11,661 matches
-
dure. O asemenea analiză transformă un act „ciudat” într-un act familiar, care nu mai apare atât de curios, ci oarecum „natural”. Evident, aceasta nu este o explicație de tip științific. Este ca și cum ai explica întregul comportament uman prin intențiile subiective conștiente ale persoanelor, excluzând ca inutilă psihologia. Subiectivitatea, tocmai în calitatea sa de „vehicul” al determinismului, poartă în sine influența diferiților factori, dar într-o manieră neexplicată. De exemplu, cum putem înțelege măsurile drastice luate de către un domnitor oarecare împotriva
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
imagina dacă asupra unui asemenea comportament factorul a poate sau nu să contribuie, dar pot să imaginez și alți factori care ar putea să fie relevanți și, de asemenea, pot aproxima cum acționează acești factori asupra mea, prin ce forme subiective. În cazul lui Vlad Țepeș, de exemplu, istoricul ar putea ajunge intuitiv la concluzia că numai luarea în considerare a unor factori obiectivi sociali nu ar putea explica comportamentul acestuia. Situația politică și socială internațională și internă să zicem nu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
căi social-culturale. În unele cazuri probabil că nici nu este vorba de o alegere efectivă. Există însă situații în care cele două mari opțiuni au fost mai mult sau mai puțin egal probabile. Un eveniment oarecare, o întâmplare, o decizie subiectivă au fost suficiente pentru a declanșa un șir de evenimente distincte. Nu este cred nevoie de a argumenta mai mult în favoarea acestei teze. Sunt împrejurări în care evenimentul poate fi creator de structură, împingând dezvoltarea socială într-o direcție distinctă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În perspectiva sa se încearcă a se determina empiric care sunt fazele prin care trece o comunitate, succesiunea lor necesară, fără însă a se aprecia dacă acest lucru este bun sau rău, preferabil sau nu. Evaluarea este o chestiune strict subiectivă. Cercetarea științifică trebuie însă să facă abstracție de preferințele cercetătorului sau ale oricărui alt subiect și să descrie realitatea așa cum este ea, în propriii ei termeni. Conceptul de progres poate figura la nivelul filosofiei, al speculației, dar în nici un caz
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
structura generală a teoriei marxiste. Și cu această ocazie este interesant să punctăm, totodată, și modul în care teoria marxistă oferă un răspuns la obiecțiile aduse ideii de progres. Marxismul nu face o separare netă între criteriile obiective și cele subiective, între cele de fapt și cele valorice, între criteriile sociale și criteriile umane. Subiectivitatea este o expresie a condițiilor obiective, și nu ceva complet independent. Același lucru este valabil și în legătură cu sistemul de valori. Valorileumane sunt expresii ale unor necesități
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
duce treptat la ameliorarea condiției umane. Din acest punct de vedere, evoluția societății reprezintă totodată și un progres. Care sunt criteriile progresului? Ele sunt și în teoria marxistă referitoare la condiția umană. Dar nu la nu set de valori strict subiective, ci la condiția umană înțeleasă în mod obiectiv ca oricare altă realitate. Omul are necesitățile sale specifice, care nu sunt creații subiective arbitrare, ci caracteristici obiective ale sale. Progres înseamnă gradul în care sunt satisfăcute aceste necesități. În teoria lui
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Ele sunt și în teoria marxistă referitoare la condiția umană. Dar nu la nu set de valori strict subiective, ci la condiția umană înțeleasă în mod obiectiv ca oricare altă realitate. Omul are necesitățile sale specifice, care nu sunt creații subiective arbitrare, ci caracteristici obiective ale sale. Progres înseamnă gradul în care sunt satisfăcute aceste necesități. În teoria lui Marx, societatea este un proces progresiv, deoarece prin dezvoltarea sa sunt asigurate într-o măsură tot mai largă condițiile necesare vieții umane
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și grupuri sociale care o compuneau. Pe de o parte, clasa feudalilor o considera perfect normală, justificată, bună, chiar rațională. Pe de altă parte, burghezia o aprecia ca fiind complet irațională, nedreaptă, nefirească, opusă naturii umane. Putem utiliza aceste estimări subiective drept bază pentru o evaluare mai generală a poziției în seria evolutivă a societății feudale a secolului al XVIII-lea? În aparență, nu. Unii o consideră bună, alții rea. A cui opinie este justificată? Avem vreun criteriu pentru a considera
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În aceste condiții, putem utiliza atitudinea colectivității, aprecierile lor ca un criteriu al progresului? Putem considera că ceea ce coincide cu aspirațiile unei colectivități sau ale unei clase sociale reprezintă în mod real un progres? Teoria marxistă face posibilă utilizarea orientărilor subiective ale colectivităților, chiar în condițiile în care există multă variație în ceea ce le privește, ca unul dintre criteriile progresului social (și, totodată, al evoluției). În primul rând, progresul se realizează prin modificarea formelor de organizare în raport cu noile condiții obiective care
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
condițiile obiective, deci care sunt necesare, vor apărea ca pozitive, dezirabile la nivelul conștiinței participanților, în timp ce formele de organizare „învechite”, care nu mai corespund condițiilor obiective noi, vor apărea ca negative, trebuind să fie înlocuite (Marx,1958). Această corespondență între subiectiv și obiectiv ne permite să utilizăm conștiința comunităților ca fiind simptomatică pentru tendințele obiective de schimbare.Indignarea morală, spune Marx (1958), nu este o cauză a schimbării unei societăți, ci doar un simptom al învechirii sale în ordine naturală. Teza
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
permite să utilizăm conștiința comunităților ca fiind simptomatică pentru tendințele obiective de schimbare.Indignarea morală, spune Marx (1958), nu este o cauză a schimbării unei societăți, ci doar un simptom al învechirii sale în ordine naturală. Teza acestei corespondențe între subiectiv și obiectiv exprimă, de asemenea, ceea ce era formulat mai înainte, ca principiu al raționalității. Colectivitatea percepe totalitatea condițiilor în care își desfășoară activitatea și, prin experiența ei practică, resimte concordanța sau discordanța acestora cu formele de organizare socială. Neconcordanța între
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
grupuri sociale în cadrul uneisocietăți neomogene: unele interesate în dezvoltarea forțelor productive ale societății și altele conservatoare, ale căror interese sunt legate de menținerea formelor învechite. Clasele și grupurile sociale progresiste prin poziția lor obiectivă în cadrul sistemului social vor deveni și subiectiv purtătoarele acestuia. Din această cauză, nu orice manifestare a conștiinței sociale este simptomatică pentru tendințele evolutive ale societății, ci doar conștiința claselor și a grupurilor sociale care sunt legate obiectiv de dezvoltarea societății. Conceptul de „mase populare” este folosit de către
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cel puțin la limită, stările lumii relevante pentru decizie sunt în principiu predictibile, dacă deținem cunoștințele necesare. Modelul laplacean al determinismului presupune la o lume de acest tip: strict determinată și previzibilă, în care probabilitatea are doar un sens pur subiectiv. Știința și filosofia contemporane au abandonat complet o asemenea presupoziție. Lumea nu mai poate fi gândită ca fiind deterministă într-un asemenea sens strict. Stările viitoare ale lumii nu decurg cu necesitate implacabilă din stările actuale. Desigur, nu trăim nici
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
le impune. Pe baza cunoștințelor sale limitate, care pot fi mereu îmbunătățite, decidentul atribuie probabilități de întâmplare diferitelor evenimente. În fapt, teoria actuală a deciziei probabiliste utilizează ceea ce curent este desemnat ca probabilități de tip bayesian și care sunt probabilități subiective, estimări probabiliste ale subiecților, și nu probabilități obiective. Indiferent dacă lumea, în mod real, este complet deterministă sau nu, capacitatea noastră de cunoaștere și deci și de predicție este, la un moment dat, limitată, motiv pentru care nu putem lucra
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
metodele analitice de decizie să fie inaplicabile, decidentul trebuind să recurgă parțial la metode nonanalitice. PROPOZIȚIA 1.3: Nu există principial nici o garanție că, în condiții de incertitudine, decidentul va identifica soluția cea mai bună, nici în mod obiectiv, nici subiectiv, relativ la nivelul cunoștințelor de care dispune. Dacă modelul clasic asuma certitudinea asupra faptului că decizia luată este, cel puțin la nivelul cunoștințelor existente, cea mai bună posibil, modelul analizat aici abandonează această presupoziție. Nu poate fi identificată nici o garanție că
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
poate duce la o altă concluzie. Aplicarea metodelor analitice în acest caz nu duce în mod necesar, tocmai din acest motiv, la identitatea soluției optime, nici în sens obiectiv - cea mai bună soluție posibilă în mod absolut -, nici în sens subiectiv - cea mai bună soluție formulabilă la nivelul cunoștințelor existente. Metodele analitice aplicate în aceste condiții asigură doar o optimalitate tendențială, nu efectivă. Ele sunt orientate spre identificarea soluției optime, dar rezultatele rămân mereu incerte, înalt discutabile, nu datorită calculului rațional
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care tinde să o adopte și să o dezvolte. Analiza sa amănunțită însă necesită un efort aparte. Strategiile de decizie și dinamica incertitudiniitc "Strategiile de decizie și dinamica incertitudinii" Contrar presupoziției tacite a teoriilor curente ale deciziei, cantitatea de incertitudine subiectivă produsă în procesul decizional nu este independentă de strategia de decizie utilizată, dimpotrivă. PROPOZIȚIA 2.7.: Calitatea de incertitudine subiectivă produsă în procesul decizional este în funcție de strategia de decizie utilizară. Mecanismele de tip cibernetic sunt asociate cu un grad foarte
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și dinamica incertitudiniitc "Strategiile de decizie și dinamica incertitudinii" Contrar presupoziției tacite a teoriilor curente ale deciziei, cantitatea de incertitudine subiectivă produsă în procesul decizional nu este independentă de strategia de decizie utilizată, dimpotrivă. PROPOZIȚIA 2.7.: Calitatea de incertitudine subiectivă produsă în procesul decizional este în funcție de strategia de decizie utilizară. Mecanismele de tip cibernetic sunt asociate cu un grad foarte redus de incertitudine subiectivă, în timp ce mecanismele de tip decizional sunt, dimpotrivă, asociate cu un grad ridicat de incertitudine. Fiind un
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
decizional nu este independentă de strategia de decizie utilizată, dimpotrivă. PROPOZIȚIA 2.7.: Calitatea de incertitudine subiectivă produsă în procesul decizional este în funcție de strategia de decizie utilizară. Mecanismele de tip cibernetic sunt asociate cu un grad foarte redus de incertitudine subiectivă, în timp ce mecanismele de tip decizional sunt, dimpotrivă, asociate cu un grad ridicat de incertitudine. Fiind un mod nedecizional, necognitiv de soluționare a problemelor, modelul cibernetic ar trebui, în principiu, să nu producă nici un fel de incertitudine. Strategia satisfăcătorului, prin natura
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ca produs al presiunii incertitudinii este de natură să multiplice soluțiile alternative, punctele de vedere, înlocuind CERTITUDINEA X cu INCERTITUDINEA Y. Sistemul va experimenta dramatic incapacitatea de a structura imaginea cognitivă datorită multiplicării cunoștințelor. Figura 16.2. Relația dintre incertitudinea subiectivă și incertitudinea obiectivă Confruntate cu incertitudinea, sistemele care practică strategia satisfăcătorului pot evolua în direcții distincte: fie spre un proces decizional complet, cum este cel cerut de modelul analitic, asumând incertitudinea și căutând să o reducă cu mijloace cognitive, fie
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
decât cel care practică strategia optimalității tendențiale. Strategia optimalității tendențiale este caracterizată, dimpotrivă, prin asumarea incertitudinii și prin încercarea de a o reduce cognitiv printr-un proces decizional complet. Ea prezintă, prin însăși natura sa, un grad ridicat de incertitudine subiectivă, considerată însă a fi reductibilă printr-un proces iterativ. Incertitudinea asociată cu strategia satisfăcătorului este mai mult de tip ireductibil și, din această cauză, prezintă consecințe distructive mai pronunțate decât incertitudinea predominant reductibilă asociată cu strategia optimalității tendențiale. Vulnerabilitatea acestei
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
utilizând conceptele pavloviene, pe care le considera ca fiind una dintre verigile indispensabile elaborării sale teoretice, Skinner și-a bazat analiza sa experimentală a comportamentului pe legea efectului a cărui autor este Thorndike. Skinner va operaționaliza această lege înlocuind termenii subiectivi de „recompensă” și „pedeapsă” cu un termen mai neutru: „întărire”. Contingențele întăririi Perspectiva neodarwiniană a lui Skinner înglobează în examinarea relației răspuns-întărire situațiile și interacțiunile care preced, însoțesc și succed imediat comportamentul, ansamblul constituind ceea ce el numește „contingențele întăririi”. O
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
relație între doi indivizi care, într-un dialog cu totul special, elaborează o cercetare în vederea identificării unei soluții la problemele ce afectează unul dintre protagoniști. Această relație este inițiată de persoana care solicită un ajutor specializat ca urmare a trăirii subiective a unei dereglări/dezordini a stării sale psihologice, trăită sub forma unei probleme care nu este înțeleasă și care persistă de mai mult sau mai puțin timp. Cererea se situează întotdeauna în cadrul unei „teorii” personale, mai mult sau mai puțin
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
descrisă, în general, de către subiect. Această descriere se realizează mai ușor pentru comportamentele motorii, dar este mai laborioasă uneori pentru aspectele cognitive sau manifestările emoționale, atunci când trebuie să se delimiteze conținuturile gândurilor sau să se distingă aspectele fiziologice, expresive și subiective ale emoțiilor. Pentru o evaluare precisă a frecvenței, a intensității sau a duratei, subiectul este invitat să îndeplinească o sarcină care presupune un exercițiu de auto-observare după criterii determinate cu o durată limitată. Limitată la unul sau două comportamente circumscrise
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
bine de zece ani de rătăciri terapeutice, de diagnostic greșit sau de absența unui diagnostic, de pierdere a speranței dar și a motivației și a încrederii în ajutorul unui terapeut, neîncrederea, chiar opoziția, sunt puternice. Dincolo de caracterul aleatoriu și puternic subiectiv al oricărei întâlniri dintre doi indivizi, empatia, această facultate a terapeutului de a se pune în locul celuilalt, de a percepe ceea ce resimte acesta, face posibil efortul terapeutic al cărui obiectiv primordial este schimbarea. Ascultare activă și ascultare pasivă Orice persoană
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]