5,450 matches
-
fi surprinsă adevărata față și demascată esența lui reală. Oamenii nu sunt ceea ce par a fi, nu încetează să repete supraveghetorii, căci numai așa își pot motiva acțiunile și legitima existența. A supraveghea - iată calea cea mai sigură spre străfundurile tainice ale ființei supravegheate, spoliată astfel până și de secretele ei cel mai bine păzite. Fiindcă omul, nu-i așa, disimulează, pentru că e fățarnic și se ascunde în spatele unei aparențe mincinoase, el trebuie supravegheat necontenit, vânat în cele mai intime refugii
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
natură frumoasă; naturalețe; oxigen; pace; pasăre; pădure mică; pădure seculară; pădure verde; pădurea de acasă; păduri; pășune; pîine; plop; povești; poze; prieten; primăvara; priveliște; puritate; pușcă; respirație; rîu; sat; sălbatici; sălbătăciune; sălbăticie; singuratic; sobrietate; stejari; straniu; supranatural; Ștefan cel Mare; tainic; tăcere; tei; televizor; timp; umbră; vai; valea; vara; vegetație; vesel; veșnic; zare (1); 812/163/52/111/0 cojoc: haină (165); frig (76); cald (57); căldură (56); blană (55); iarnă (48); gros (32); ac (23); lînă (20); oaie (14); cioban
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nimic; ninge; obicei; ochelari; of!; oglindă; om; omniprezent; omniscient; opac; oraș; oricît; fără orientare; orizont; paie; paradis; perete; peste; pierdut; planetă; pleacă; a pleca; poliție; posibilitate; prezent; principiu de împlinit; punctual; pustiu; rapid; răspîndit; școală; sex; state; stă; pe stradă; tainic; la tine; totdeauna; tu; în țară; umbră; unde; ușor; vacanță; vară; vis; vise; viteză; unde vrea; unde vrei; zonă (1); 785/184/50/134/0 ou: găină (296); pui (67); mîncare (45); omletă (36); fiert (23); Paște (19); gălbenuș (16
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
70); ascuns (63); mister (36); încredere (29); prieten (19); mare (13); lacăt (10); nespus (10); tăcere (10); neștiut (9); prietenie (9); de stat (8); bîrfă (7); important (7); confidențial (6); minciună (6); jurnal (5); liniște (5); prieteni (5); șoaptă (5); tainic (5); ascundere (4); curiozitate (4); cuvînt (4); informație (4); intimitate (4); necunoscut (4); personal (4); vorbă (4); anonim (3); ascunde (3); confesiune (3); dispreț (3); enigmă (3); femeie (3); interzis (3da); jurămînt (3); mic (3); parolă (3); prietenă (3); prietene
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
plînge; porumbel; posesie; posesiv; presa; primește; program în care; pumni; pune; pururi; puteri; rana; rău; recolta; recoltă; recunoștință; responsabil; risipi; roadă; rufe; rupe; scăpa; semnătură; sfaturi; siguranța; siguranță; sîrguință; soartă; spînzurătoare; stoarce; străpunge; strîmt; strîngăreț; strîngător; sufocare; sufocă; sugrumare; șurubul; tainic; taur; termina; timp; toamna; trage; umeri; urît; ușă; vesela; viitor; voință; zgîrcenie (1); 796/301/94/207/0 strugure: vin (252); dulce (81); poamă (55); fruct (54); vie (38); must (22); ciorchine (21); toamnă (20); acru (15); bun (12); gustos
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
deja un pas important către stoparea agresiunii fizice la locul de muncă. Agresiunea verbală și zvonurile Orice comunitate umană este pasibilă să aibă atât un sistem de comunicare vizibil (ședințe, întâlniri, discursuri, informări ș.a.m.d.), cât și un sistem tainic de comunicare, cunoscut în genere drept „zvonistică”. Acest sistem de comunicare oarecum misterios nu trebuie să îi implice în mod necesar pe toți membrii respectivei organizații. Managerii și supraveghetorii, de exemplu, găsesc că este destul de greu să afle „ce bârfește
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
cu rădăcinile înfipte, însă, în pământul țării. Nu-i vorbă, în bună măsură, o asemenea situație încorporează Cioran. Prin urmare, dacă adoră Parisul, Cioran o face și pentru că găsește în el agonia prin excelență, sursa unei melancolii nesfârșite, izvorul unei tainice împliniri. În timp, lucrurile par Ă la suprafață măcar Ă să se clarifice. A-ți întâlni conaționalii e un mare nenoroc, ba chiar o tortură. Preferă izolarea. „Pe români Ă spune încă din 1947 Ă evit cât pot să-i
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-i provoacă lui Cioran admirația: „nu încetez să mă minunez de resursele idiomului «nostru», mai poetic chiar și decât germana” (idem). De nu va fi admirat (pe ascuns, însă) faptul că limba aceasta a rămas în permanență, prin forța ei tainică, un mister neexplorabil până la capăt. Asemenea compatrioților lui Cioran, de altfel, considerați „imprevizibili și unzuverlässig (nesiguri, n.n.). Cine s-ar putea lăuda că-i cunoaște cu adevărat?” (14 iulie 1972 Ă 500), se întreabă Cioran retoric. Că în secvența din
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ca o fantomă, pe jumătate fericit, pe jumătate uluit” (12 august 1981 Ă 410). Fantoma, care-i consecința pierderii identității, a topirii în materia din jur, e semnul unei nefirești împliniri. Și toate acestea pentru că, deși îi luminează cele mai tainice secrete, Parisul îl ajută să fie el însuși. Or, Cioran se urășteă fie și cu umor implicit. Toate acestea, alături de locurile patriei. „Dacă regret ceva este faptul că n-am cutreierat în tinerețe Maramureșul, Munții Apuseni și Delta” (25 septembrie
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
orice iluzie, toate acestea constituie traiectul sofisticat, plin de contradicții, al unui „sceptic dezlănțuit” (I, 35) și fac dovada nevoii obsesive de adevăr. Lui Cioran, o spune într-un loc, îi plac „spiritele pasionate, provocatoare și care poartă o rană tainică” (III, 309). De fapt, funciarei explorări de sine, teribilă prin excese, îi răspunde o infimă mișcare în exterior. De aceea, crede Cioran, el este un inactiv și nu produce nimic: „Dacă nu înaintez în nici un plan și nu produc nimic
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a fost dat să mă cunosc. Dacă nu l-aș fi cunoscut niciodată, m-aș ignora total, n-aș ști cine sunt. Plictisul e întâlnire cu sine Ă prima percepere a nulității sinelui” (idem). Așadar, fugind de lume Ă deși, tainic, în căutarea ei Ă, având, deopotrivă, revelația vidului ca extaz, Cioran caută soluții pentru depășirea nihilismului și a golului, căci ieșirea din individuție și topirea în absolut sunt posibile. Iată-l pe Cioran constatând cu uimire: „Să ai subit, sub
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
revanșardă a cuiva care are presentimentul neputinței?! Să fie coborârea în eșec o formă de salvare printr-un eroism negativ, întors?! Spune Cioran: „De când mă știu, am îmbrățișat doar cauze pierdute Ă menite a fi pierdute, vreau să spun. Ce tainică complicitate cu eșecul în toate înflăcărările mele! E firesc să fi suportat tragedia țării meleș...ț” (I, 181). De reținut, oricum, că atunci când vorbește despre eșec, despre propria atractivitate către eșec, Cioran invocă destinul țării sale. Un destin numit tragedie
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
din fântână se tulbură și fata își vede ursitul.400 În Bucovina se crede că apele potopului care "căutau, după învăluirea pământului și prăpădirea lumii, să înece corabia lui Noe, au fost oprite de Sfântul Nicolae.401 În general, forțele tainice ale sărbătorilor primenesc spațiul cotidian, prin intermediul elementelor primordiale care sunt învestite, ritualic, cu puteri tămăduitoare. În Ajunul Crăciunului, pentru a fi sănătoși și tari ca fierul, în vasul cu apă, din care se spală ce ai casei și animalele acestora
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
uit amarul meu. / Trăiesc în singurătate / De tânără pân` la moarte."131 Fiecare trecere într-o altă etapă existențială, fie că este vorba de inițierea în social, sau de pactul ontologic cu lumea de dincolo, este însoțită de o despărțire tainică de cadrul natural care desăvârșește devenirea umană, preluând, astfel, destinul terestru al umanului pentru a-l răscumpăra: "Eu mă duc, codru rămâne, / Plânge frunza după mine, / Că n-am făcut nici un bine. Și chiar de-am făcut vreun rău, / Mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vrabia este "gureșă" și "păgubitoare, aidoma șoarecelui", cioara are atribute de "furtișag", dar și psihopompe, ciocârlia este prezentă ca "viețuitoare chinuită care tinde spre ideal", cucul este "sfânt", cântecul lui fiind "de factură stihială, un limbaj complex, purtătorul unui mesaj tainic și subtil", mierla reprezintă dragostea, este o pasăre-mesager, turturica este o emblemă a "fidelității conjugale", privighetoarea este percepută ca un simbol al "artistului și al solitudinii creatore", ciocârlanul călăuzește, ciocănitoarea vestește vremea și știe secretul ierbii fiarelor, țarca este o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
melci, pisici, ciuperci, căpșuni, cerbi ("Pastel creștin"). Femeia este voluptoasă, senzuală, cu sânii mari, așezată într-un univers de fructe și arome. În același timp, fructele au ceva din senzualitatea femeii; piersicile au pleoapele umflate de somn, "ca de o tainică dorință", sarea foșnește senzual, piperul este subțire și isteric, fesa femeii este ca o piersică coaptă, în loc de ochi, ea poartă căpșuni și țâțele sunt înțepate de tăuni. Poetul este un rafinat al gusturilor și al emanațiilor olfactive, stimuli care îi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nezisă", din care ar fi trebuit să lipsească comentariul. Solul unui tragic rege care-i oferea totul, subjugând-o pentru totdeauna, spune destul, simbolistic, pentru ca explicațiile să nu mai fie necesare: "Nu vine nimeni. Nu-mi mai știe seama/ Nici tainic sol, nici grijuliu stăpân...". O iubire pierdută mai sensibilizează poemele: "Ți-aș întinde o mână/ Prin ceața și ploaia de oricând și nicicând./ Din viață sau moarte, pe ochi ca o frunză/ Privirea-ți albastră să-mi cadă foșnind." Florența
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Este un loc al reculegerii și al meditației asupra continuității vieții. Rara fericire de primăvară" reia ideea curgerii prin ani, pregnantă în lirica lui L. Blaga: Uităm atâtea! Curgem doar pe legi!/ Crucile celor morți în iarnă, smulse!/ își suie tainic brațele a crengi,/ redevenind copaci, pornind cu frunze". Același motiv îl descoperim și în "Dans de fecioare", în care ni se dezvăluie un dans al ielelor cu chipul de stea, cu trupul de alge, cu părul despletit ca o "zburare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
percepție. Astfel, Subiectul transdisciplinar se definește ca fiind ansamblul nivelurilor de percepție și zona de non-rezistență corespunzătoare acestora. Zona de non-rezistență a Obiectului transdisciplinar și zona de non-rezistență a Subiectului transdisciplinar sunt identice: "zona de non-rezistență joacă rolul de terț tainic inclus, care permite unificarea, prin diferențele lor, a Subiectului transdisciplinar cu Obiectul transdisciplinar (B.N.,1999, p. 66). Terțul tainic inclus realizează unitatea dintre Subiect și Obiect și este "unic fundament posibil al toleranței și al demnității noastre. Fără acest terț
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de non-rezistență a Obiectului transdisciplinar și zona de non-rezistență a Subiectului transdisciplinar sunt identice: "zona de non-rezistență joacă rolul de terț tainic inclus, care permite unificarea, prin diferențele lor, a Subiectului transdisciplinar cu Obiectul transdisciplinar (B.N.,1999, p. 66). Terțul tainic inclus realizează unitatea dintre Subiect și Obiect și este "unic fundament posibil al toleranței și al demnității noastre. Fără acest terț totul e cenușă" (B.N., 2002a, p. 212). Această zonă corespunde sacrului. Al treilea element constitutiv al Realității, sacrul, reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Ea se sustrage oricărei raționalizări. Deși e rațional, sacrul nu e raționalizabil (B.N., 2002b, p. 44). Însă atunci când Subiectul transdisciplinar și Obiectul transdisciplinar sunt unificate (integrate), sacrul apare, în mod paradoxal, ca o zonă de rezistență absolută. Atunci, acest terț tainic inclus (care scapă oricărei științe) rezistă înțelegerii noastre (B.N.,1999, p. 85; B.N., 2004, pp. 34 și urm.). Cel care operează mutația, trecerea de la non-rezistență și rezistența absolută este acordul (gradul de integrare) între nivelurile de Realitate și nivelurile percepției
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
existenței, cunoașterii și făptuirii). a. A învăța să fii " Știm cum să existăm, dar cum învățăm să fim?" (Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea. Manifest) Construcția unei persoane trece în mod inevitabil "printr-o dimensiune trans-personală" (B.N., 1999, p. 159). Sacrul ca terț tainic inclus este nucleul intangibil al ființei noastre, izvorul demnității și al libertății noastre; el este un element structural al conștiinței, nu un simplu stadiu al istoriei conștiinței (cf. B.N., 1999, p.148). O persoană echilibrată are armonizate în sine dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
său. În procesul creației artistice, scenariul ontologic al creației "după chipul asemănarea" divinului se repetă, este același. Dumnezeu a făcut lumea după chipul și asemănarea sa, artistul creează opera la fel. Opera artistică (literară) este, în ultimă instanță, un autoportret tainic al artistului (scriitorului). Cartea de literatură mărturisește chipul adevărat al autorului ei, dincolo de aparențele textului. Toate personajele literaturii sunt "fețe", "chipuri", "măști" ale aceleași persoane scriitorul. El se autoportretizează în toate aceste texte, revelând cititorului esența ființei sale, asemeni demiurgului
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
mai ușor de receptat, datorită concreteții imaginii vizuale, la autoportretele literare, mai greu accesibile, din cauza abstracțiilor generate de cuvânt. Pe de altă parte, ea introduce ideea conform căreia fiecare creație artistică poate fi socotită, într-un anume fel, un autoportret tainic al artistului creator, prin care el se mărturisește lumii. Se deschide astfel problematica viitorului studiu de caz ce va face obiectul următoarelor două ore. A treia și a patra oră tema Fețele scriitorului Studiu de caz: Creația literară un autoportret
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
aceasta, teologii lui Dumnezeu (autorii Scripturilor) îl laudă pe El și ca pe Cel fără nume, dar și din tot numele. Fără nume îl arată atunci când spun că obârșia dumnezeiască uimește (mustră) pe cel ce întreabă într-una din vederile tainice ale arătării dumnezeiești simbolice: Care este numele Tău? (Fac. 32,29) ; și Acesta, renunțând la a se face cunoscut prin orice nume dumnezeiesc, spune: Și pentru ce întrebi despre numele Meu? Acesta este minunat (Fac. 32,29; Jud. 13,18
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]