7,731 matches
-
cunoaște apropierea ploii. 'Anat îl asigură că îi va urma sfaturile. Totuși, deși suveran, Baal nu are nici palat nici capelă, în timp ce alți zei au. Altfel zis, Baal nu dispune de un templu suficient de grandios pentru a-și proclama suveranitatea. O serie de episoade relatează construcția palatului. Contradicțiile nu lipsesc, într-adevăr, deși îl detronase pe El, Baal are nevoie de autorizația sa: el o trimite pe Așerat să-i pledeze cauza și "Mama zeilor" exaltă faptul că de acum
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Baal de prestigii multiple și complementare: învingător al "haosului" acvatic și, prin urmare, zeu cosmocrator, chiar "cosmogonic"; zeu al furtunii și al fertilității agrare (să amintim că este fiul lui Dagon, "Sămânța"), și de asemenea zeu-suveran, hotărât să-și întindă suveranitatea asupra lumii întregi (deci și asupra Infernului). În orice caz, după această ultimă faptă, raporturile dintre El și Baal se modifică, în plus, structura și ritmurile universului primesc forma lor actuală. Când textul se reia, după o nouă lacună, doi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
există" (Driver, p. 113). Dar, așa cum Yam revine la viață, Moț reapare după șapte ani, și se plânge de tratamentul pe care 1-a suferit din partea lui 'Anat. El se plânge, de asemenea, de faptul că Baal i-a răpit suveranitatea, și cei doi adversari reîncep lupta. Ei se înfruntă, se lovesc cu capul și cu picioarele ca doi boi sălbatici, se mușcă asemeni șerpilor, până când amândoi se prăbușesc la pământ, cu Baal deasupra lui Moț. Dar Șapaș, zeița Soarelui, îl
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
doi boi sălbatici, se mușcă asemeni șerpilor, până când amândoi se prăbușesc la pământ, cu Baal deasupra lui Moț. Dar Șapaș, zeița Soarelui, îl avertizează pe Moț - din partea lui El - că este inutil să continue lupta, și Moț se supune, recunoscând suveranitatea lui Baal. După alte câteva episoade, numai parțial comprehensibile, 'Anat este informată că Baal va fi rege mereu, inaugurând o eră de pace, când "boul va avea vocea gazelei și șoimul glasul rândunicii"43. 52. Viziunea religioasă canaaneană Anumiți autori
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ce guvernează ciclul vegetației. E vorba totuși de o nouă creație religioasă, care vizează integrarea aspectelor negative ale vieții într-un sistem unitar de ritmuri antagonice. În cele din urmă, luptele lui Baal, cu derutele și victoriile sale, îi asigură suveranitatea în Cer și asupra Pământului; dar Yarn continuă să domnească asupra "Mării" și Moț rămâne Stăpânul lumii subterane a morților. Miturile pun în evidență primatul lui Baal și, pornind de aici, perenitatea Vieții și a normelor care guvernează Cosmosul și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zeu (lat. dem, skr. Deva, iran. Dâv, lit. diewas, vechi-germ. Tivar) și în numele principalilor zei: Dyaus, Zeus, Jupiter. Ideea de zeu se vădește solidară cu sacralitatea celestă, adică de lumină și de "transcendență" (înălțime) și, prin extensie, cu ideea de suveranitate și de creativitate, în sensul său imediat: cosmogonie și paternitate. Cerul (zeul) este prin excelență Tatăl: cf. indianul Dyauspitar, grecul Zeus Pater, illirianul Daipatures, latinul lupiter, scitul Zeus-Papaios, traco-frigianul Zeus-Pappos3. Deoarece hierofaniile celeste și atmosferice joacă un rol capital, e
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cazul să le rezumăm aici. E de ajuns să spunem că cercetările savantului francez au degajat o structură fundamentală a societății și ideologiei indo-europene. Diviziunii societății în trei clase - preoți, războinici, agricultori-crescători de vite - îi corespundea o ideologie trifuncțională: funcția suveranității magice și juridice, funcția zeilor forței războinice și, în sfârșit, aceea a divinităților fecundității și prosperității economice. La indo-iranieni sesizăm mai bine această diviziune tripartită a zeilor și a societății, într-adevăr, în India veche, claselor sociale brahmana (preoți, sacrificatori
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
originară hittită-slavă-baltică-armeană (-germanică?) atestă forme înrudite cu hittitul maltai - "a se ruga", în timp ce iraniana, celta, greaca prezintă termeni derivați din rădăcina +ghwedh - "a se ruga, a dori"; Benveniste, ibid., p. 245. Diviziunea primei funcții în două părți sau tendințe complementare - suveranitate magică și suveranitate juridică - este clar ilustrată în cazul cuplului Varuna și Mitra. Pentru vechii indieni, Mitra este, într-adevăr, zeul suveran "sub aspectul său rațional, clar, ordonat, calm, binevoitor, sacerdotal - și Varuna, suveranul sub aspectul său agresiv, sumbru, inspirat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
atestă forme înrudite cu hittitul maltai - "a se ruga", în timp ce iraniana, celta, greaca prezintă termeni derivați din rădăcina +ghwedh - "a se ruga, a dori"; Benveniste, ibid., p. 245. Diviziunea primei funcții în două părți sau tendințe complementare - suveranitate magică și suveranitate juridică - este clar ilustrată în cazul cuplului Varuna și Mitra. Pentru vechii indieni, Mitra este, într-adevăr, zeul suveran "sub aspectul său rațional, clar, ordonat, calm, binevoitor, sacerdotal - și Varuna, suveranul sub aspectul său agresiv, sumbru, inspirat, violent, teribil, războinic
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o devoțiune cu totul particulară față de această zeiță care garantează buna credință și înregistrează jurămintele. Opoziția Romulus-Numa conține în principiul său opoziția Luperci-flamini si, pe de altă parte, ea corespunde în toate privințele polarității Varuna-Mitra. Analizând cele două aspecte ale suveranității divine la indieni și la romani, Georges Dumezil a subliniat cu pertinență deosebirile, în India vedică, la fel ca și la Roma, se recunoaște aceeași structură indo-europeană, dar cele două "câmpuri ideologice" nu sunt omogene. "Romanii gândesc istoric, în vreme ce indienii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
studia interpretările teologice ale faimoasei lupte mitice dintre Indra și Vrtra. Cât despre Mitra, rolul său este secundar atâta vreme cât e izolat de Varuna. În Veda, îi este consacrat un singur imn (RV, III, 59). Dar el împarte împreună cu Varuna atributele suveranității, întruchipând aspectul pașnic, binevoitor, juridic și sacerdotal. După cum îl arată și numele el, este "învoiala" personificată, aidoma lui Mithra avcstic. El înlesnește pactele între oameni și îi face să își țină angajamentele. Soarele este ochiul său (Tain. Brăh., III, l
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
activitatea și gândirea religioasă se manifestă mai ales când este invocat împreună cu Varuna, căruia îi este, în același timp, antiteză și complement. Binomul Mitra-Varuna, care, încă din cea mai veche perioadă, juca un rol considerabil ca expresie prin excelență a Suveranității divine, a fost folosit mai târziu ca formulă exemplară pentru toate cuplurile antagonice și opozițiile complementare. Lui Mitra îi sunt asociați Aryaman și Bhaga. Primul ocrotește pe arieni; el dirijează mai ales chestiunile legate de întemeierea ospitalității și se preocupă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dintre Zeus și Typhon, dintre eroul iranian Thraetaona și dragonul cu trei capete, Azhi-dahăka. În unele cazuri (Marduk-Tiamat, de pildă), victoria zeului constituie condiția prealabilă a cosmogonici, în alte cazuri, miza este inaugurarea unei ere noi sau stabilirea unei noi suveranități (cf. Zeus-Typhon, BaaJ-Yam). Pe scurt, prin uciderea unui monstru ofidian - simbol al virtualului, al "haosului", dar și al "autohtonului" - o nouă "situație" cosmică sau instituțională se instaurează în lume. O trăsătură caracteristică și comună tuturor acestor mituri este teama, sau
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care îi permitea să se nască din matricea lor), fie ca urmare a împreunării apelor masculine cu apele feminine sau a împreunării aurului - semnificând focul - cu apa. A treia faza consta dintr-o serie de rituri, grație cărora regele câștiga suveranitate asupra celor trei lumi; altfel spus, el incarna Cosmosul și se instaura totodată ca un Cosmocrator. Când Suveranul ridică brațul, acest gest are o semnificație cosmogonică: el simbolizează înălțarea unui axis muncii. Când primește oncțiunea, regele rămâne în picioare, pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
întruchipează Apele care coboară din Cer, de-a lungul lui axis muncii reprezentat de rege - ca să fertilizeze Pământul. Apoi regele face câte un pas în toate cele patru direcții cardinale și urcă simbolic la zenit, în urma acestor rituri, regele dobândește suveranitatea asupra celor patru direcții ale spațiului și asupra anotimpurilor; altfel spus, el stăpânește tot Universul spațio-temporal11. S-a observat strânsa legătură dintre moarte și renașterea rituala, pe de o parte, cosmogonie și regenerarea lumii, pe de alta. Toate aceste idei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
al atmosferei: Ombrios și Hyettios (Ploiosul), Urios (Cel care trimite vânturi prielnice), Astrapios (Cel care trăsnește), Bronton (Cel ce tună) etc. Dar Zeus este mai mult decât o personificare a cerului ca fenomen cosmic. Caracterul său uranian este confirmat prin suveranitatea sa și prin nenumăratele sale hierogamii cu diferite zeițe chtonicne. Totuși, exceptând numele și suveranitatea (cucerită, de altfel, prin lupte dure), Zeus nu seamănă cu vechii zei indo-europeni ai cerului, de pildă, Dyaus vedic. Nu numai că nu e creatorul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
trăsnește), Bronton (Cel ce tună) etc. Dar Zeus este mai mult decât o personificare a cerului ca fenomen cosmic. Caracterul său uranian este confirmat prin suveranitatea sa și prin nenumăratele sale hierogamii cu diferite zeițe chtonicne. Totuși, exceptând numele și suveranitatea (cucerită, de altfel, prin lupte dure), Zeus nu seamănă cu vechii zei indo-europeni ai cerului, de pildă, Dyaus vedic. Nu numai că nu e creatorul Universului, dar el nu aparține nici măcar grupului de divinități grecești primordiale. Într-adevăr, după Hesiod
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cosmocrat de către fiul lui, care devine astfel succesorul său, constituie tema dominantă a teogoniilor hurrite, hittite și canaaneene (§ 46 sq.). Foarte probabil, Hesiod cunoștea aceste tradiții orientale 3, deoarece Theogonia e centrată pe conflictul dintre generațiile divine și lupta pentru suveranitate universală, într-adevăr, după ce și-a redus tatăl la neputință, Cronos s-a instaurat în locul său. El s-a căsătorit cu sora sa Rheia și a avut cinci copii: Hestia, Demeter, Hera, Hades, Poseidon. Dar, pentru că știa de la Gaia și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
6, 1-3). Uneltirile Gaiei împotriva supremației lui Zeus trădează opoziția unei divinități primordiale față de opera cosmogonică sau de restaurarea unei noi ordini (cf. teomahia mesopotamiană, § 21)6. Și totuși, grație Gaiei și lui Ouranos, Zeus a reușit să-și păstreze suveranitatea, punând astfel capăt în chip definitiv succesiunii violente de dinastii. 84. Triumful și suveranitatea Iui Zeus într-adevăr, după ce 1-a doborât pe Typhon, Zeus împarte, prin tragere la sorți, dominația asupra celor trei zone cosmice. Oceanul i-a revenit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
opera cosmogonică sau de restaurarea unei noi ordini (cf. teomahia mesopotamiană, § 21)6. Și totuși, grație Gaiei și lui Ouranos, Zeus a reușit să-și păstreze suveranitatea, punând astfel capăt în chip definitiv succesiunii violente de dinastii. 84. Triumful și suveranitatea Iui Zeus într-adevăr, după ce 1-a doborât pe Typhon, Zeus împarte, prin tragere la sorți, dominația asupra celor trei zone cosmice. Oceanul i-a revenit lui Poseidon, Lumea subterană lui Hades ' Vezi în ultima vreme M. L. West, Hesiod
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Zeus o înghiți. Căci el ascultase sfatul Gaiei și al lui Ouranos, care îi preziseser nașterea ulterioară a unui "fiu cu inimă sângeroasă, care ar fi ajuns stăpânul oamenilor și a zeilor" (Theog., 886 sq.). Grație deci avertismentului perechii primordiale, suveranitatea Iu Zeus a fost definitiv asigurată, în plus, el și-a încorporat pentru totdeauna Prudența 7. Cât despn Atena, o lovitură de bardă a făcut-o să iasă din fruntea tatălui ei (Theog., 924). Zeus s-a căsătorit apoi cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fapt că cea mai cunoscută proclamație de atotputernicie a lui Zeus se leagă de întrevederea cerută de Stăpânul suprem unei divinități primordiale. Directivele cosmologice ale Nopții repetă întrucâtva relevațiile Gaiei și ale lui Ouranos, care au pus capăt luptelor pentru suveranitate. Așa cum am remarcat deja, unele divinități primordiale supraviețuiseră triumfului olympi-enilor. În primul rând Noaptea, căreia i-am văzut chiar acum forța și prestigiul. Apoi Pontos (Marea cea sterilă); Styx, care a participat la lupta împotriva Titanilor; Hekate, cinstită de Zeus
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
estetici particulare 33. 33 Vezi partea a IlI-a a lucrării de față. Capitolul XI OLYMPIENII și EROII 88. Marele zeu decăzut și fierarul-vrăjitor: Poseidon și Hefaistos Poseidon este un vechi mare zeu care, din pricini multiple, și-a pierdut suveranitatea universală originară 1. Regăsim peste tot urme ale maiestății sale anterioare, începând cu numele său, căruia Willamowitz i-a dat explicarea corectă, ca însemnând "soțul Terrei" (Posis Das). În lliada (15,204), Zeus este fratele său mai mare, dar Hesiod
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
abuzului de putere al lui Zeus, reamintindu-i că domeniul său se mărginește la Cer2. Se poate detecta în acest detaliu amintirea rezistenței unui vechi zeu suveran împotriva ascensiunii unui zeu mai tânăr și mai norocos. Primind, la împărțirea Universului, suveranitatea asupra mărilor, Poseidon a devenit un adevărat zeu homeric; dată fiind importanța mării pentru eleni, era sigur că el nu-și va pierde niciodată actualitatea religioasă. Totuși, structura sa originară a fost radical modificată și moștenirea mitico-religioasă septentrională pe care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
muncit ca sclav la Admetos. Olympienii și eroii pe stăpânul acelui loc sfânt, Python. Această ispravă mitică a avut o importanță considerabilă și nu numai pentru Apollon. Victoria unui zeu - luptător împotriva Dragonului, simbol atât al "autohtoniei" cât și al suveranității primordiale a puterilor telurice, este unul din miturile cele mai răspândite (§ 45). Specific pentru Apollon este, pe de o parte, faptul că a trebuit să expieze această ucidere devenind astfel zeul, prin excelență, al purificărilor; și, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]