5,059 matches
-
sau pentru Întreaga societate, privirea aprobator-binevoitoare a lui Brummell. Începutul declinului financiar (din cauza pierderilor repetate la jocuri), ruptura cu prințul de Wales pot explica, dar numai până la un punct, stingerea superbului astru. Oboseala, plictisul, luxul de a fi arogant cu suveranul, disprețul afișat În public pentru acesta Îi atrag ura neostoită a puternicului stăpân și, implicit, Îi suspendă Înalta protecție. „ș...ț Ceasul când nu mai exiști pentru nimeni, ceasul nefericirii sunase pentru Brummell. Ruina Îi era totală, iar el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
e o oglindă pentru ei. Mulți vor veni să se privească În ea și să-și netezească mustățile; unii ca să se recunoască, alții ca să devină... Brummelli. E drept că așa ceva ar fi inutil. Nu devii Brummell. Ești sau nu ești. Suveran derizoriu al unei lumi derizorii, Brummell Își are dreptul divin și rațiunea de a fi exact ca toți ceilalți regi. Când, În vremea din urmă, i-ai făcut pe toți să se creadă suverani, de ce nu ar avea dreptul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
devii Brummell. Ești sau nu ești. Suveran derizoriu al unei lumi derizorii, Brummell Își are dreptul divin și rațiunea de a fi exact ca toți ceilalți regi. Când, În vremea din urmă, i-ai făcut pe toți să se creadă suverani, de ce nu ar avea dreptul și plebea saloanelor la iluzii, exact ca și plebea străzii? Și cu atât mai mult cu cât cărțulia mea o va și vindeca. Plebea va vedea că Brummell era o individualitate dintre cele mai rare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
am făcut ceea ce este, tot eu pot să-l distrug”. Și nu au dovedit, oare, cuvintele acestea - Într-un mod evident- ce putere asupra opiniei publice deținea acest Warwick al eleganței și cât de independent era, de fapt? Cât de suveran? O altă dovadă, și mai izbitoare, a acestei puteri a fost adusă tot În acel 1813 de conducătorii clubului „Watier”, care, pregătind o reuniune solemnă, au Început să delibereze la modul cel mai serios cu putință dacă să-l invite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Înscrise În agende. Cărțuliile cu pricina au rolul jucat odinioară de supraveghetorii care Îi hărțuiau la colegiu, aducându-le În fiecare clipă În minte că sunt sclavii unei ființe raționale de mii de ori mai capricioase, mai ingrate decât un suveran. Iar când ajung În sfârșit la vârsta menită repausului, gustul pentru fashion, vremea eleganței s-a sfârșit pentru totdeauna. Așa se face că trăsura cu care ies la plimbare are scăriță mobilă cu mai multe trepte sau, dimpotrivă, e hodorogită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
numărul 4”. Sau precum ducesa de Abrantès care, rugată de Napoleon să o primească la Raincy pe prințesa de Westphalie, va oferi a doua zi toate plăcerile unei vânători regale, mese Îmbelșugate și un bal fastuos ca În cinstea unor suverani. Orice fashionable va trebui să imite, În sfera lui, această largă Înțelegere a existenței: el va obține cu ușurință rezultate minunate În această direcție dacă nu va obosi să caute mereu, dacă va ști să mențină o rafinată prospețime a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se simțeau mai liberi, mai puțin supravegheați, locuitorii Granadei nu erau totuși mai puțin severi în aprecierile la adresa sultanului, deși se găseau sub acoperișul acestuia, deși veniseră să-i ureze viață îndelungată, sănătate și victorii. Poporul nostru e nemilos cu suveranii care nu sunt aidoma. În ziua aceea de toamnă, frunzele îngălbenite erau mai strâns prinse de copacul ce le purta decât erau notabilitățile Granadei de monarhul lor. Orașul era divizat, de ani de zile, între partida păcii și partida războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
noi știm acum că nu ne va sări nimeni în ajutor. Tu, senior al regatului, ai scris sultanului din Cairo și celui otoman, ți-au răspuns?“ Boabdil își înălță sprâncenele în semn de tăgăduire. „Iar, mai de curând, ai scris suveranilor musulmani din Fès și Tlemcen să vină cu armatele lor. Ce-au făcut? Sângele tău nobil, o, Boabdil, nu-ți îngăduie s-o spui, așa că am s-o fac eu în locul tău. Ei bine, suveranii din Fès și din Tlemcen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai de curând, ai scris suveranilor musulmani din Fès și Tlemcen să vină cu armatele lor. Ce-au făcut? Sângele tău nobil, o, Boabdil, nu-ți îngăduie s-o spui, așa că am s-o fac eu în locul tău. Ei bine, suveranii din Fès și din Tlemcen au trimis mesageri împovărați de daruri, dar nu nouă, ci lui Ferdinand, că să-i jure că nu vor pune niciodată mâna pe arme împotriva lui! Granada a rămas singură astăzi, căci celelalte orașe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rege sau pe regină, care îl evitau, deși el le fusese recomandat de personaje de vază. Așteptând să fie primit, le adresa necontenit mesaje și jalbe, lucru care, în acele vremuri de război, nu putea decât să-i sâcâie pe suverani. Mohamed nu l-a mai revăzut niciodată pe acel genovez, însă eu, unul, am avut adesea prilejul să aud vorbindu-se despre el. La câteva zile de la întoarcerea tatălui meu, ducele Yahya îl chemă la el pentru a-i cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înțeles, nu era însoțită de nici o măsură nedreaptă sau discriminatorie, de nici o violare a tratatului de capitulare. Solicitudinea lui Ferdinand, sinceră sau afectată, era de așa natură încât creștinii care vizitau Granada le spuneau musulmanilor: „Sunteți acum mai dragi inimii suveranului nostru decât am fost vreodată noi înșine“. Unii mergeau până acolo încât spuneau, cu extremă rea-voință, că maurii îl vrăjiseră pe rege spre a-i împiedica pe creștini să le răpească bunurile. Suferințele noastre, oftă Mohamed, aveau curând să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
N-am avut nevoie de prea mulți ani pentru a afla răspunsul: de fiecare dată când armata sultanului pleca la luptă, hanurile astea erau obligate să-i furnizeze gratis tot personalul trebuincios bucătăriei soldaților. În schimbul acestei participării la efortul militar, suveranul le dădea voie să facă ce voiau. E adevărat că, în orice război, ordinea și dezordinea sunt complice. Ca să fim siguri că nu ne vom pomeni într-unul dintre acele locuri rău famate, trebuia să căutăm un han în preajma moscheii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Albaicin și începură să se organizeze într-o mică armată spre a duce războiul sfânt. Însă, după două zile de lupte, au fost striviți. Și a început masacrul. Autoritățile proclamară că toți musulmanii aveau să fie executați pentru rebeliune împotriva suveranilor, adăugând în chip insidios că ar putea scăpa doar cei care s-ar fi convertit la creștinism. Străzi întregi din populația Granadei s-au lăsat atunci botezate. În unele sate din munții Alpujarras, țăranii s-au răzvrătit; au putut rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dumnezeu: „Islamul a început străin și va sfârși străin. Raiul este al Străinilor“. * * * Pentru a-i chema pe musulmanii din toate ținuturile să-i salveze pe acei nefericiți, comunitatea granadină din Fès a hotărât să trimită niște soli la principalii suverani ai islamului, Marele Turc, noul Sufiu al Persiei, sultanul din Egipt și mulți alții de mai mică însemnătate. Avându-se în vedere funcțiile pe care le ocupase la Alhambra, Khâli a fost pus să alcătuiască scrisorile oficiale, cu formulele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
preocupați de conflictul lor cu venețienii. Cât privește Egiptul, tocmai a primit de la castilieni o încărcătură de grâu în semn de prietenie și de alianță. Asta e realitatea. Poate, peste câțiva ani, lucrurile se vor schimba, dar astăzi, nici unul dintre suveranii musulmani pe care i-am întâlnit nu mi s-a părut îngrijat de soarta granadinilor, fie că e vorba despre noi, pribegii, sau de bieții străini. În privirile mele era nu atât dezamăgire, cât mai degrabă surpriză. — Ai să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să se oprească în satul lor. Într-o zi, aflând că sultanul din Fès plecase la vânătoare de lei pe meleagurile lor, s-au hotărât să-l invite dimpreună cu întreaga curte și, în cinstea lui, au tăiat câteva oi. Suveranul a cinat și a adormit. Vrând să dea dovadă de mărinimie, au așezat în fața ușii acestuia un burduf uriaș și s-au înțeles să-l umple cu lapte pentru micul dejun regesc. Locuitorii trebuiau să-și mulgă caprele, apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care au învățat de timpuriu că viața e o veșnică înșelătorie. La Fès i se spunea Zeruali și mulți se uitau la el cu invidie, căci acest fost păstor își clădise palatul cel mai mare din oraș, după cel al suveranului, se înțelege, elementară înțelepciune pentru cineva care ține să-și păstreze capul pe umeri. Nimeni nu știa cum crescuse averea lui Zeruali. În primii patruzeci de ani de viață, zice-se, bătuse cu caprele sale potecile muntelui Beni Zerual, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din comoară, iată că se dusese într-una din zile, bogat împodobit, în audiență publică la sultanul din Fès. — Câți dinari de aur scoți din Beni Zerual în fiecare an? l-a întrebat el pe monarh. — Trei mii, a răspuns suveranul. — Eu îți voi da șase mii, cu plata înainte, dacă mi-l dai în arendă. Și iată-l pe Zeruali al nostru capăta ce râvnea, dimpreună cu un detașament de soldați care să-l ajute să strângă impozitul, să stoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Zeruali al nostru capăta ce râvnea, dimpreună cu un detașament de soldați care să-l ajute să strângă impozitul, să stoarcă de la locuitori până și cele mai mărunte economii, prin amenințare sau tortură. La sfârșitul anului, a venit iarăși la suveran: — M-am înșelat. Am obținut nu șase mii, ci douăsprezece mii de dinari. Impresionat, stapânul din Fès i-a dat în arendă lui Zeruali toată zona muntelui Rif, și i-a încredințat o sută de soldați înarmați cu arbalete, trei sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de zi comentariile asupra Coranului și Tradiției Profetului, iar apoi se încingea discuția. De la Scrieri treceam adesea la medicină, la geografie, la matematici sau la poezie, uneori chiar la filosofie sau la astrologie, în ciuda interzicerii categorice a acestor materii de către suveran. Aveam norocul să avem ca magiștri niște oameni versați în toate domeniile cunoașterii. Pentru a se deosebi de gloată, unii își înfășurau turbanul în jurul unor calote înalte și ascuțite, asemănătoare acelora pe care aveam să le văd purtate de medici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sărbătoare din calendar. Nu renunțam la o speranță decât pentru a ne agăța de o alta, la fel de zadarnică. Așa au stat lucrurile până în clipa în care Khâli a izbutit, după mii de intervenții, să intre în legătură cu fiul cel mare al suveranului, prințul Mohamed Portughezul, poreclit astfel pentru că fusese capturat pe când avea șapte ani în orașul Arzilla și dus în Portugalia, unde petrecuse ani lungi de captivitate. Avea acum patruzeci de ani, vârsta unchiului meu, astfel că cei doi au stat îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fost anul primei mele călătorii importante, care avea să mă conducă, prin Atlas, Segelmesse și Numidia, spre întinderea sahariană, apoi spre Tombuctu, misterioasa cetate din ținutul negrilor. Khâli primise însărcinare de la noul sultan din Fès să ducă un mesaj puternicului suveran al Sudanului, Askia Mohamed Ture, spre a-i vesti urcarea sa pe tron și a-i făgădui stabilirea celor mai prietenești relații între cele două regate. Așa cum îmi promisese în urmă cu cinci ani, cu prilejul periplului său în Orient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de sfetnic, de secretar sau de cârmuitor al unei provincii. Mi-amintesc că într-o zi, la întoarcerea lui de la palat, l-am întrebat dacă mai vorbise despre Mariam. Răspunsese pe un ton cam stingherit: — Câștig încetul cu încetul încrederea suveranului. Curând voi fi în măsură să obțin de la el, fără nici o dificultate, eliberarea surorii tale. Deocamdată, se cuvine să acționez cât mai delicat cu putință, așa că aș greși dacă i-aș cere ceva. Apoi adăugase, cu un râs care dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cere ceva. Apoi adăugase, cu un râs care dorea să semene a scuză: — Așa va trebui să te comporți și tu când vei face politică! La puțin timp de la desemnarea lui Khâli ca ambasador, revenisem cu întrebările. Vorbise atunci cu suveranul, care îi făgăduise că, la întoarcerea lui de la Tombuctu, fata va fi deja la ea acasă. Unchiul îi mulțumise călduros și-mi dăduse vestea. Hotărâsem atunci să mă duc pentru întâia oară în „cartier“ pentru a-i transmite lui Mariam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de senină, încât am fost intimidat, mâhnit, descumpănit. Poate că aș fi preferat s-o văd plângând, să fiu nevoit să-i alin durerea, fie și de la distanță, dat fiind firul de apă dintre noi. I-am vestit trimufător făgăduiala suveranului. A reacționat exact atât cât era necesar ca să nu mă jignească. I-am vorbit de plecarea în călătorie, iar ea s-a prefăcut entuziasmată, fără să știu dacă o făcea din bucurie subită sau în bătaie de joc. Firul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]