea „valorii“ lor între faza latină, cunoscută din texte, și faza română, după cum a arătat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
târziu, limbile romanice ajunse pe continentul american au adoptat cuvinte din limbile indigene americane. Este probabil ca, la început, latinofonii să fi folosit cuvinte latinești și pentru realitățile tipice noilor regiuni cucerite, după cum spaniolii ajunși pe continentul american foloseau cuvinte spaniole pentru realitățile americane: termenul león „leu“ era utilizat la început pentru a desemna puma, termen indigen latino-american care, ulterior, s-a impus. Observația este valabilă mai ales pentru împrumuturile din substrat. Alteori, cuvintele împrumutate denumeau obiecte similare cu cele familiare
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
acest tip. Pentru sfera semantică din care fac parte cuvintele românești „lac, mlaștină, baltă, mocirlă“, limbile romanice au păstrat din latină doar termenii lacus (transmis tuturor limbilor romanice actuale, cu excepția francezei), stagnum (moștenit în italiană, retoromană, franceză, occitană, catalană și spaniolă) și palus (prezent cu sensul din latina clasică doar în italiană, vechea franceză, vechea spaniolă și vechea portugheză; rom. pădure are la origine tot cuvântul paludem (ac. al lui palus, -udis), dar cu evoluție semantică aparte, legată de natura mlăștinoasă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a oferi câteva date vagi despre limba unui imperiu căruia Roma îi plătea cândva tribut. Totodată această etimologie a anulat latina vie care a contribuit, pe substraturi zonale specifice dar unite prin continuitate globală a materialului lingvistic, la devenirea limbilor spaniolă, franceză, română, italiană etc., și a luat ca sorginte a limbilor romanice latina scrisă din antichitate, o limbă artificială, prelungită până târziu ca limbă de cultură și chiar până în prezent ca limbă de cult. Etimologia neogramatică a limbii române este
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sunt înrudite cu limba latină, dar sunt privite ca slave; 4) Cuvinte așa-zise turcești, care sunt de altă origine; 5) Ungurisme, multe dintre ele se găsesc și în alte limbi; 6) Cuvinte de înrudire mai aproape și cu limba spaniolă etc. (p. 102 urm.). Elementele de înrudire aduse de Scraba pentru vechimea limbii române contrazic existența primară paralelă a tuturor limbilor sau chiar existența singulară a unei limbi, în sensul de astăzi al acestui cuvânt. Sfera metafizică a noțiunilor pure
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
E. trimite la „Convorbiri literare” din Iași poezii (Venere și Madonă, Epigonii, Mortua est, Înger de pază, Noaptea), povestirea Făt-Frumos din lacrimă; publică în „Familia” Repertoriul nostru teatral, în care pledează pentru un repertoriu național și recomandă ca modele dramaturgia spaniolă, pe Shakespeare, V. Hugo; în „Albina” din Pesta publică O scriere critică în apărarea memoriei fostului său profesor Aron Pumnul. Eminescu revine în semestrul de iarnă 1871-1872, când urmează cursuri de drept, de filozofie, de economie politică, de limbi romanice
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din anul 1895 se precizează că între 1860 și 1995, Facultatea de Litere și Filosofie a avut 531 de studenți. Dintre aceștia, în Nr. Data Obiectul de examen Comisia Rezultat 1 21 iunie 1880 Proces verbal nr. 78 Istoria literaturii spaniole, prozatori din perioada a II-a Andrei Visanti C. Quintescu Stefan G.Vârgolici Admis cu două bile albe și una roșie. 2 23 iunie 1880 Proces verbal nr. 89 Istoria literaturii franceze din secolul al XVIIIl-lea A.Visanti C. Quintescu
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
asociată serviciului mizerabil și unei igiene precare) sunt acelea ultracosmopolite, în care întrebarea „Aveți vreun preparat din bucătăria românească?“ nu primește, în chip de răspuns, decât un zâmbet disprețuitor din partea chelnerului. Avem, în București, zeci de restaurante cu specific italienesc, spaniol, franțuzesc, chinezesc, indian etc., avem și destule „fusion“, multe dintre acestea oferind o bucătărie cu adevărat rafinată și inventivă, dar nu există (nici în România, nici altundeva pe glob) nici măcar unul în care bucatele „specific românești“ (adică acelea suficient de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mai bună pe care am gustat-o vreodată. Ce aveam în furculiță? Un minihamburger! Iată o posibilitate inteligentă de a face concurență modelului standard, anglo-saxon, după părerea multor dâmbovițeni, cam anost. Marele bucătar Ferran Adrià a ironizat creativ celebra tortilla spaniolă adăugând, printre ingrediente, chipsuri procesate industrial în locul cartofilor. Avem, în sugestia precedentă, aceeași ireverență față de model, una care nu încearcă să fie distructivă față de rețeta-mamă, ci doar jucăușă în raport cu glaciațiunea neproductivă a fidelității orbești. Al doilea exemplu poate părea mult
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
feluri de mâncare pe care le considerăm autohtone, fie variante ale unei „strămoașe“ comune mai multor tradiții gastronomice înrudite. ESCUDILLA DE MIJO (Mămăligă din mei) - Spania Este o rețetă din secolul al XVI-lea. Cel puțin o jumătate dintre rețetele spaniole din acea epocă conțin scorțișoară și zahăr, care se presară la final peste felul de mâncare. Este de presupus că varianta românească nu cuprindea aceste ingrediente, rare și scumpe în nordul Dunării. Se spală meiul ca arpacașul, pentru a se
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Medicină din Salerno. Izgonirea islamicilor din Spania, în 1592 și a evreilor, odată cu ei a însemnat și dispersarea medicilor evrei spre toate centrele europene și afro-asiatice, puțini mai rămânând în Peninsula Iberică. Dintre aceștia, unii au ajuns la curtea suveranilor spanioli și dintre cei plecați unii au ajuns medici la curțile europene, alții la ale califilor, unde erau mai bine primiți și onorați. Chiar Mohamed al II-lea cuceritorul Constantinopolului avea un medic evreu, pe Hakim Iacob. șahul Persiei Uzun Hasan
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
au apărut simultan. Medicina de asistență caritabilă și experiența medicală empirică s-au dublat pe parcurs, deși, în secolul XII unele Concilii interziceau călugărilor să practice medicina, făcând loc medicilor laici și cărților. Episcopul Isidor din Cartagina, funcționând în Sevilla spaniolă, în cele 8 volume ale Etimologiilor sau Originilor ca și în Despre natura lucrurilor scrise în latină, înscrie texte medicale din înaintașii cunoscuți, cum face și Benedict Crispus episcop de Milano în Comentariul medical, inspirându-se din Pliniu cel Bătrân
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pentru care observația trebuie să releve exactitatea raportului cauză-efect și obiect-subiect. PERSONALITĂȚI MEDICALE REPREZENTATIVE ALE RENAȘTERII UN ANATOMIST : ANDREAS VESAL (1514 - 1564) Descendent dintr-o familie de medici belgieni de origine germană, Vesal a dobândit la un moment dat naționalitatea spaniolă, prin profesie fiind adoptat și de Franța și Italia. Vesal face studii la Louvain, Paris, Montpellier, Padova și ajunge profesor universitar, autor de cărți medicale, celebru practician și fondator al Anatomiei moderne. Opera sa, variată și originală îl face cunoscut
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
între comedie și tragedie este tot atât de riguroasă în epoca clasică ca în Antichitate. Influența lui Aristotel, redescoperirea, chiar de la începutul Renașterii, a tragediilor lui Seneca, introduc în Italia și în Franța separarea genurilor comic și tragic, necunoscută în rest. Comedia spaniolă, teatrul elisabetan suprapun procedeele de compoziție ale lui Seneca și amestecul de tonuri moștenit din teatrul medieval. Refuzul contaminării genurilor este exclusiv francez. Astfel se explică discreditarea ce va apăsa îndelung asupra teatrelor străine cauzată de teoreticienii francezi, convinși că
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Don Sancho de Aragon, își amintește de El Palacio confuso, cum explică chiar el în Examenul din 1660: Această piesă este complet inventată, dar nu este cu totul a mea. Ceea ce primul act are fastuos, este scos dintr-o comedie spaniolă intitulată El Palacio confuso". Cât despre Molière, care fură cu drag de la toți predecesorii săi, el ia parțial de la Lope intriga din Școala soților (L'Ecole des maris 9). Totuși, chiar de la apariția Clasicismului, o uriașă discreditare apasă în Franța
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din 1753: "Un popor care făcea odinioară paradă în moravurile sale de o gravitate superbă, și în sentimente de o exagerare romanescă, a trebuit să servească drept model unor intrigi pline de incidente și de caractere hiperbolice. Așa este teatrul spaniol. (...) Dar nici aceste exagerări forțate, nicio licență de imaginație care violează toate regulile, niciun rafinament al glumei deseori pueril nu au putut determina să i se refuze lui Lope de Vega unul din primele locuri printre poeții comici moderni. El
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cele mai bune piese ale sale pentru a-l fi imaginat." Marmontel critică totuși lipsa de regularitate în Elemente de literatură (Eléments de littérature) din 1787, ceea ce nu are nimic uimitor din partea unui om care nu iubește drama. "...defectul geniului spaniol este de a nu fi știut să stabilească borne nici imaginației, nici sentimentului. (...) În complicația intrigii, în încurcătura incidentelor, în ciudățenia neprevăzută a evenimentului, care rupe mai degrabă decât deznoadă legăturile încurcate ale acțiunii; într-un amestec bizar de bufonerie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
postura de modele trei autori care sunt la originea unor teorii estetice scenice foarte diferite, Sofocle, Shakespeare și Diderot. Partizan al simplității acțiunii, el le reproșează francezilor, lui Corneille în special, pe care nu-l apreciază deloc, intrigile complicate. Teatrul spaniol, care a introdus pe scena europeană numeroase procedee favorizând reluarea în salturi a intrigii, a exercitat, după părerea lui, o influență dezastruoasă. El reia, asupra acestui punct, unele din argumentele lui Diderot împotriva Clasicismului francez, mergând chiar până la traducerea, în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și de loc, vorbind de "unități de zi" și instaurând ceea ce Corneille numește, în perioada sa preclasică, "unitatea de oraș". "Dimpotrivă, francezii, cărora nu le plăcea nicicum adevărata unitate de acțiune și care fuseseră contaminați de intrigile barbare ale pieselor spaniole înainte de a cunoaște simplitatea greacă, au considerat unitățile de timp și de loc nu ca pe niște urmări ale unității de acțiune, ci ca pe niște condiții indispensabile în ele însele ale reprezentării unei acțiuni. Ei au crezut că trebuie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
publicului este câștigată de piesele cu mașinării și intermedii muzicale. Comparând, la Biblioteca din Pavia unde face o ședere cu ocazia studiilor sale de drept, starea teatrului italian cu cea a teatrului altor țări din Europa, adică a teatrului englez, spaniol și francez, Goldoni deplânge, întristat, absența unor texte dramatice italienești de seamă. "Scotocind mereu prin această bibliotecă, scrie el în prima parte a Memoriilor sale, am văzut teatre englezești, teatre spaniole și teatre franțuzești; nu am găsit niciun fel de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatrului altor țări din Europa, adică a teatrului englez, spaniol și francez, Goldoni deplânge, întristat, absența unor texte dramatice italienești de seamă. "Scotocind mereu prin această bibliotecă, scrie el în prima parte a Memoriilor sale, am văzut teatre englezești, teatre spaniole și teatre franțuzești; nu am găsit niciun fel de teatre italienești. Erau pe ici pe colo piese italienești de pe vremuri, dar nicio culegere, nicio colecție care să facă onoare Italiei. Am văzut cu durere că îi lipsește ceva acestei Națiuni
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din niște cercuri reduse, nu sunt jucate. Mérimée (1803-1870) își citește, în 1823, în fața unui grup de prieteni din care face parte Stendhal, piesele, care vor fi publicate doi ani mai târziu cu titlul enigmatic Teatrul lui Clara Gazul, comediantă spaniolă 67. Hugo trebuie și el să se mulțumească, în 1827, să citească Cromwell, lucrare pe care nu o va vedea reprezentată în timpul vieții. De-abia în 1829 triumfă pe scenă prima dramă romantică, Henric III și curtea lui, de Alexandre
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scenă: "Je ne voudrais pas écrire ou je voudrais être Shakespeare ou Schiller!"70Astfel începe o nouă fascinație pentru literaturile nordului, în timp ce până atunci, în Europa, numai țările latine, cu marile lor perioade de apogeu, Renașterea italiană, Secolul de Aur spaniol, Clasicismul francez, jucaseră rolul de far. După Anglia și Germania, mai târziu, va urma rândul Rusiei. 5.1. Influența străină Doamnei de Staël îi revine meritul de a fi introdus în Franța literatura germană. Cu ocazia unei călătorii la Weimar
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]