19,182 matches
-
săi, îl întrerupse însă la un un moment dat cu o observație, iar el se întorsese uimit către acela fiindcă nu era obișnuit ca cineva să-i fie împotrivă de față cu toți ceilalți: „Spui că nu e cinstită judecata stăpânului căpitane Baraba, dar noi oare suntem oameni cinstiți?” spusese acela pe un ton liniștit. Baraba se oprise încurcat fiindcă el era de fapt cel mai vehement apărător al omului cu talantul îngropat, și devenise un fel de avocat al lui
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
acela dintre oameni care în ziua de azi îți va înapoia talantul după ce va trece foarte mult timp?” întrebase el retoric. ,,Nimeni!... Vă spun eu că nimeni! Toți vor lua talantul și vor fugi cu el fiindcă vor ști că stăpânul va veni după mult timp, sau poate nu va mai veni niciodată! Însă povestioara talanților pare că mai are un sens ascuns. E legea săracului prietene, sau nu pricepi? se adresă el acelui tovarăș al său. -Omului nu i se
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
aia m-am făcut tâlhar fiindcă nu accept să fiu înșelat și călcat în picioare de niște netrebnici care-și zic stăpâni! Mă identific deci cu omul care și-a îngropat talantul iar apoi l-a înapoiat după un timp stăpânului său, intact, fără știrbitură, sau vre-o altă alterare. Și oricum situația e mult mai bună decât dacă sluga ar fi cheltuit talantul și n-ar fi reușit să scoată nimic din el! ” Celălalt îi zâmbise la lumina torțelor și
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
ajuți pe alții de asemenea. Poți să-ți aduci jertfa ta cu acestea. Deci talantul este la noi tot timpul. Cine îngroapă talantul nu numai că nu dorește să facă binele ci refuză de fapt să-l facă. De aceea stăpânul îl pedepsește atât de aspru pe slujitorul acesta fiindcă ar fi putut face binele și nu l-a făcut, ci a refuzat să-l facă, și asta din lene și răutate. Iar cel care totuși cheltuie talantul și nu-și
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
fi putut face binele și nu l-a făcut, ci a refuzat să-l facă, și asta din lene și răutate. Iar cel care totuși cheltuie talantul și nu-și aduce dobânda sa, măcar a încercat să facă ceva, iar stăpânul îi află osteneala și îl poate ierta, ba mai mult îl poate pune la loc de cinste ca pe unul care a reușit deja să aducă câștig. Pe când, cel care îngroapă talantul se îngroapă pe sine în lene și nepăsare
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
loc de cinste ca pe unul care a reușit deja să aducă câștig. Pe când, cel care îngroapă talantul se îngroapă pe sine în lene și nepăsare, sau în necinste și fapte rele, cum suntem și noi de altfel, refuzând bogăția stăpânului și de aceea stăpânul este supărat pe acel om. Astfel omul tău Baraba, nu e doar dușmanul stăpânului, ci și al lui însuși. Iată deci cui țineai partea...” El însă îi răspunsese cu asprime ridicându-se iute în picioare cu
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
pe unul care a reușit deja să aducă câștig. Pe când, cel care îngroapă talantul se îngroapă pe sine în lene și nepăsare, sau în necinste și fapte rele, cum suntem și noi de altfel, refuzând bogăția stăpânului și de aceea stăpânul este supărat pe acel om. Astfel omul tău Baraba, nu e doar dușmanul stăpânului, ci și al lui însuși. Iată deci cui țineai partea...” El însă îi răspunsese cu asprime ridicându-se iute în picioare cu pumnii strânși, amenințători. ,,De ce
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
se îngroapă pe sine în lene și nepăsare, sau în necinste și fapte rele, cum suntem și noi de altfel, refuzând bogăția stăpânului și de aceea stăpânul este supărat pe acel om. Astfel omul tău Baraba, nu e doar dușmanul stăpânului, ci și al lui însuși. Iată deci cui țineai partea...” El însă îi răspunsese cu asprime ridicându-se iute în picioare cu pumnii strânși, amenințători. ,,De ce nu te duci după Iisus și ai săi și lasă-ne pe noi în
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
jutorul acestor sfinte icoane să ne vindece, să ne miluiască, să ne poarte de grijă și să ne mântuiască sufletele noastre, dacă mai credem în așa ceva!... Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Despre Sfintele Icoane - adevăr al învățăturii despre Iisus Hristos Domnul, Stăpânul și Mântuitorul - importanța și celebritatea lor / Stelian Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 68, Anul I, 09 martie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stelian Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/350446_a_351775]
-
de 25 martie, totdeauna în perioada binecuvântată a Sfântului și Marelui Post al Paștilor, sărbătorim cu profundă și cucernică evlavie creștină Prasnicul Buneivestiri - eveniment și moment ce constituie începutul răscumpărării, iertării și mântuirii noastre în Iisus Hristos - Fiul Tatălui, Domnul, Stăpânul și Mântuitorul sufletelor și trupurilor noastre - cele afectate de mulțimea păcatelor și a patimilor, ce ne copleșesc și stăpânesc în tot ceasul și în tot locul, pe acest pământ. Spre deosebire de ceilalți evangheliști, Sfântul Apostol și Evanghelist Luca își începe relatarea
DESPRE PRASNICUL BUNEIVESTIRI SAU ÎNCEPUTUL MÂNTURII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 84 din 25 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350499_a_351828]
-
o mână care să ne fie întinsă, sau să ne cuprindă în brațe și care să ne spună un cuvânt de încurajare în acele momente? De un prieten adevărat avem nevoie oricare dintre noi, indiferent cât de siguri și de stăpâni am fi pe noi, sau ne-am putea considera uneori...Sunt momente în viață care nu le putem trăi la fel de intens, și peste care nu putem să le trecem la fel de ușor fără să avem alături de noi un prieten adevărat. Lucrurile
PRIETENUL ... ÎNGERUL NOSTRU PĂZITOR! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350547_a_351876]
-
și o nenorocire. Astfel într-una din zile Nero își prinse piciorul din față între ulucile gardului. Cum să scoată bieții copii laba câinelui fără să-l doară? Plângea și scherlăia de ți se rupea sufletul de mila lui. Repede stăpânul vine să-i scoată piciorul, dar nu reușește și acesta i se prinde și mai rău. De durere îl mușcă de braț. Până la urmă reușește să-l elibereze. Câte înjurături, câtă ocară a primit din partea stăpânului. Cu lacrimi în ochi
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
de mila lui. Repede stăpânul vine să-i scoată piciorul, dar nu reușește și acesta i se prinde și mai rău. De durere îl mușcă de braț. Până la urmă reușește să-l elibereze. Câte înjurături, câtă ocară a primit din partea stăpânului. Cu lacrimi în ochi animalul își asuma dojana. - Ei, lasă că-ți arăt eu ție! - exclamă tatăl. Nervos din cale afară că l-a mușcat, stăpînul îl ademenește pe dealul din apropiere. Săracul șchiopăta și în trei picioare, cu lacrimile
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
braț. Până la urmă reușește să-l elibereze. Câte înjurături, câtă ocară a primit din partea stăpânului. Cu lacrimi în ochi animalul își asuma dojana. - Ei, lasă că-ți arăt eu ție! - exclamă tatăl. Nervos din cale afară că l-a mușcat, stăpînul îl ademenește pe dealul din apropiere. Săracul șchiopăta și în trei picioare, cu lacrimile curgându-i, își urma credincios stăpânul. Copiii alergau în urma tatălui și-l implorau să-l ierte. - Te rugăm să-l ierți că de durere poate nici
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
își asuma dojana. - Ei, lasă că-ți arăt eu ție! - exclamă tatăl. Nervos din cale afară că l-a mușcat, stăpînul îl ademenește pe dealul din apropiere. Săracul șchiopăta și în trei picioare, cu lacrimile curgându-i, își urma credincios stăpânul. Copiii alergau în urma tatălui și-l implorau să-l ierte. - Te rugăm să-l ierți că de durere poate nici nu și-a dat seama că te-a mușcat, - îl ruga fetița cu lacrimi în ochi. - Pedepsește-ne pe noi
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
implorau să-l ierte. - Te rugăm să-l ierți că de durere poate nici nu și-a dat seama că te-a mușcat, - îl ruga fetița cu lacrimi în ochi. - Pedepsește-ne pe noi în locul său! - adăugă băiatul printre suspine. Stăpânul cu o figură gravă înainta cu pași apăsați și nu zicea nimic. - Poc! Poc! - se aude de peste deal. -Nero! Nero! - strigau copiii. - Nero! strigă înduioșat și stăpânul. Cu o ultimă sforțare Nero își ridică capul din care șiroia sângele iar
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
lacrimi în ochi. - Pedepsește-ne pe noi în locul său! - adăugă băiatul printre suspine. Stăpânul cu o figură gravă înainta cu pași apăsați și nu zicea nimic. - Poc! Poc! - se aude de peste deal. -Nero! Nero! - strigau copiii. - Nero! strigă înduioșat și stăpânul. Cu o ultimă sforțare Nero își ridică capul din care șiroia sângele iar râuri de lacrimi se prelingeau din cei doi ochișori încețoșați de apa morții și îi răspunse prin două gemete lungi, apoi se lăsă moale pe iarba fragedă
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
morții și îi răspunse prin două gemete lungi, apoi se lăsă moale pe iarba fragedă a pajiștei și înțepeni. Boticul mic și umed acum era aspru și rece. Piciorușele din față erau împreunate parcă pentru rugăciune. Rugăciune față de cine? De stăpânul pe care l-a slujit cu devotament? Atâtea lacrimi și atâta tristețe și un singur cuvânt: NERO! Referință Bibliografică: NERO / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1244, Anul IV, 28 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
în glasul Regelui Unic care cheamă la ieșirea din întunericul cel atât de spăimos și intrarea în Țara Libertății, în pământ făgăduit și de sângele Mielului sfințit. Brâncoveanu este un sfânt pentru că a înțeles că sluga nu poate fi deasupra stăpânului, că omul este vas de mare preț lucrat de mâinile lui Dumnezeu și Dumnezeu trebuie să liturghisescă acolo în profunzimea creaturii, în inima omului, adevărat altar de jertfă. Dumnezeu ne plimbă viața prin foc de iubire ca să pricepem, ca să ne
IN NIMBUL CRUCII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350569_a_351898]
-
pe soclul nostru sufletesc: începea concertul „Benone ’77”; începeau să urce în neconstrânsă libertate la cristalul vitrinei cerești, nu stele și nici duhuri de sfinți, ci banchize de flori de cântece cu patimile, dorurile, dragostele omenești; începea sărbătoarea unui soare stăpân nu al înălțimii vulturului ci al albei lumini din fântânițele în care susură folclorul neamului. Surâd de șaizeci de ani nemuritoarele cântece ale maestrului Benone Sinulescu, iar pietrele din izvoare, mai rare și cu mistere mai fermecătoare ca giuvaerul, întorc
BENONE SINULESCU. ÎN NERĂBDAREA ANIVERSĂRILOR CE VOR SĂ MAI VINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350576_a_351905]
-
odios... Și când te gândești că simbolul imaginii mele ar trebui să te facă să fii măcar demn, dacă nu deștept, că asta este chiar imposibil! - Băiii, fi atent ce spui că io nu-s un terchea-berchea oarecare, io-s stăpânul acestui regat, io-s dă stirpe divină, io-s legea pă pământu’ ăsta, pe când tu... tu ești un biet animal fără nici un drept și dacă vreau io... Inorogul veni aproape de rege și cu vârful cornului îi atinse ușor pieptul în dreptul
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
inorogii are aripi! Eu am aflat primul... Mă voi numi de acum Marele Inorog Înaripat... Hai, că-s tare, bâiguia regele, stând încă prăvălit lângă tulpina zgrunțuroasă a stejarului... Marele Armaș, oarecum impacientat de absența prea îndelungată a iubitului său stăpân, se întoarse către Marele Hăitaș și îi spuse: - Băi, Axinte, vezi, bă, unde-i boosu’, că-m’ bag picioarele-n ea dă treabă! Am surzit trăgând io-n locu’ lui, și-s plictisit de moarte. Și zi și tâmpitului ăla
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
o planetă unde bărbații au alte apucături și rasa noastră se stinge! Din toate lumile te-am ales pe tine, ești singurul exemplar perfect pe care l-am găsit și care ne poate salva. Vino cu noi și vei fi stăpânul întregii planete. Aici, spre cinstea lui, Trică a refuzat ferm, spunând că el își iubește țara, că localitatea în care trăiește este cea mai frumoasă din lume, chiar dacă el nu mai văzuse o alta și, în sfârșit, cine să mai
ABDUCTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350603_a_351932]
-
o alta și, în sfârșit, cine să mai aibă grijă de copii că, uite, peste două zile vine alocația. Ființele au început să piuie gingaș, puțin trist, însă după un scurt timp, una dintre ele, care părea mai isteață, spuse: - Stăpâne, noi suntem sclavele tale și dacă așa îți este voia noi nu putem decât să ne supunem. Îngăduie însă ca din trupul tău divin să luăm câțiva stropi de ADN pentru a salva lumea noastră care te adoră! - Fă, nu
ABDUCTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350603_a_351932]
-
fire, iar acum și mai și, pentru că era divin. Foarte fericite, zânele își lipiră trupurile calde și frumos mirositoare de el, cât despre limbuțele lor trandafirii și iscusite, ce să mai vorbim! Pe scurt, Trică intră în extaz, așa cum numai stăpânii de haremuri pot să o facă și din când în când fiorul acela devenit acum fierbinte îl trecea din creștet până la călcâie, iar superbul său ADN pleca, picătură cu picătură, pentru a salva o lume pierdută undeva în negura cosmosului
ABDUCTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350603_a_351932]