5,950 matches
-
nu, îți explic. Gh. P. doi: Bravo, profesore, bravo! Atunci ia spune, cînd un coleg, un prieten, un prieten bun, un prieten în care ai încredere, mă rog, ce mai, un prieten adevărat, ei, cînd prietenul ăsta vrea să-ți sufle nevasta, este el un om demn? Gh. P. unu: (evident, a priceput aluzia; pauză plină de priviri și de mișcări care, parcă, ar promite ceva...) Păi..., uite ce-ți spun eu... Eu îți spun că n-am vrut să-ți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nevasta, este el un om demn? Gh. P. unu: (evident, a priceput aluzia; pauză plină de priviri și de mișcări care, parcă, ar promite ceva...) Păi..., uite ce-ți spun eu... Eu îți spun că n-am vrut să-ți suflu nevasta..., eu doar m-am îndrăgosti de ea... Atât numai... Gh. P. doi: Hm!, numai atât, ai! Gh. P. unu: Da tu ce-ai vrea acum, să-ți spun că m-am culcat cu nevastă-ta..., că-i șopteam pasionat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se spune că le știi pe toate..., spune-mi ce știi despre mine... (pauză); hai, nu te jena... că poate am făcut ceva rău și nu știu... (pauză) Măi spiritule... hai, zi... (ia floarea în mînă, o plimbă pe deasupra mesei, suflă în ea ca într-un microfon) Alo! Dom'le, nu intră... ori doarme... ori e plecat... ori... (duce floarea la ureche) e ruptă legătura cu lumea cealaltă... am pierdut legătura cu iadul... Trimisul lui Dumnezeu: Nu-ți răspunde pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
facerea lumii, din interacțiunea elementelor primordiale se naște, mai întâi, forța malefică, Nefârtatul Dumnezeu există, fără a fi crea sau făcut: "Dintâi și-ntâi, atârna în aer, purtat de vânt, un munte, din vârful căruia ieșea foc. Din focul acesta, suflat de vânturi, s-a făcut o femeie, dar nu era vie, avea numai trup. Suflând vântul și mai tare, a rădicat-o și a dus-o până la vântul cel mai de sus. Acolo ea a căpătat suflare și s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fără a fi crea sau făcut: "Dintâi și-ntâi, atârna în aer, purtat de vânt, un munte, din vârful căruia ieșea foc. Din focul acesta, suflat de vânturi, s-a făcut o femeie, dar nu era vie, avea numai trup. Suflând vântul și mai tare, a rădicat-o și a dus-o până la vântul cel mai de sus. Acolo ea a căpătat suflare și s-a coborât pe munte înapoi. Aicea a găsit două bucăți de fier și de iuțeală mare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a purces ș-a făcut doi băieți de gemene, doi necurați și anume: pe cel șchiop, dar cuminte, și pe celălalt mai prost."188 Pământul este creat din "lutul din mare" adus de necurat, desăvârșit de "suflarea divină": "Dumnezeu a suflat și turta a început a crește până când n-a mai putut-o ținea și a lăsat-o pe apă".189 Focul ca și celelalte elemente se înfățișează dual: preexistent, ca adjuvant al plăsmuirii cosmosului, dar și creat după geneza universului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
plângi N., ce te vaieri? / -Da eu cum nu m-oi cânta / Și cum nu m-oi văiera / Dacă-s de picioare-mpiedicată / Și de mânuri sunt legată, / Cu ochii nimic nu văd, / Cu urechile n-aud, / Cu nasul nu pot sufla, / Cu gura nu pot grăi! / Maica Domnului / Din poarta cerului / M-a auzit, / Scară de aur a făcut, / La mine s-a coborât, / De cămașă neagră / M-a dezbrăcat, / De mâna dreaptă / M-a luat, / În apa Garaleului / De trei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
luat, / În apa Garaleului / De trei ori m-a cufundat, / De tot urâtul m-a spălat, / De picioare m-a deschiedecat, / De mânuri m-a dezlegat, / Viderile mi le-a dat. / Cu ochii văd, / Cu urechile aud, / Cu nasul pot sufla / Și cu gura pot grăi. Și-am rămas mai curată / Și mai luminată / Ca de Maica Domnului lăsată. Bună dimineața, mieru de rău / Cu prundu de grău, / Cu țimorma de busuioc, / Să-mi dăruiești noroc, / Să fiu de-acum mai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
te mai curăță!" După ce va mai arde, va merge iar la Dumnezeu, îl va întreba iar cât e de curat. Atunci pământul va răspunde: "Ca Isus Hristos!" " Ia amu ești curat!" Focul atunci se va stinge și cele douăsprezece vânturi vor sufla să facă din cenușă o movilă mare și va sta șapte zile. În a șaptea, va trece pe deasupra Sfântul Ilie și va trâmbița, și toate sufletele oamenilor vor ieși din movilă în chip de oi și de capre. Oile le-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
explică geneza focului. Se pare că focul își are obârșiile în plină vară, când Ilie Pălie sau Pălie, care se ține pe 21 iulie, ar fi dat naștere focului, iar Foca, serbată a doua zi după Sfântul Ilie, ar fi suflat în acel foc pentru a-l mări. Pălie se ține pentru "foc" (incendiu, trăsnet) și pentru secetă, când "se pălesc" (se ofilesc) semănăturile, sărbătoare care amintește de Palilia romană, zi închinată zeiței Pales, protectoarea turmelor, zi ținută pe 21 aprilie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un portret uman universal: Luând trupul din pământ / Sufletul din Duhul Sfânt, / Oasele din piatră, / Sângele din Marea Roșie, / Frumusețea din soare, / Ochii din stele, mintea din cer, / Graiul de la Iisus, / Inima din mijlocul pământului, / Gândul din iuțimea fulgerului. / Și a suflat peste el cu duhul / Și l-a-nviat / Și-a alcătuit slove de carte / Din patru părți ale lumii / Și i-a pus numele Adam."137 Omul Cosmos reprezintă liantul mitic dintre lumile originare, lumea cerească și lumea pământească: "Dumnezeu că s-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a apucat să facă soarele. A scaparat o dată cremenea în piatra cea scumpă, dar n-a putut face, a ieșit o sabie. A scaparat a doua oară și s-a făcut o grămăjoară, ca o jemnă mică, rotundă. Dumnezeu a suflat duh sfânt și s-a făcut soarele mare și luminos, mai mare decât pământul nostru, și l-a dat degrabă sub pământ. Când a socotit Dumnezeu, a sculat oamenii, acum era mai multă lumină. Se uită cu toți cu mirare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de această profesoară. Colega mea Mimi (Maria) Scutelnicu fusese ascultată la Chimie și îi trebuia o notă mai mare ca să-i iasă media ultimului trimestru. La una dintre întrebări n-a știut răspunsul dar cineva se pare că i-a suflat. Profesoara a auzit ceva și a cerut să se ridice în picioare cel care a suflat și care va primi nota 1 pentru acest gest. Cum nimeni dintre colegi nu a recunoscut, eu m-am ridicat în picioare anunțând că
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
notă mai mare ca să-i iasă media ultimului trimestru. La una dintre întrebări n-a știut răspunsul dar cineva se pare că i-a suflat. Profesoara a auzit ceva și a cerut să se ridice în picioare cel care a suflat și care va primi nota 1 pentru acest gest. Cum nimeni dintre colegi nu a recunoscut, eu m-am ridicat în picioare anunțând că am suflat, conștientizând faptul că și cu nota 1 media nu-mi era afectată având mai
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
a auzit ceva și a cerut să se ridice în picioare cel care a suflat și care va primi nota 1 pentru acest gest. Cum nimeni dintre colegi nu a recunoscut, eu m-am ridicat în picioare anunțând că am suflat, conștientizând faptul că și cu nota 1 media nu-mi era afectată având mai multe note foarte bune. La acest gest profesoara mi-a spus că o 105 sfidez, a luat catalogul și țipând la noi elevii, a părăsit clasa
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
emoției a avut un rol important în procesul evolutiv al poeziei de după 1944: "Înapoiază-te chiar numai pentru o zi/ de sărbători, când toată lumea se duce acasă,/ când masa e un iaz foșnind de lumini,/ când paharele sunt păsări cântătoare./ Suflând în palma ta încremenită,/ să ți-o încălzesc cu sărutări,/ lumini de lebede să-și ia zborul/ din singuraticele lumânări" (Sărbătoare") Poetul ține făclia unei creații de substanță de-a lungul a patruzeci de ani de existență poetică, dimensionând lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dar mai pe urmă/ spunea Suzana (povestește ea mai departe), se face o cotitură și scapi." O suită de versuri aduc obsesiv ideea alegerii vorbelor, cuvântul devine substanța universului, lumea este palpabilă, prin cuvânt: "cuvântul îl putem așeza, ca și cum am sufla pe geam", apoi, "când ei se vor apropia, îi vor vedea,/ și poate îl vor șterge". După ce ne mărturisește că poezia nu are subiect, ci "vorbire interioară", ne convinge de contrariul, povestind întâmplări: "Adică tot eu să vorbesc despre fața
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
genericul "Ritualuri") sunt poeme-descântec care invocă o iubire pură: "Îl cheamă Ion și-i fecior de om/ Cum n-am cunoscut, cum n-am mai văzut/ Dacă nu-i mai ai trupul să mi-l dai/ Fă-l de la început suflând peste lut.". Motivele folclorice autohtone fac casă bună cu cele de inspirație germană: Hons, Crimhilda, Isolda, Lenore, ielele, șarpele, comoara, Natanael etc. Registrul tematic include și obiceiul dezgropării morților "La șapte ani se dezgroapă morții/ Se pune os lângă os
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai țin interesul treaz. Exemplu: "Cum", "Cu vârful degetelor", "Alfabetul", "Ou", "Semne". Dar iată-l și liric: Iar când pe zbârciturile de pe frunte/ încep să-nainteze ghețarii,/ atunci îngenunche prin cimitire/ Bărbatul în fața femeii,/ Fiul în fața tatălui/ Încercând să-și sufle unul altuia/ câte un fir de iarbă verde" ("Frescă"). În unele poeme din volumul " Tușiți",spectacolul, spunea un critic, este de estradă, în el bufoneria își dă mâna cu absurdul într-un dans amețitor și mustind de haz, sau sec
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
banalizate printr-o prea comodă frecventare. Poate de aceea în Ana nu vedem ziduri, suntem chemați să trăim sentimentul înălțării lor. Astăzi, când la noi se vorbește la tot pasul despre teoria realismului moștenită de la André Bazin, dar nu se suflă un cuvânt despre transsubstanțialitatea cinematografului, aceasta ținând de ignorata galerie a metaforelor creștine conturate în paginile intelectualului catolic, Alexa Visarion mi se pare a fi artistul adecvat unui discurs cinematografic care să aibă îndrăzneala de a se elibera, fie și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
am născut în septembrie, la amiază, în plină lumină, ceea ce a contat mult pentru viața mea. Eram așa de plăpând când m-am nascut, că toată lumea spunea că mor până seara. Și atunci, mama, tânără și neștiutoare, a început să sufle aer cald asupra mea așa îmi povestea ea mai târziu... Și am trăit. Toată copilăria mea a fost o alertă continuă. Tata a avut vreo trei condamnări succesive condamnare pe hârtie 50 de ani de pușcărie, din care executați vreo
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
membru în conducerea superioară a Partidului Național Țărănesc, m-a strâns în brațe, m-a acoperit peste scutece cu o broboadă de borangic a bunicii pe care n-aveam s-o întâlnesc vreodată, fiind plecată dincolo și a început să sufle aer din corpul ei pentru a mă încălzi. N-am murit până seara și relația mea cu mama a dat copilăriei tensiune și poezie deopotrivă. Am trăit amândoi, eu, singurul bărbat al familiei și mama, atacată de pretutindeni, o relație
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
exprimând aspirația spre absolutul cunoașterii. Această temă principală a baladei, exprimată ca fascinație a solarității, se îngemănează cu tema iubirii: iubire imposibilă între Crypto și Enigel, logodnă cosmică, nuntă mitică, între Enigel și soarele, aprins inel. În al doilea rând, sufle tulfân tână este și o sursă a creației, fiindcă prin simetrie inversă, „în oglindă“, reinter pretează mituri străvechi sau mituri estetice („un Luceafăr întors“), creând epicul pur ori lirismul absolut, fără tangență cu realitatea imperfectă. ÎNCHEIERE În final, toate aceste
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ochi, neînvechită, se lecuiește dacă se pisează zahăr de gheață și de cafè, se presură în ochi ș-apoi se pune petecă udă. Este „unt de ou“ (însă cine-l poate face?) care vindecă de tot albeața. Pentru albeață se suflă la vită scoică arsă și pisată, iar la femei se stoarce țîță la ochi. Cuibarul de rîndunică e bun de pus în ochi pentru albeață. Albie Albia să nu o pui pe foc, că te căci mort. Albină Cînd în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
curat, să nu se prin dă de cel care bea nimic, fiind în loc semnul. Copilului nou-născut i se dă de băut apă dintr-un clopoțel sleit, ca să fie cîntăreț mare. Cînd bei apă sau vin dintr-un vas descoperit, să sufli peste fața lui și să verși oleacă, pentru că noaptea dracul se bagă în apă, vin etc. Se crede că sara apa-i necurată; aducînd cineva sara apă în casă, trebuie să zică: „Binecuvîntați apa!“, iară cei din casă să răspundă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]