4,334 matches
-
pe care le instituise, a jucat aici un rol esențial. În iunie 1936 aceste imagini sunt încă vii în memoria noastră colectivă timp de două săptămâni, muncitorii pot să se bucure în sfârșit de marea evadare. Cu chipurile luminoase și surâzând radioși, aceștia se îmbulzesc în "trenurile fericirii". Invadează plajele de pe coasta normandă sau cabanele din Vosgi și Alpi, provocând bombănelile foștilor privilegiați, nemulțumiți să-și vadă locurile de vilegiatură invadate de "țopârlani cu șapcă". Cei care nu-și permit, în ciuda
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
bărbații se lasă atunci seduși de ideea seducției și flirtează, sau au chiar aventuri, pentru a lupta cu amenințarea bătrâneții, a pierderii de sine. "Vă place Brahms?", o întreabă pe Paule, un tânăr avocat Simon, iar întrebarea o face să surâdă, căci "era genul de întrebare pe care i-o puneau băieții când avea șaptesprezece ani". Pentru Paule, flirtul acesta are un efect de întinerire chiar mai mare decât cel produs de cold cream cu care se dă pe față. "Vă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
real și istoric al comunismului românesc. Accentele introspective ale acestui volum îi conferă o dimensiune poetică neobișnuit de intensă, în care narațiunii îi răspund, într-un limbaj liric și ermetic, semnificații imposibil de redat în alt mod - arțarul roșește mărul surâde/ dusu-s-au stelele popcorn ceresc/ regele se-nclină și ucide. Amplificată de o obsesivă recurență a morții, perceperea cât mai acută a realității este, încă din copilărie, o miză existențială. Cadavrul și sicriele, ritul funerar și absența celui plecat
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Căci tradițiile se pierd, iar anumite descrieri ale psihanalizei nu mai au culoare și par a veni din alte vremuri. Ele seamănă cu acele fotografii de epocă din albumele de familie în care vedem un băiețel în costum de marinar, surîzînd timid, strivit alături de un domn înalt cu pălărie și baston, cu privire severă și mustață. Din fericire, tații nu mai sînt ce au fost odinioară și nici supraeul. Cînd este indulgent, mai puțin exigent, ne lasă să trăim ca niște
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pieliți netede se vedeau parcă vinele viorii și când piciorul ei atinge marea, când simte apele muindu-i corpul, surâsul său devine iar nervos și sălbatec, cu toată copilăria ei; în luptă cu oceanul bătrân ea se simte reîntinerind, ea surâde cu gura încleștată de energie și se lasă îmbrățoșărei zgomotoase ale oceanului, tăind din când în când cu brațele albe undele albastre, înotând când pe-o coastă, când pe spate, tologindu-se voluptos pe patul de valuri. Începuse a însera
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
ale oceanului, tăind din când în când cu brațele albe undele albastre, înotând când pe-o coastă, când pe spate, tologindu-se voluptos pe patul de valuri. Începuse a însera și ea iar se lăsa amorului ei cu marea, iar surâdea în fața valurilor cu acea intensivă și dulce voluptate. Își golise gâtul ei de ninsoare, își despletise părul pe umerii rotunzi și pe sânii crescuți în sete de amor, până rămase goală și frumoasă ca o statuă antică, având înaintea acestei
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
consumator mai ciudat un ursuleț de pluș, destul de mare (abia încăpea în scaun...). Hotărăsc să stăm acolo. Mirciulică însă, spre seară, nu știe nimeni de ce, devine iritabil. Ideea de a consuma într-o asemenea companie, e clar că nu-i surîdea. După ce ne-am așezat, a venit o fată simpatică, cu un mini și mai agreabil, să ne întrebe ce dorim. Pînă să ne iei comanda, ia animalul acesta de-aici! a dictat recentul consumator. Fata însă avea personalitate, plus o
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
convins, așa cum a repetat în mai multe ocazii, că scriitorii nu pot și nici nu trebuie judecați după cantitatea paginilor lor. "Când Liala a fost întrebată de un ziarist de ce n-a reușit să dea capodopera așteptată, prozatoarea a semnalat surâzând că nu a fost de vină graba cu care a scris cele peste o sută de romane, ci pur și simplu propria neputință. Fapt e că Dostoievski, Balzac sau Goethe, care au scris chiar mai multe cărți, au dat capodopere
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
că știi să prezici viitorul. Și Richelieu crede asta. Viitorul politicii este lesne de prevăzut, am destule cunoștințe ca să întrevăd clar; dar poate că leșul acela de șopârlă îmi sugerează planurile oamenilor și mă salvează în situații mai încâlcite... Regele surâse. Între timp se așezase. Și se uita la chipul bătrânului călugăr devenit pe neașteptate absent, ca și cum ar fi căzut pradă unei emoții îndepărtate. Tommaso își revedea casa, chipurile părinților, ale prietenilor din copilărie; asculta din nou glasul multor călugări dominicani
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să-i mulțumească Domnului. În biserică era expusă o Madonă de marmură a lui Mastro Antonello Gaggini. Fecioara strângea la piept Pruncul. Lucrarea l-a impresionat pe Giandomenico; Mamă și Fiu păreau de carne, persoane vii. Este adevărat că îi surâseseră șoptindu-i ceva? Pe drumul de întoarcere nu s-a băgat în vorbă cu ceilalalți săteni, încerca să-și amintească cuvintele șoptite de Madonna, să-și amintească exact surâsul lui Cristos. Cum era cu putință ca statuile să vorbească? Erau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
apropia de maică-sa în orice loc ar fi fost și i se ghemuia la piept ca un câine ciomăgit. Simțea nevoia să-i vorbească și Catarinella îl înțelegea, se oprea din curățenie sau săpat, îi ciufulea părul, iar el surâdea: Dar de ce-am fost plămădiți așa cum suntem? Femeia nu înțelegea prea bine ce vrea să-i spună prin astfel de întrebări, continua să-l mângâie și să surâdă, și-i răspundea ce-i trecea prin cap, schimbând vorba trecând
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se oprea din curățenie sau săpat, îi ciufulea părul, iar el surâdea: Dar de ce-am fost plămădiți așa cum suntem? Femeia nu înțelegea prea bine ce vrea să-i spună prin astfel de întrebări, continua să-l mângâie și să surâdă, și-i răspundea ce-i trecea prin cap, schimbând vorba trecând la probleme mai urgente ale vieții de zi cu zi. Dar micul Giandomenico nu se preda așa ușor și continua să întrebe, bântuit de nevoia lui de a cunoaște
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să citească și ca prin farmec uita de lume și de obligațiile de călugăr față de mânăstire și chiar și de regulile comunității în care se afla și trăia. I se aduceau la cunoștință lipsurile, era mustrat, iar el, confuz și surâzând, cerea iertare fără vreo altă explicație. Dionisio Ponzio transferat odată cu el la intervenția unui unchi care ocupa un loc important în iererhia Ordinului încerca să-l facă a înțelege că nu putea să se izoleze în asemenea hal, riscând a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ceremonii și părea puțin mai înaltă decât și-o amintea. La brațul Baronului, privea în toate direcțiile, dornică să recunoască pe cei prezenți sau numai mirată că se află în mijlocul acelei maree de oameni. Îl recunoscu pe Tommaso și îi surâse complice și cu bucurie, iar acesta simți în adâncul inimii un fior ce-l însenină, primenindu-l de acea ieșire furibundă de acum câteva clipe. De ce venise Baronul de-atât de departe să-i aducă omagiul său lui Telsio? Oare
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și starea sufletească. În timp ce ducea paharul la gură, a zăbovit atent asupra fizionomiei bărbatului și avu senzația că-l mai întâlnise undeva. Vinul îi dădu curaj și fața îi deveni rubicondă. Își sterse buzele cu dosul mâinii și, salutând, îi surâse binefăcătorului în semn de mulțumire. Omul aruncă pe tejghea o monedă de argint și-l conduse pe Tommaso spre ieșire. Mă numesc Abraham. Eu sunt fra' Tommaso. Îți strânseră mâinile și se îndreptară spre oraș. Aproape că se înnoptase; cerul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vă pască turmele": fără să cunoască Biblia, presimt vorbele lui Isaia, căci Natura este cea care îi învață, oferindu-le primele rudimente de cunoaștere. Sosind eu în apropierea unor sate, le simțeam ochii ca pe tot atâtea săgeți. Mă întorceam surâzând și-mi desfăceam brațele ca semn că mă predau: doar atunci ieșeau din ascunzișuri și mă înconjurau. Cât soare ascunde ochii acelor copii! Trupșoarele lor însă sunt ciupite și cocârjate de slabe ce sunt și de boli. Unii doar bombănesc
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
capul. Știa că amenințările născute dintr-un crescendo retoric generau un afect înspăimântător chiar și în acei domni uscățivi și anemici, cu privirea rătăcită și neobrăzați, mai ales când se apropia ora prânzului. Dacă, vorbind, îi atingea cu floreta ei surâdeau, dar dacă îi lovea cu vârful sabiei în plin, pentru o clipă, ei se înfiorau. Cutezi în continuare să ameninți? Crezi că poți vorbi precum un câine scăpat din lanț? Nu ameninț, văd cum capetele voastre se rostogolesc spre o
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Iată, nu mai simțea nicio durere, acum puteau să-l taie și să-l jupoaie, să-i lase să i se scurgă sângele din piept și printre coaste, din mâini și picioare. Se uită la propriul sânge fără vreo emoție, surâdea spre călăii săi și se gândea: N-o să reușească să mă facă să recunosc că nu sunt nebun. Mai bine să ard pe rug ca Bruno sau să rămân în viață și să mă lupt cu nenorocitele astea de lepădături
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
deschis celula și i-a dat voie să iasă. Don Luis Xarava a venit să te vadă, știi cine este, și eu și ceilalți urmează să ne supunem poruncilor lui, așa că să te comporți cum trebuie. Tommaso fu de acord, surâse. Fra' Tommaso începu Xarava văd că nu arăți rău deloc, înseamnă că este bine aici, chiar te răsfață, și toți închid un ochi fiindcă ești un om cult și inteligent, un fost om al Bisericii. Ești însă la fel de încăpățânat în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
neînsuflețite". Adesea se adresa pietrelor din bolta tavanului și, îngenunchind, se ruga: "Tu piatră deții taina vieții și a morții, de aceea deschide-ți brațele, ia-mă și du-mă departe, fă-mă să zbor". Atunci când paznicii îi aduceau mâncarea, surâdea și, cel mult, îi ruga să asculte o poezioară. Rimele îmbrățișate generau voioșie și se înscriau în tradiția toasturilor de la nunți. Noaptea nu mai urla, nu mai acuza pe nimeni, declamând ca un actor. Părea să se fi îmblânzit și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lor prin trândăvie, lăcomie, desfrânare și camătă, și-și bat joc de mulți sărmani aservindu-i și sărăcindu-i, sau atrăgându-i să ia parte la viciile lor, astfel încât serviciul public practic nu există și poliția nu face față. Mario surâse. Știu foarte bine, cunosc Napoli, iar tu nu te-ai schimbat și n-o să te schimbi niciodată; crezi că furajându-i pe acești pungași, îi pui pe gânduri? Nicidecum, ei se îmbogățesc pe spinarea ta și basta. Și ce e rău
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nici adevărate nici false, astfel încât să-l descumpănesc, în cazul în care ar fi avut intenția să mă denunțe sau să mă debarce în vreun port spaniol, iar nu la Marsilia. Richelieu, cu un gest menit să-l calmeze, și surâzând, îl lăsă pe Tommaso să se retragă pentru a se odihni. Călugărul era istovit și de îndată ce i-a fost cu putință adormi adânc până-n zorii zilei următoare. La trezire, după ce luă o gură de aer și rugăciunile matinale, deschise Corpus
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să dureze atât cât îl ajutau glasul și puterile, Tommaso, luat de amețeală, ca să nu cadă se sprijinise de balustrada unui pod, chiar în fața Catedralei Nôtre Dame: "Cine știe cum e acum Catolica mea...". Trecea multă lume și se uita la el, surâdea auzindu-l vorbind de unul singur și murmura câte-o frază pe care Tommaso abia de o pricepea: "Acești parizieni vorbesc prea repede, la Stilo, în schimb, noi târșâim frazele ca și cum am fi vrut să ne rezemăm pe silabe". Revedea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care s-au adăugat și tentativele de a incita și Prusia să adopte o poziție mai dură în problema poloneză, mizându-se pe "la rivalité du Roi de Prusse déjà très indisposé contre la Russie et l'Autriche"74. Ideea surâdea și Porții Otomane, deoarece eventuală angajare a Prusiei în acel proiect ar fi facilitat realizarea obiectivului celei dintâi de a o determina pe cea din urmă să accepte încheierea unei alianțe bilaterale ce ar fi trebuit să reprezinte preludiul constituirii
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
În sfârșit, sunt cei ce dau fără a simți nici durere, nici bucurie, recunoscându-și virtuțile; Ei sunt asemenea mirtului din vale, care Își răspândește parfumul În spațiu. Prin mâinile unor asemenea făpturi vorbește Dumnezeu și dindărătul ochilor acestora El surâde pământului.” (K. Gibran) Lucrul la timp dăruit prețuiește Îndoit. (Dimpotrivă: „A da târziu e totuna cu a refuza”.) Manierele fac omul. Stilul e omul. (Buffon) (Politețea, amabilitatea, bunul-simț sunt, fără Îndoială, atitudini care ne definesc În relațiile cu ceilalți din
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]